Capitolul 82

Isus se îndreaptă din nou spre Ierusalim

CURÂND Isus porneşte din nou la drum, predând din oraş în oraş şi din sat în sat. Se pare că el se află în districtul Pereea, dincolo de râul Iordan, faţă în faţă cu Iudeea. Dar destinaţia sa este Ierusalimul.

Filozofia iudaică, potrivit căreia numai un număr limitat de oameni vor merita salvarea, este probabil aceea care-l determină pe un bărbat să întrebe: „Doamne, oare puţini să fie cei care sunt mântuiţi?“ Prin răspunsul său, Isus îi constrânge pe oameni să reflecteze la ce anume trebuie să facă pentru a obţine salvarea: „Luptaţi-vă [din răsputeri, NW] [adică cu toată forţa, depunând efort] să intraţi pe uşa cea strâmtă“.

Este urgent să se acţioneze atât de energic „căci, continuă Isus, . . . mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea“. De ce oare? Isus explică spunând că, ‘odată ce Stăpânul casei Se va fi sculat şi va fi închis uşa, iar oamenii de afară vor începe să bată la uşă zicând: «Doamne, deschide-ne!», el le va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii!»’

Se pare că oamenii rămaşi afară se prezintă la uşă într-un moment care le convine numai lor. Dar, între timp, uşa posibilităţii de a intra este închisă şi zăvorâtă. Pentru a intra, ar fi trebuit ca ei să vină mai devreme, chiar dacă acel moment poate că nu le-ar fi convenit. Într-adevăr, un trist deznodământ îi aşteaptă pe cei care amână să facă din închinarea la Iehova principalul obiectiv al vieţii lor!

Majoritatea iudeilor la care este trimis Isus să-şi efectueze ministerul n-au sesizat ocazia deosebită de a accepta îngrijirea furnizată de Dumnezeu în vederea salvării. Iată de ce Isus spune că aceştia vor plânge şi vor scrâşni din dinţi când vor fi aruncaţi afară. În schimb, oameni „de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi“, într-adevăr din toate naţiunile, „vor sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu“.

Isus continuă, zicând: „Sunt unii din cei de pe urmă [neiudeii dispreţuiţi, precum şi iudeii oprimaţi] care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi [iudeii favorizaţi pe plan material şi religios] care vor fi cei de pe urmă“. Aceşti oameni trândavi şi nerecunoscători vor fi ultimii în sensul că nu vor fi nicidecum în Regatul lui Dumnezeu.

Nişte farisei vin acum la Isus şi îi zic: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod [Antipa] vrea să Te omoare“. Probabil că Irod însuşi a stârnit această agitaţie pentru a-l determina pe Isus să fugă din acel ţinut. S-ar putea ca lui Irod să-i fie teamă să nu fie implicat în moartea unui alt profet al lui Dumnezeu, aşa cum fusese implicat în omorârea lui Ioan Botezătorul. Dar Isus le spune fariseilor: „Duceţi-vă . . . şi spuneţi vulpii aceleia: «Iată, scot demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi sfârşesc»“.

După ce îşi termină lucrarea acolo, Isus îşi continuă călătoria spre Ierusalim căci, explică el, „nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim“. De ce este de aşteptat ca Isus să fie omorât în Ierusalim? Deoarece acest oraş este capitala, sau locul unde îşi are sediul Sanhedrinul, curtea supremă compusă din 71 de membri, şi unde se aduc jertfele de animale. Ar fi deci inadmisibil ca „Mielul lui Dumnezeu“ să fie omorât în altă parte decât în Ierusalim.

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, îl deplânge Isus. De câte ori am dorit să adun pe copiii tăi, cum îşi adună găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată, vi se lasă casa pustie.“ Pentru că îl respinge pe Fiul lui Dumnezeu, naţiunea este condamnată!

În timp ce Isus îşi continuă călătoria spre Ierusalim, este invitat în casa unui conducător al fariseilor. Este o zi de Sabat şi oamenii îl urmăresc îndeaproape deoarece aici se află un om care suferă de hidropizie, o boală care constă în acumularea de apă, probabil, în braţe şi picioare. Adresându-se fariseilor şi celor versaţi în lege care sunt prezenţi, Isus întreabă: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua sabatului sau nu?“

Nimeni nu spune un cuvânt. Aşadar, Isus îl vindecă pe acest bărbat şi îl trimite de acolo. Apoi pune această întrebare: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în puţ, nu-l va scoate îndată afară în ziua sabatului?“ Nici de data aceasta nimeni nu răspunde un cuvânt. Luca 13:22—14:6; Ioan 1:29.

▪ Ce arată Isus că este necesar pentru a obţine salvarea şi de ce mulţi sunt lăsaţi afară?

▪ Cine sunt „cei de pe urmă“ care devin cei dintâi şi „cei dintâi“ care devin cei de pe urmă?

▪ De ce se stârnise, probabil, zvonul că Irod caută să-l omoare pe Isus?

▪ De ce este inadmisibil ca un profet să fie omorât în afara Ierusalimului?