Vă spun: Se va îngriji să li se facă dreptate repede. Totuşi, când va sosi Fiul omului, va găsi el într-adevăr credinţă pe pământ?“ — Luca 18:1-8.

„Ai grijă să mi se facă dreptate“

9. Care este tema ilustrării despre văduvă şi judecător?

⁹ Tema majoră a acestei ilustrări realiste este evidentă, întrucât este enunţată de personajele ilustrării, precum şi de Isus însuşi. Văduva l-a implorat pe judecător: „Ai grijă să mi se facă dreptate“, iar judecătorul a răspuns: „Voi avea grijă să i se facă dreptate“. Isus a întrebat: „Nu se va îngriji Dumnezeu să li se facă dreptate aleşilor săi?“ Şi a spus despre Iehova: „Se va îngriji să li se facă dreptate repede“ (Luca 18:3, 5, 7, 8). Dar când anume „se va îngriji Dumnezeu să li se facă dreptate“?

10. a) Când a fost administrată dreptatea în secolul I? b) Când şi cum li se va face dreptate slujitorilor lui Dumnezeu din prezent?

¹⁰ În secolul I, ‘zilele de administrare a dreptăţii’ (sau „zilele de răzbunare“, Kingdom Interlinear) au venit în 70 e.n., când Ierusalimul, inclusiv templul, a fost distrus (Luca 21:22). Poporului lui Dumnezeu din zilele noastre i se va face dreptate în „ziua cea mare a lui Iehova“ (Ţefania 1:14, NW; Matei 24:21). Iehova ‘îi va răsplăti cu necaz pe cei care cauzează necaz’ poporului său „când [Isus Cristos] va aduce răzbunare asupra celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi a celor care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus“. — 2 Tesaloniceni 1:6-8; Romani 12:19.

11. În ce sens se va face „repede“ dreptate?

¹¹ Aşadar, cum trebuie să înţelegem asigurarea pe care ne-o dă Isus că Iehova va face „repede“ dreptate? Cuvântul lui Dumnezeu arată că, deşi Iehova „este îndelung răbdător“, la timpul cuvenit el va face imediat dreptate (Luca 18:7, 8; 2 Petru 3:9, 10). În timpul lui Noe, cei răi au fost distruşi fără întârziere în Potop. Tot aşa au pierit şi cei răi de pe vremea lui Lot, când a căzut foc din cer. Isus a spus: „La fel va fi şi în ziua în care Fiul omului va fi revelat“ (Luca 17:27-30). Peste cei răi va veni din nou „o distrugere neaşteptată“ (1 Tesaloniceni 5:2, 3). Putem fi pe deplin încredinţaţi că Iehova nu va permite ca lumea lui Satan să existe nicio zi în plus: va fi distrusă exact când dreptatea o va cere.

14. De ce nu trebuie să ne pierdem convingerea că ziua de judecată a lui Dumnezeu va veni?

¹⁴ Prin urmare, cei care nu mai cred în venirea zilei de judecată a lui Dumnezeu fac o mare greşeală. De ce? Renunţând la credinţa lor fermă că „ziua cea mare a lui Iehova“ se apropie, ei de fapt se îndoiesc că Iehova îşi împlineşte cu fidelitate promisiunile. Dar nimeni nu are motive întemeiate să se îndoiască de fidelitatea lui Dumnezeu (Iov 9:12). Mai degrabă noi trebuie să ne întrebăm dacă vom rămâne sau nu fideli. Aceasta este de fapt şi ideea pe care a subliniat-o Isus în încheierea ilustrării despre văduvă şi judecător.

„Va găsi el într-adevăr această credinţă pe pământ?“

15. a) Ce întrebare a pus Isus, şi de ce? b) Ce ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi?

¹⁵ Isus a pus o întrebare interesantă: „Când va sosi Fiul omului, va găsi el într-adevăr această credinţă pe pământ?“ (Luca 18:8, vezi nota de subsol din Traducerea lumii noi cu referinţe, în engleză). Prin expresia „această credinţă“, Isus nu a făcut referire la credinţă în general, ci numai la un anumit tip de credinţă, asemănătoare celei pe care o avea văduva. Isus nu a dat răspuns la propria-i întrebare. El a pus-o cu scopul ca discipolii să se gândească profund la calitatea credinţei lor. Le slăbea oare încet-încet credinţa, fiind în pericolul de a se întoarce la lucrurile lăsate în urmă? Sau aveau o credinţă asemănătoare cu cea a văduvei? Şi noi ar trebui să ne întrebăm ce fel de credinţă găseşte „Fiul omului“ în inima noastră.

16. Ce fel de credinţă avea văduva?

¹⁶ Pentru a ne număra printre cei cărora Iehova le va face dreptate, trebuie să fim asemenea văduvei. Ce fel de credinţă avea ea? Văduva şi-a demonstrat credinţa ‘ducându-se mereu la [judecător] şi zicând: «Ai grijă să mi se facă dreptate»’. Acea văduvă a stăruit de un om nedrept ca să-i facă dreptate. Şi slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu pot fi convinşi că Iehova le va face dreptate, chiar dacă trebuie să aştepte mai mult decât au crezut. În plus, ei îşi demonstrează încrederea în promisiunile divine rugându-se stăruitor, ‘strigând către Iehova zi şi noapte’ (Luca 18:7). De fapt, dacă un creştin nu s-ar mai ruga pentru a se face dreptate, ar demonstra că nu mai e convins că Iehova va acţiona în favoarea slujitorilor săi.

17. De ce trebuie să perseverăm în rugăciune şi să ne menţinem vie credinţa în venirea zilei de judecată a lui Iehova?

¹⁷ Situaţia în care se afla văduva arată că avem şi alte motive de a persevera în rugăciune. Să vedem câteva deosebiri între situaţia ei şi a noastră. Văduva i s-a adresat de multe ori judecătorului, deşi nimeni nu o încurajase în acest sens. Dar pe noi Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează în repetate rânduri ‘să perseverăm în rugăciune’ (Romani 12:12). Văduva nu avea nicio garanţie că cererile îi vor fi satisfăcute. Însă nouă Iehova ne-a dat asigurarea că ni se va face dreptate. Prin intermediul profetului său, Iehova a afirmat: „Dacă întârzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit“ (Habacuc 2:3; Psalmul 97:10). Văduva nu a avut pe nimeni care să pledeze în favoarea ei şi să aibă astfel câştig de cauză. Noi în schimb avem un ajutor puternic, pe Isus, „care este la dreapta lui Dumnezeu . . . şi pledează pentru noi“ (Romani 8:34; Evrei 7:25). Prin urmare, dacă văduva, care era într-o situaţie dificilă, a stăruit de judecător, sperând că i se va face dreptate, cu cât mai mult ar trebui noi să ne păstrăm neştirbită încrederea în venirea zilei de judecată a lui Iehova!

18. Cum ne va ajuta rugăciunea să ne întărim credinţa şi să ne numărăm printre cei cărora li se va face dreptate?

¹⁸ Din ilustrarea despre văduvă înţelegem că există o legătură strânsă între rugăciune şi credinţă şi că, rugându-ne stăruitor, avem tăria de a ne împotrivi acelor influenţe care ne pot slăbi credinţa. Evident, nu rugăciunile formale ne ajută să ne păstrăm credinţa (Matei 6:7, 8). Când ne simţim îndemnaţi să ne rugăm deoarece înţelegem că depindem întru totul de Dumnezeu, rugăciunea ne apropie de el şi ne întăreşte credinţa. Întrucât e nevoie de credinţă pentru a fi salvaţi, nu ne miră de ce Isus a socotit important să-şi îndemne discipolii ‘să se roage oricând şi să nu renunţe’ (Luca 18:1; 2 Tesaloniceni 3:13). Bineînţeles, venirea ‘zilei celei mari a lui Iehova’ nu depinde de rugăciunile noastre. Fie că ne rugăm pentru venirea ei, fie că nu, această zi oricum va veni. Dar faptul de a ni se face dreptate şi de a supravieţui războiului lui Dumnezeu depinde fără doar şi poate de credinţa noastră şi de conduita noastră dreaptă însoţită de rugăciuni.

19. Cum arătăm că avem o încredere fermă în promisiunea că Dumnezeu ‘se va îngriji să se facă dreptate’?

¹⁹ Ne amintim că Isus a întrebat: „Când va sosi Fiul omului, va găsi el într-adevăr această credinţă pe pământ?“ Care este răspunsul la această întrebare interesantă? Cât de fericiţi suntem ştiind că milioane de slujitori fideli ai lui Iehova de pe întregul glob dovedesc prin rugăciunile, răbdarea şi perseverenţa lor că au credinţă! Prin urmare, se poate răspunde afirmativ la întrebarea lui Isus. Într-adevăr, în pofida nedreptăţilor pe care le îndurăm astăzi din cauza lumii lui Satan, noi credem cu tărie că Dumnezeu „se va îngriji . . . să li se facă dreptate aleşilor săi“.