„Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte“

„Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte . . . Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari.“ — LUCA 16:9, 10.

 1. Cum l-au lăudat Moise şi israeliţii pe Iehova după salvarea lor din Egipt?

SALVAREA printr-un miracol a fost pentru israeliţi o experienţă extraordinară care le-a întărit credinţa. Exodul lor din Egipt nu putea fi atribuit altcuiva decât lui Iehova, Cel Atotputernic. Nu este surprinzător faptul că Moise şi israeliţii au cântat cele ce urmează: „[Iah, nota de subsol] este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El a devenit mântuirea mea. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări“. — Exodul 15:1, 2; Deuteronomul 29:2.

 2. Ce a luat poporul lui Iehova cu el când a părăsit Egiptul?

² Câtă deosebire între libertatea redobândită de israeliţi şi situaţia lor din Egipt! Acum ei se puteau închina lui Iehova fără oprelişti. Pe de altă parte, ei nu plecaseră din Egipt cu mâna goală. Moise relatează: „Fiii lui Israel au . . . cerut egiptenilor lucruri de argint, lucruri de aur şi haine. Şi DOMNUL a făcut ca poporul să capete trecere în ochii egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Şi au păgubit pe egipteni“ (Exodul 12:35, 36). Dar cum au folosit ei bogăţiile din Egipt? A dus oare aceasta la ‘înălţarea lui Iehova’? Ce învăţăm din exemplul lor? — Compară cu 1 Corinteni 10:11.

„Contribuţia lui Iehova“

 3. Cum a reacţionat Iehova când israeliţii au folosit aur în închinarea falsă?

³ În timpul celor 40 de zile în care Moise a stat pe Muntele Sinai ca să primească instrucţiuni divine pentru Israel, poporul, care aştepta jos, a început să se agite. Smulgându-şi cerceii de aur, ei i-au spus lui Aaron să le facă o imagine la care să se închine. Aaron le-a construit şi un altar, iar în zorii dimineţii următoare ei au adus acolo jertfe. Oare modul în care şi-au folosit aurul i-a făcut plăcere Eliberatorului lor? Cu certitudine, nu! Iată ce i-a spus Iehova lui Moise: „Acum, lasă-mă; mânia Mea se va aprinde împotriva lor şi-i voi mistui“. Numai la implorările lui Moise a cruţat Iehova naţiunea, deşi conducătorii răzvrătirii au fost ucişi de o plagă de la Dumnezeu. — Exodul 32:1–6, 10–14, 30–35.

 4. Ce era ‘contribuţia pentru Iehova’, şi cine a dat-o?

⁴ Ulterior, israeliţii au avut ocazia să-şi folosească bogăţiile într-un mod plăcut lui Iehova. Ei au strâns o „contribuţie pentru Iehova“.a Aur, argint, cupru, fir albastru, diferite materiale vopsite, piei de berbeci, piei de viţel de mare şi lemn de salcâm — iată câteva dintre donaţiile făcute pentru construirea şi dotarea tabernacolului. Relatarea ne atrage atenţia asupra atitudinii celor care au dat aceste contribuţii. „Oricine are inima plină de bunăvoinţă să o aducă drept contribuţie pentru Iehova“ (Exodul 35:5–9, NW). Israelul a răspuns cu multă generozitate. De aceea, tabernacolul era o construcţie „splendidă, de o măreţie sublimă“, potrivit declaraţiei unui erudit.

Contribuţii pentru templu

 5, 6. Cum şi-a folosit David bogăţiile în legătură cu templul, şi cum au reacţionat ceilalţi?

⁵ Deşi regele Solomon al Israelului este cel care a coordonat construirea unei case permanente pentru închinarea la Iehova, David, tatăl său, făcuse mari pregătiri în acest sens. El a strâns o mare cantitate de aur, argint, cupru, fier, cherestea şi pietre preţioase. David i-a spus poporului său: „În dragostea mea pentru casa Dumnezeului meu, am dat casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care l-am avut, afară de tot ce am pregătit pentru casa sfântului locaş: trei mii de talanţi de aur . . . şi şapte mii de talanţi de argint curăţit, pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor“. David i-a încurajat pe alţii să fie şi ei generoşi. Răspunsul a fost impresionant: mai mult aur, argint, cupru, fier şi pietre preţioase. ‘Poporul a dat darurile lor de bunăvoie [ofrande voluntare, NW] cu o inimă întreagă DOMNULUI’. — 1 Cronici 22:5; 29:1–9.

⁶ Prin aceste contribuţii voluntare, israeliţii şi-au exprimat profunda apreciere faţă de închinarea la Iehova. David s-a rugat plin de umilinţă: „Ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bunăvoie [ofrande voluntare, NW]?“ De ce? Deoarece „totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce Îţi aducem. . . . Ţi-am adus toate aceste daruri [lucruri, NW] de bunăvoie [în mod voluntar, NW] în curăţia inimii mele“. — 1 Cronici 29:14, 17.

 7. Ce învăţăminte tragem din avertismentul dat în timpul lui Amos?

⁷ Totuşi, triburile Israelului nu au continuat să acorde în mintea şi în inima lor prioritate închinării la Iehova. În secolul al IX-lea î.e.n., Israelul divizat se făcuse vinovat de neglijenţă spirituală. Referitor la Israel — regatul de nord —, format din zece triburi, Iehova a spus prin intermediul lui Amos: „Vai de cei care trăiesc fără grijă în Sion şi la adăpost pe muntele Samariei“. Conform descrierii lui, ei „se culcă pe paturi de fildeş . . . stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei din mijlocul grajdului. . . . Beau vin cu pahare largi“. Dar opulenţa lor nu îi proteja. Dumnezeu i-a avertizat: „Vor merge în captivitate, în fruntea captivilor; şi vor înceta strigătele de veselie ale celor care stăteau tolăniţi“. În 740 î.e.n., Israelul a îndurat suferinţe din partea Asiriei (Amos 6:1, 4, 6 7). Iar la momentul potrivit, regatul de sud al lui Iuda a căzut şi el victimă materialismului. — Ieremia 5:26–29.

Folosirea corespunzătoare a resurselor în timpurile creştine

 8. Ce exemplu bun constituie Iosif şi Maria în ce priveşte folosirea resurselor?

⁸ În contrast cu această opulenţă, situaţia materială relativ modestă a slujitorilor lui Dumnezeu de mai târziu nu i-a împiedicat să dovedească zel pentru închinarea adevărată. Să-i luăm, de exemplu, pe Iosif şi Maria. Ascultând de decretul dat de Caesar Augustus, ei s-au dus în Betleem, oraşul natal al familiei lor (Luca 2:4, 5). Aici s-a născut Isus. Patruzeci de zile mai târziu, Iosif şi Maria s-au dus la templul din Ierusalim, oraş aflat în apropiere, pentru a prezenta, conform legii, ofranda pentru purificare. Maria a adus ca ofrandă două păsărele — un indiciu al situaţiei lor materiale modeste. Nici ea, nici Iosif n-au invocat sărăcia ca motiv îndreptăţit pentru a nu-i aduce ofrande lui Iehova. Dimpotrivă, ei şi-au folosit modestele resurse, dând astfel dovadă de ascultare. — Leviticul 12:8; Luca 2:22–24.

 9–11. a) Ce sfaturi cu privire la întrebuinţarea banilor găsim în cuvintele lui Isus din Matei 22:21? b) De ce micuţa contribuţie dată de văduvă nu a fost zadarnică?

⁹ Mai târziu, fariseii şi susţinătorii lui Irod au încercat să-l atragă în capcană pe Isus, zicându-i: „Spune-ne deci ce gândeşti: Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“ Răspunzându-le, Isus a dat dovadă de discernământ. Arătând moneda pe care i-au dat-o ei, Isus a întrebat: „Chipul acesta şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?“ Ei au răspuns: „Ale Cezarului“. Dovedind înţelepciune, el le-a spus în concluzie: „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“ (Matei 22:17–21). Isus ştia că autoritatea care emisese monedele pretindea plătirea impozitelor, dar, în contextul acela, el i-a ajutat atât pe continuatorii, cât şi pe duşmanii săi să priceapă că un creştin adevărat se străduieşte şi să-i restituie „lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“. Aceasta include folosirea corespunzătoare a bunurilor materiale.

¹⁰ O întâmplare văzută de Isus la templu ilustrează lucrul acesta. El tocmai îi acuzase pe lacomii scribi, care ‘mâncau casele văduvelor’. Luca relatează: „Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie. A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. Şi a zis: «Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi; căci toţi aceştia au aruncat daruri pentru Dumnezeu din surplusul lor, dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiasc㻓 (Luca 20:46, 47; 21:1–4). Unii spuneau că templul era împodobit cu pietre preţioase. Iată ce a răspuns Isus: „Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră pe piatră care să nu fie dărâmată“ (Luca 21:5, 6). A fost oare zadarnică acea micuţă contribuţie a văduvei? Cu certitudine, nu! Ea a sprijinit sistemul stabilit de Iehova la data aceea.

¹¹ Isus le-a spus adevăraţilor săi discipoli: „Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona [bogăţiilor, NW]“ (Luca 16:13). Deci cum putem dovedi echilibru în ce priveşte folosirea resurselor noastre financiare?

Intendenţi fideli

12–14 a) Ale căror resurse sunt intendenţi creştinii? b) Prin ce modalităţi remarcabile se achită cu fidelitate în calitate de intendent poporul lui Iehova de azi? c) De unde provin banii cu care este sprijinită azi lucrarea lui Dumnezeu?

¹² Când ne dedicăm viaţa lui Iehova, spunem, de fapt, că tot ce avem — toate resursele noastre — îi aparţin lui. Cum trebuie deci să folosim ceea ce avem? Vorbind despre serviciul creştin în congregaţie, fratele C.T. Russell, primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, a scris următoarele: „Fiecare trebuie să se considere numit de Domnul ca intendent al timpului său, al influenţei sale, al banilor săi etc. şi fiecare trebuie să caute să folosească aceste talente cât mai bine spre gloria Stăpânului“. — The New Creation, pagina 345.

¹³ În 1 Corinteni 4:2 se spune: „Ce se cere de la administratori [intendenţi, NW] este ca fiecare să fie găsit credincios“. Ca organizaţie internaţională, Martorii lui Iehova se străduiesc să se comporte conform acestei cerinţe, folosind cât mai mult din timpul lor în ministerul creştin şi cultivând cu grijă aptitudinile lor de învăţători. Pe lângă aceasta, echipele de voluntari care lucrează sub conducerea comitetelor regionale de construcţii îşi oferă de bunăvoie timpul, forţa şi priceperea pentru a construi excelente săli de întrunire în vederea închinării. Lui Iehova îi plac toate aceste activităţi.

¹⁴ De unde provin toţi banii care susţin această vastă campanie de predare şi aceste construcţii? Ei provin de la oameni cu inima plină de bunăvoinţă, la fel ca în timpul construirii tabernacolului. Participăm şi noi în mod individual? Dovedeşte modul în care ne folosim mijloacele financiare că serviciul lui Iehova este de o importanţă primordială pentru noi? Să fim intendenţi fideli în chestiunile de ordin financiar!

Un model de generozitate

15, 16. a) Cum au dovedit generozitate creştinii din timpul lui Pavel? b) Cum trebuie să considerăm analiza de faţă?

¹⁵ Apostolul Pavel a scris despre spiritul generos al creştinilor din Macedonia şi Ahaia (Romani 15:26). Deşi aveau ei înşişi necazuri, aceştia au contribuit cu promptitudine la ajutarea fraţilor lor. Pavel i-a încurajat şi pe creştinii din Corint să dea cu generozitate, oferind surplusul lor pentru a compensa lipsurile celorlalţi. Nimeni nu ar fi fost îndreptăţit să-l acuze pe Pavel de extorcare. Iată ce a scris el: „Cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie; iar cine seamănă din belşug va şi secera din belşug (NW). Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau de nevoie, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu»“. — 2 Corinteni 8:1–3, 14; 9:5–7, 13.

¹⁶ Contribuţiile generoase pe care fraţii noştri şi persoanele interesate le fac astăzi pentru lucrarea mondială a Regatului sunt o dovadă a înaltei aprecieri faţă de acest privilegiu. Dar, aşa cum Pavel le-a amintit corintenilor, ar fi bine să considerăm această analiză drept o aducere-aminte.

17. Ce metodă a sugerat Pavel cu privire la modul de a dona, şi poate fi ea aplicată azi?

¹⁷ Pavel i-a îndemnat pe fraţi să urmeze o metodă în ce priveşte modul de a dona. El a spus: „În ziua întâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui“ (1 Corinteni 16:1, 2). Acesta poate servi drept exemplu pentru noi şi copiii noştri în ce priveşte modul de a contribui, fie prin intermediul congregaţiei, fie direct la cea mai apropiată filială a Societăţii Watch Tower. Un cuplu de misionari repartizaţi să predice într-un oraş din estul Africii a invitat câteva persoane interesate să vină la ei pentru un studiu biblic. La sfârşitul acestei prime întruniri, misionarii au pus în mod discret câteva monede într-o cutie pe care scria „Contribuţii pentru lucrarea Regatului“. Alţii care au asistat la studiu au făcut la fel. Mai târziu, după ce aceste persoane noi au devenit o congregaţie creştină, supraveghetorul de circumscripţie a vizitat-o şi a menţionat faptul că ei făceau cu regularitate contribuţii. — Psalmul 50:10, 14, 23.

18. Cum îi putem ajuta pe fraţii noştri năpăstuiţi?

¹⁸ Noi avem şi privilegiul de a ne folosi resursele pentru a le ajuta pe victimele dezastrelor naturale şi pe cei care trăiesc în regiunile în care au loc războaie. Cu câtă emoţie am citit despre ajutoarele trimise în Europa Răsăriteană când această zonă a fost afectată de schimbări economice şi politice radicale! Contribuţiile atât sub formă de bunuri, cât şi sub formă de bani au demonstrat generozitatea şi solidaritatea fraţilor noştri cu creştinii năpăstuiţi.b — 2 Corinteni 8:13, 14.

19. Ce lucruri practice putem face pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în serviciul cu timp integral?

¹⁹ Noi apreciem mult lucrarea fraţilor noştri care activează în serviciul cu timp integral ca pionieri, supraveghetori itineranţi, misionari şi voluntari la Betel, nu-i aşa? Dacă posibilităţile ne permit, putem să le oferim ajutor material în mod direct. De exemplu, când supraveghetorul de circumscripţie ne vizitează congregaţia, putem să îi oferim cazare, masă sau un ajutor pentru a-i acoperi cheltuielile de transport. O asemenea generozitate nu trece neobservată de Tatăl nostru ceresc, care vrea ca slujitorilor săi să li se poarte de grijă (Psalmul 37:25). Acum câţiva ani, un frate care a putut să ofere doar câteva sandvişuri, i-a invitat pe supraveghetorul itinerant şi pe soţia sa la masă, în locuinţa sa. Când cei doi au plecat în mărturia serală, fratele le-a dat oaspeţilor săi un plic. Înăuntru se găsea o bancnotă de un dolar împreună cu un bileţel scris de mână: „Pentru o ceaşcă de ceai sau patru litri de benzină“. Ce minunată apreciere exprimată într-un mod atât de umil!

20. Ce privilegiu şi responsabilitate nu vrem să neglijăm?

²⁰ Poporul lui Iehova este binecuvântat spiritualiceşte. La adunările şi congresele noastre ne bucurăm de banchete spirituale la care primim publicaţii noi, învăţături excelente şi sfaturi practice. Cu inimile pline de apreciere pentru binecuvântările noastre spirituale, nu uităm privilegiul şi responsabilitatea de a face contribuţii băneşti care să fie folosite la promovarea intereselor Regatului lui Dumnezeu pe tot globul.

„Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte“

21, 22. Ce se va întâmpla în curând cu „bogăţiile nedrepte“, şi ce pretinde aceasta din partea noastră chiar acum?

²¹ Există, într-adevăr, multe feluri în care putem arăta că închinarea la Iehova este lucrul cel mai important din viaţa noastră, iar un mod foarte semnificativ de a dovedi aceasta este să ascultăm de sfatul lui Isus: „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi termina cu toate, să fiţi primiţi în corturile veşnice“. — Luca 16:9.

²² Să observăm că Isus a vorbit despre dispariţia bogăţiilor nedrepte. Da, va veni ziua în care banii acestui sistem de lucruri nu vor mai avea valoare. Ezechiel a profeţit: „Îşi vor arunca argintul pe străzi şi aurul lor le va fi ca o necurăţie. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape, în ziua mâniei DOMNULUI“ (Ezechiel 7:19). Până atunci, trebuie să manifestăm înţelepciune şi discernământ în ce priveşte modul în care ne folosim bunurile materiale. Dacă vom face aşa, nu vom privi înapoi cu regret pentru că nu am ascultat avertismentul lui Isus: „Dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? . . . Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona [bogăţiilor, NW]“. — Luca 16:11–13.

23. Ce trebuie să folosim cu înţelepciune, şi cu ce vom fi răsplătiţi pentru aceasta?

²³ Aşadar, manifestând fidelitate, să luăm în considerare aceste aduceri-aminte privitoare la punerea pe primul plan în viaţă a închinării la Iehova şi la folosirea cu înţelepciune a tuturor resurselor noastre. Astfel, putem păstra prietenia cu Iehova şi cu Isus, care promit că, atunci când banii vor dispărea, ne vor primi „în corturile veşnice“, fie în Regatul ceresc, fie pe un pământ paradiziac, oferindu-ne perspectiva vieţii eterne. — Luca 16:9.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cum a răspuns Israelul la invitaţia lui Iehova de a contribui la construirea tabernacolului?

◻ De ce contribuţia văduvei nu a fost zadarnică?

◻ Ce responsabilitate au creştinii în ce priveşte modul în care îşi folosesc resursele?

◻ Cum putem evita regretele faţă de modul în care ne cheltuim banii?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Contribuţia văduvei, deşi micuţă, nu a fost zadarnică.

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Contribuţiile noastre sprijină lucrarea mondială a Regatului.