Veţi fi salvaţi când Dumnezeu va intra în acţiune?

„Dacă acele zile nu ar fi scurtate, nici o carne nu ar fi salvată; dar, datorită celor aleşi, acele zile vor fi scurtate.“ — MATEI 24:22, NW.

 1, 2. a) De ce este normal să ne interesăm de viitorul nostru? b) Referitor la ce întrebări esenţiale se pare că s-a manifestat un interes firesc?

CÂT de mult vă interesaţi de voi înşivă? Mulţi oameni de azi cad dintr-o extremă în cealaltă în ce priveşte interesul faţă de propria persoană, deoarece sunt egocentrici. Biblia nu ne condamnă însă dacă manifestăm un interes adecvat faţă de lucrurile care au efect asupra noastră (Efeseni 5:33). Printre acestea se numără faptul de a ne interesa de viitorul nostru. Deci ar fi normal să vreţi să ştiţi ce vă rezervă viitorul. Vă interesează acest lucru?

² Putem fi siguri că apostolii lui Isus au manifestat un astfel de interes faţă de viitorul lor (Matei 19:27). Probabil că acesta a fost unul dintre motivele pentru care patru dintre ei au fost cu Isus pe Muntele Măslinilor. Ei l-au întrebat: „Când vor avea loc aceste lucruri, şi care va fi semnul când toate aceste lucruri vor fi destinate să ajungă la încheiere?“ (Marcu 13:4, NW). Isus nu a fost nepăsător faţă de interesul firesc al celor patru apostoli şi al nostru cu privire la viitor. El a scos în evidenţă de repetate ori efectul pe care îl vor avea asupra discipolilor săi evenimentele viitoare, arătând care va fi rezultatul final al acestora.

 3. De ce asociem răspunsul lui Isus cu timpul nostru?

³ În răspunsul său, Isus a prezentat o profeţie care cunoaşte o împlinire la scară mare în timpul nostru. Aceasta o putem vedea sub forma războaielor mondiale şi a altor conflicte armate din secolul nostru, a cutremurelor care seceră nenumărate vieţi, a crizelor de alimente care cauzează boli şi moarte şi a epidemiilor — de la gripa spaniolă din 1918 până la actualul flagel numit SIDA. Dar o mare parte din răspunsul lui Isus a mai cunoscut o împlinire, care a avut drept rezultat, iar în final a inclus, distrugerea Ierusalimului de către romani în 70 e.n. Isus şi-a avertizat discipolii astfel: „Luaţi seama la voi înşivă, căci vă vor da pe mâna sinedriilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din cauza Mea veţi fi duşi înaintea stăpânitorilor şi înaintea împăraţilor ca să fiţi mărturie pentru ei“. — Marcu 13:9.

Ce a profeţit Isus şi ce s-a realizat

 4. Care sunt câteva avertismente cuprinse în răspunsul lui Isus?

⁴ Isus nu numai că a profeţit modul în care discipolii săi vor fi trataţi de alţii, ci şi i-a conştientizat pe discipoli de ceea ce trebuie să facă ei personal. De pildă, el le-a spus: „Când veţi vedea «urâciunea pustiirii» [lucrul dezgustător, NW] stând unde nu trebuie, (cine citeşte să înţeleagă), atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi“ (Marcu 13:14). Relatarea paralelă din Luca 21:20 spune următoarele: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti“. Cum s-a dovedit exactitatea acestei profeţii la prima ei împlinire?

 5. Ce s-a întâmplat în rândul evreilor din Iudeea în 66 e.n.?

⁵ Iată ce se afirmă în The International Standard Bible Encyclopedia (1982): „Sub stăpânirea romană, evreii erau din ce în ce mai agitaţi, iar procuratorii deveneau tot mai violenţi, mai aspri şi mai necinstiţi. În anul 66 e.n. a izbucnit o rebeliune făţişă. . . . Războiul a început când zeloţii au cucerit Masada şi, apoi, sub conducerea lui Menahem, au pornit împotriva Ierusalimului. Concomitent, evreii din oraşul Cezareea, unde se afla reşedinţa guvernatorului, au fost masacraţi, iar vestea despre această atrocitate s-a răspândit în toată ţara. Pe noile monede s-a gravat fiecare an, de la Anul 1 până la Anul 5, cât a durat revolta“.

 6. Ce reacţie a provocat din partea romanilor revolta evreilor?

⁶ Sub conducerea lui Cestius Gallus, a douăsprezecea legiune romană a pornit din Siria, a pustiit Galileea şi Iudeea, iar apoi a atacat capitala, ocupând chiar sectorul de sus al ‘Ierusalimului, cetatea sfântă’ (Neemia 11:1; Matei 4:5; 5:35; 27:53). Sintetizând evenimentele, cartea The Roman Siege of Jerusalem (Asediul romanilor asupra Ierusalimului) spune: „Timp de cinci zile, romanii au încercat să escaladeze zidul, dar au fost respinşi de fiecare dată. În cele din urmă, copleşiţi de grindina de proiectile, apărătorii au cedat. Formând o testudo — metodă prin care îşi uneau scuturile deasupra capului ca să se protejeze —, soldaţii romani au săpat la baza zidului şi au încercat să dea foc porţii. O mare panică i-a cuprins pe apărători“. Creştinii dinăuntrul oraşului şi-au amintit de cuvintele lui Isus şi au înţeles că în locul sfânt stătea un lucru dezgustătora. Dar, întrucât oraşul era înconjurat, cum puteau aceşti creştini să fugă, aşa cum i-a sfătuit Isus?

 7. Ce au făcut romanii în 66 e.n., când aveau victoria în mână?

⁷ Istoricul Josephus Flavius relatează: „Necunoscând nici disperarea asediaţilor, nici sentimentele populaţiei, Cestius [Gallus] le-a poruncit brusc soldaţilor să oprească atacul, a renunţat să mai spere în victorie — cu toate că nu suferise nici o înfrângere — şi, sfidând orice logică, s-a retras din oraş“ (Războiul iudeilor, II, 540 [xix, 7], engl.). De ce s-a retras Gallus? Oricare ar fi fost motivul, retragerea sa le-a permis creştinilor să asculte de porunca lui Isus şi să fugă la munţi ca să fie în siguranţă.

 8. În ce a constat cea de-a doua etapă a atacului romanilor împotriva Ierusalimului, şi ce au îndurat supravieţuitorii?

⁸ Ascultarea a însemnat salvarea vieţii. La scurt timp după aceea, romanii au pornit la înfrângerea revoltei. Sub conducerea generalului Titus, campania a culminat cu asediul Ierusalimului în perioada aprilie-august 70 e.n. Cine citeşte descrierea lui Iosefus cu privire la suferinţele îndurate de evrei rămâne îngrozit. Pe lângă cei ucişi în lupta cu romanii, alţi evrei au fost măcelăriţi de bandele rivale de evrei, iar inaniţia a dus la canibalism. Victoria romanilor a cauzat moartea a 1 100 000 de evreib. Dintre cei 97 000 de supravieţuitori, unii au fost executaţi pe loc, iar alţii au fost luaţi sclavi. Iată ce relatează Iosefus: „Cei care aveau peste şaptesprezece ani au fost puşi în lanţuri şi trimişi la muncă silnică în Egipt, iar mulţi au fost oferiţi de Titus provinciilor pentru a fi omorâţi de sabie sau de animale sălbatice în arene“. Chiar în timp ce se hotăra destinul acestora, 11 000 de prizonieri au murit de foame.

 9. De ce creştinii nu au avut parte de deznodământul de care au avut parte evreii, dar la ce întrebări mai trebuie să se răspundă?

⁹ Creştinii au putut să fie recunoscători pentru faptul că au ascultat de avertismentul Domnului şi că au fugit din oraş înaintea întoarcerii armatei romane. Astfel, ei au fost salvaţi de la ceea ce a constituit atunci, conform cuvintelor lui Isus, „un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi“, necaz care s-a abătut asupra Ierusalimului (Matei 24:21). Isus a adăugat: „De fapt, dacă acele zile nu ar fi scurtate, nici o carne nu ar fi salvată; dar, datorită celor aleşi, acele zile vor fi scurtate“ (Matei 24:22, NW). Ce a însemnat lucrul acesta la data aceea, şi ce înseamnă el acum?

10. Cum am explicat înainte Matei 24:22?

¹⁰ În trecut s-a explicat că acea ‘carne care va fi salvată’ se referea la evreii care au supravieţuit necazului care s-a abătut asupra Ierusalimului în 70 e.n. Creştinii fugiseră, astfel că Dumnezeu i-a putut lăsa pe romani să cauzeze o distrugere rapidă. Cu alte cuvinte, datorită faptului că cei „aleşi“ erau în afara pericolului, zilele necazului puteau fi scurtate, permiţându-i-se unei ‘cărni’ de evrei să fie salvată. S-a considerat că evreii supravieţuitori i-au prefigurat pe cei ce vor supravieţui marelui necaz care va veni în timpul nostru. — Apocalipsa 7:14.

11. De ce se pare că explicaţia textului din Matei 24:22 trebuie reanalizată?

¹¹ Dar corespunde această explicaţie cu ceea ce s-a întâmplat în 70 e.n.? Isus a zis că o „carne“ de oameni urma să fie „salvată“ din necaz. Aţi folosi cuvântul „salvată“ cu referire la cei 97 000 de supravieţuitori, având în vedere faptul că mii dintre ei au murit de foame sau au fost măcelăriţi în arene la scurt timp după aceea? Iosefus spune următoarele despre o arenă din Cezareea: „Numărul celor care au pierit în luptele cu animale sălbatice sau în luptele dintre ei sau al celor care au pierit arşi de vii a depăşit cifra de 2 500“. Deşi aceştia nu au murit în timpul asediului, cu certitudine că ei nu au fost ‘salvaţi’. Pe de altă parte, i-a considerat Isus la fel ca pe supravieţuitorii fericiţi ai apropiatului ‘necaz mare’?

Cum va fi salvată carnea?

12. Cine erau în secolul I e.n. cei „aleşi“ faţă de care Dumnezeu a manifestat interes?

¹² În 70 e.n., Dumnezeu nu îi mai considera pe evreii naturali poporul său. Isus a arătat că Dumnezeu respinsese această naţiune şi că El va permite distrugerea capitalei, a templului şi a sistemului de închinare al naţiunii (Matei 23:37–24:2). Dumnezeu a ales o naţiune nouă: Israelul spiritual (Faptele 15:14; Romani 2:28, 29; Galateni 6:16). Această naţiune era formată din femei şi bărbaţi aleşi din toate naţiunile şi unşi cu spirit sfânt (Matei 22:14; Ioan 15:19; Faptele 10:1, 2, 34, 35, 44, 45). Cu câţiva ani înaintea atacului dat de Cestius Gallus, Petru le-a scris celor „aleşi după cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea Duhului“. Aceste persoane unse cu spirit erau „o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfântă“ (1 Petru 1:1, 2; 2:9, NW). Dumnezeu urma să îi ia la cer pe aceşti aleşi, pentru ca ei să domnească cu Isus. — Coloseni 1:1, 2; 3:12; Tit 1:1; Apocalipsa 17:14.

13. Ce ar fi putut semnifica cuvintele lui Isus din Matei 24:22?

¹³ Identificarea celor aleşi este utilă, deoarece Isus a profeţit că zilele necazului vor fi scurtate „datorită celor aleşi“. Cuvântul grecesc tradus prin „datorită“ poate fi redat şi prin „de dragul“ (Marcu 2:27, NW; Ioan 12:30, NW; 1 Corinteni 8:11, NW; 9:10, 23, NW; 11:9, NW; 2 Timotei 2:10, NW; Apocalipsa 2:3, NW). Deci s-ar fi putut ca Isus să spună: ‘Dacă acele zile nu vor fi scurtate, nici o carne nu va fi salvată; dar, de dragul celor aleşi, acele zile vor fi scurtate’ (Matei 24:22, NW)c. S-a petrecut ceva în folosul sau „de dragul“ creştinilor aleşi care nu au putut ieşi din Ierusalim?

14. Cum a fost „salvată“ carnea când armata romană s-a retras din Ierusalim pe neaşteptate în 66 e.n.?

¹⁴ Să ne amintim că, în 66 e.n., romanii au invadat ţara, au ocupat partea de sus a Ierusalimului şi au început să sape la baza zidului. Iată ce spune Iosefus: „Dacă ar fi continuat încă puţin asediul, el ar fi cucerit Oraşul imediat“. Întrebaţi-vă: „De ce puternica armată romană a abandonat brusc campania şi, «sfidând orice logică», s-a retras“? Rupert Furneaux, specialist în interpretarea istoriei militare, declară: „Nici un istoric nu a reuşit să dea o explicaţie satisfăcătoare cu privire la decizia anormală şi dezastruoasă a lui Gallus“. Dar indiferent de motiv, rezultatul a fost că necazul a fost scurtat. Romanii s-au retras, iar evreii i-au atacat în timp ce aceştia se îndepărtau. Dar ce s-a întâmplat cu creştinii „aleşi“ şi unşi, care nu au putut ieşi din oraş? Ridicarea asediului însemna că ei erau salvaţi de la orice măcel care îi ameninţase în timpul necazului. Deci acei creştini care au tras foloase din scurtarea necazului din 66 e.n. au constituit carnea „salvată“, menţionată în Matei 24:22, NW.

Ce ne rezervă viitorul?

15. De ce aţi spune că Matei, capitolul 24, ar trebui să ne intereseze în mod deosebit în zilele noastre?

¹⁵ Cineva ar putea întreba: „De ce să mă intereseze în mod deosebit această înţelegere mai clară a cuvintelor lui Isus?“ Avem motive suficiente să tragem concluzia că profeţia lui Isus va avea o împlinire mai mare decât ceea ce s-a întâmplat până în 70 e.n. inclusivd. (Compară cu Matei 24:7; Luca 21:10, 11; Apocalipsa 6:2–8.) Timp de decenii, Martorii lui Iehova au anunţat că împlinirea principală a profeţiei în timpul nostru dovedeşte că ne putem aştepta la un ‘mare necaz’ pe o scară întinsă în viitorul apropiat. Cum se vor împlini în timpul acestui necaz cuvintele profetice din Matei 24:22?

16. Ce încurajare ne dă cu privire la necazul cel mare care se apropie cartea Apocalipsa?

¹⁶ La aproximativ două decenii după necazul asupra Ierusalimului, apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsa. Aceasta a confirmat faptul că un mare necaz urmează să aibă loc. Şi, întrucât ne interesează ce efect va avea acest lucru asupra noastră, putem să respirăm uşuraţi, ştiind că, în mod profetic, Apocalipsa ne asigură că o carne umană va supravieţui viitorului necaz mare. Ioan a profeţit „o mare mulţime . . . din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. Cine sunt membrii acestei mulţimi? O voce din cer răspunde: „Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare“ (Apocalipsa 7:9, NW, 14). Într-adevăr, aceştia vor fi supravieţuitorii! Apocalipsa ne oferă şi o imagine clară a modului în care se vor desfăşura lucrurile în necazul cel mare viitor şi a modului în care se va împlini profeţia din Matei 24:22.

17. Ce va cuprinde prima fază a necazului celui mare?

¹⁷ Prima fază a acestui necaz va fi un atac împotriva unei prostituate simbolice numite „Babilonul cel Mare“ (Apocalipsa 14:8, NW; 17:1, 2). Ea reprezintă imperiul mondial al religiei false, creştinătatea fiind componenta cea mai condamnabilă a acestuia. Conform cuvintelor din Apocalipsa 17:16–18, Dumnezeu va pune în inima politicienilor gândul de a o ataca pe această prostituată simbolicăe. Să ne gândim cum ar putea părea atacul pentru slujitorii „aleşi“ şi unşi ai lui Dumnezeu şi pentru asociaţii lor — membrii ‘marii mulţimi’. Pe măsură ce acest atac devastator împotriva religiei se desfăşoară, ar putea să pară că el va şterge din existenţă toate organizaţiile religioase, inclusiv poporul lui Iehova.

18. De ce s-ar putea părea că nici o „carne“ nu va fi salvată în prima fază a necazului celui mare?

¹⁸ Acesta va fi momentul în care cuvintele lui Isus consemnate în Matei 24:22 se vor împlini pe scară mare. Aşa cum cei aleşi din Ierusalim păreau să fie în pericol, tot aşa s-ar părea că slujitorii lui Iehova vor fi în pericol de a fi distruşi în timpul atacului împotriva religiei, ca şi cum acest atac va şterge din existenţă toată ‘carnea’ care constituie poporul lui Dumnezeu. Totuşi, să păstrăm viu în minte ceea ce s-a întâmplat în 66 e.n. Necazul cauzat de romani a fost scurtat, fapt ce le-a dat celor unşi şi aleşi ai lui Dumnezeu marea ocazie de a scăpa şi a rămâne în viaţă. Astfel, putem fi siguri că cei ce vor lupta în atacul distrugător împotriva religiei nu vor avea permisiunea să îi ucidă pe membrii congregaţiei mondiale a închinătorilor adevăraţi. Acesta va fi un atac rapid, ca şi cum s-ar petrece „într-o singură zi“, dar va fi, într-un anumit sens, scurtat, adică nu se va permite să-şi finalizeze obiectivul, pentru ca poporul lui Dumnezeu să poată fi ‘salvat’. — Apocalipsa 18:8.

19. a) Ce va fi evident după prima fază a necazului celui mare? b) La ce va duce aceasta?

¹⁹ După aceea, celelalte elemente ale organizaţiei pământeşti a lui Satan Diavolul vor mai rămâne un timp, jelind pierderea relaţiilor cu vechea lor prostituată religioasă (Apocalipsa 18:9–19). La un moment dat, ele vor observa că slujitorii adevăraţi ai lui Dumnezeu vor rămâne, ‘stând fără grijă în locuinţele lor [locuind în siguranţă, NW], toţi în locuinţe fără ziduri’, şi lăsând impresia că sunt o pradă uşoară. Dar ce surpriză îi va aştepta pe atacatori! În faza finală a necazului celui mare, Dumnezeu se va ridica să-şi judece duşmanii, ripostând fie la o agresiune reală împotriva slujitorilor săi, fie la ameninţarea cu agresiune împotriva lor. — Ezechiel 38:10–12, 14, 18–23.

20. De ce a doua fază a necazului celui mare nu îl va pune în pericol pe poporul lui Dumnezeu?

²⁰ Aceasta, care este a doua fază a necazului celui mare, va constitui o asemănare cu ceea ce li s-a întâmplat Ierusalimului şi locuitorilor lui în 70 e.n., cu ocazia celui de-al doilea atac al romanilor. Acesta se va dovedi a fi „un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până [atunci] şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21). Putem fi siguri însă că aleşii lui Dumnezeu şi asociaţii lor nu se vor afla în zona periculoasă, deoarece ar risca să fie ucişi. Şi nici nu vor fi fugit într-un anumit loc geografic. Creştinii care erau în Ierusalim în secolul I e.n. au putut fugi din oraş spre regiunea muntoasă, de exemplu la Pela de dincolo de Iordan. În viitor însă, Martorii fideli ai lui Dumnezeu se vor afla pe tot pământul, deci siguranţa şi ocrotirea lor nu vor fi condiţionate de un loc geografic.

21. Cine va participa la bătălia finală, şi care va fi rezultatul?

²¹ Distrugerea nu va fi cauzată de forţele armate ale Romei sau ale altei puteri umane. În cartea Apocalipsa se arată că forţele de execuţie sunt din cer. Într-adevăr, această fază finală a necazului celui mare nu va fi îndeplinită de vreo armată omenească, ci de „Cuvântul lui Dumnezeu“, Regele Isus Cristos, ajutat de ‘oştile care sunt în cer’, inclusiv de creştinii unşi înviaţi. ‘Regele regilor şi Domnul domnilor’ va efectua o execuţie mult mai amplă decât cea înfăptuită de romani în 70 e.n. El îi va distruge pe toţi opozanţii umani ai lui Dumnezeu, şi anume regi, comandanţi militari, oameni liberi şi sclavi, mici şi mari. Chiar şi organizaţiile omeneşti ale lumii lui Satan îşi vor găsi sfârşitul. — Apocalipsa 2:26, 27; 17:14, NW; 19:11–21 NW; 1 Ioan 5:19.

22. În ce alt sens va fi salvată ‘carnea’?

²² Să ne amintim că atât ‘carnea’ rămăşiţei unse, cât şi cea a ‘marii mulţimi’ vor fi fost deja salvate când Babilonul cel Mare se va prăbuşi rapid şi definitiv în prima fază a necazului. În mod asemănător, în faza finală a necazului, ‘carnea’ care s-a refugiat la Iehova va fi salvată. Ce deosebire va fi între acest deznodământ şi cel de care au avut parte evreii rebeli din anul 70 e.n.!

23. Ce poate aştepta plină de încredere ‘carnea’ care va supravieţui?

²³ Gândindu-vă la posibilităţile pe care viitorul vi le oferă atât vouă, cât şi fiinţelor dragi vouă, observaţi ce se promite în Apocalipsa 7:16, 17: „Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai bate nici soarele, nici vreo altă arşiţă, pentru că Mielul, care este în mijlocul scaunului de domnie, îi va păstori şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii; şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“. Cu siguranţă că aceasta înseamnă a fi, într-adevăr, ‘salvat’ într-un mod minunat şi durabil.

[Note de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ Care au fost cele două faze ale atacului armatei romane împotriva Ierusalimului?

◻ De ce este improbabil ca cei 97 000 de supravieţuitori evrei din 70 e.n. să fi constituit ‘carnea’ menţionată în Matei 24:22?

◻ Cum au fost scurtate zilele necazului care s-a abătut asupra Ierusalimului, şi cum a fost, astfel, salvată ‘carnea’?

◻ Cum vor fi scurtate zilele, şi cum va fi salvată ‘carnea’ în necazul cel mare viitor?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Monedă evreiască bătută după revoltă. Cuvintele în ebraică înseamnă „Anul doi“, adică anul 67 e.n., al doilea an de autonomie a evreilor.

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Monedă romană bătută în 71 e.n. În stânga se află un roman înarmat; în dreapta, o evreică în doliu. Cuvintele „IUDAEA CAPTA“ înseamnă „Iudeea cucerită“.

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.