Salvaţi dintr-o „generaţie rea“

„O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi?“ — LUCA 9:41.

1. a) Ce prevestesc timpurile dezastruoase în care trăim? b) Ce spun Scripturile despre supravieţuitori?

TRĂIM în timpuri dezastruoase. Cutremure de pământ, inundaţii, foamete, boli, nelegiuire, bombardamente, războaie îngrozitoare — aceste nenorociri şi altele au înghiţit omenirea în acest secol al XX-lea. Însă cel mai mare dezastru dintre toate ameninţă din viitorul apropiat. Despre ce este vorba? Despre „un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21). Totuşi, mulţi dintre noi pot privi înainte spre un viitor fericit! De ce? Deoarece însuşi Cuvântul lui Dumnezeu descrie „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă . . . «Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare . . . Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete . . . şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor»“. — Apocalipsa 7:1, 9, 14–17.

2. Ce primă împlinire profetică au avut versetele de început din Matei 24, Marcu 13 şi Luca 21?

² Cuvintele inspirate din Matei 24:3–22, Marcu 13:3–20 şi Luca 21:7–24 introduc descrierea profetică a lui Isus privitoare la „sfârşitul veacului“.a Această profeţie a avut o primă împlinire asupra coruptului sistem de lucruri iudaic din primul secol al erei noastre, culminând cu un ‘necaz mare’ fără precedent asupra evreilor. Întreaga structură religioasă şi politică a sistemului iudaic, care gravita în jurul templului din Ierusalim, a fost abolită pentru a nu mai fi restabilită niciodată.

3. De ce este urgent să acordăm astăzi atenţie profeţiei lui Isus?

³ Să examinăm acum circumstanţele care au marcat prima împlinire a profeţiei lui Isus. Aceasta ne va ajuta să înţelegem mai bine împlinirea paralelă de astăzi. Ea ne va arăta cât este de urgent să acţionăm în mod hotărât acum în vederea supravieţuirii celui mai mare dintre toate necazurile care ameninţă întreaga omenire. — Romani 10:9–13; 15:4; 1 Corinteni 10:11; 15:58.

„Sfârşitul“ — Când?

4, 5. a) De ce erau interesaţi evreii temători de Dumnezeu din primul secol de profeţia din Daniel 9:24–27? b) Cum a fost împlinită această profeţie?

⁴ În jurul anului 539 î.e.n., profetul lui Dumnezeu, Daniel, a primit o viziune despre nişte evenimente care urmau să aibă loc pe parcursul ultimei „săptămâni“ dintr-o perioadă de „şapte zeci de săptămâni“ de ani (Daniel 9:24–27). Aceste „săptămâni“ au început în 455 î.e.n., când regele Artaxerxes al Persiei a decretat reconstruirea oraşului Ierusalim. Ultima „săptămână“ a început odată cu apariţia lui Mesia, Isus Cristos, la botezul şi ungerea sa în 29 e.n.b Evreii temători de Dumnezeu din secolul întâi e.n. erau perfect conştienţi de acest timp menţionat în profeţia lui Daniel. De exemplu, referitor la mulţimile care au venit să asculte predicarea lui Ioan Botezătorul în 29 e.n., Luca 3:15 declară: „Poporul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva el este Hristosul“.

⁵ Cea de-a 70-a „săptămână“ avea să fie şapte ani de favoare specială acordată evreilor. Începând în 29 e.n., ea a inclus botezul şi ministerul lui Isus, moartea sa de jertfă „la jumătatea săptămânii“ în 33 e.n. şi încă o ‘jumătate de săptămână’ până în 36 e.n. În timpul acestei ‘săptămâni’, ocazia de a deveni discipoli unşi ai lui Isus le-a fost oferită în exclusivitate iudeilor şi prozeliţilor iudei temători de Dumnezeu. Apoi, în 70 e.n., dată necunoscută dinainte, armatele romane conduse de Titus au exterminat sistemul iudaic apostat. — Daniel 9:26, 27.

6. Cum a început să acţioneze „urâciunea pustiirii“ în 66 e.n., şi cum au reacţionat creştinii?

⁶ Astfel, preoţia iudaică, ce profanase templul din Ierusalim şi conspirase uciderea propriului Fiu al lui Dumnezeu, a fost ştearsă din existenţă. La fel s-a întâmplat şi cu evidenţele naţionale şi tribale. După aceea, nici un iudeu nu a mai putut pretinde în mod legal o moştenire preoţească sau regală. Din fericire însă, iudeii spirituali unşi fuseseră separaţi ca preoţie regală, ‘ca să vestească virtuţile’ lui Iehova Dumnezeu (1 Petru 2:9). Când, în 66 e.n., armata romană a asediat prima dată Ierusalimul săpând chiar sub templu, creştinii au recunoscut în acea forţă militară „«urâciunea pustiirii», despre care a vorbit prorocul Daniel, «aşezată în locul sfânt»“. Ascultând de porunca profetică a lui Isus, creştinii din Ierusalim şi din Iudeea au fugit în regiunile muntoase pentru a-şi asigura protecţia. — Matei 24:15, 16; Luca 21:20, 21.

7, 8. Ce ‘semn’ au observat creştinii, dar ce nu au ştiut ei?

⁷ Acei creştini iudei fideli au observat împlinirea profeţiei lui Daniel şi au fost martori oculari la războaiele tragice, la foametea, epidemiile, cutremurele de pământ şi nelegiuirea pe care le profeţise Isus ca parte a ‘semnului sfârşitului veacului’ (Matei 24:3). Dar le spusese Isus efectiv când avea să-şi execute Iehova judecata asupra acelui sistem corupt? Nu. Ceea ce a profeţit el cu privire la apogeul viitoarei sale prezenţe regale s-a aplicat cu siguranţă şi la ‘necazul cel mare’ din secolul întâi. „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici chiar îngerii din ceruri, ci numai Tatăl.“ — Matei 24:36.

⁸ Pe baza profeţiei lui Daniel, iudeii puteau calcula timpul apariţiei lui Isus ca Mesia (Daniel 9:25). Însă lor nu li s-a comunicat o dată pentru ‘necazul cel mare’ care a distrus în cele din urmă sistemul de lucruri iudaic apostat. Abia după distrugerea Ierusalimului şi a templului său, ei au înţeles că data respectivă a fost anul 70 e.n. Totuşi, ei fuseseră conştienţi de cuvintele profetice ale lui Isus: „Nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate acestea“ (Matei 24:34). După cât se pare, aici aplicarea termenului „generaţie“ este diferită de cea din Eclesiastul 1:4, unde se vorbeşte despre generaţii succesive care vin şi se duc pe parcursul unei perioade de timp.

„Generaţia aceasta“ — Ce se înţelege prin ea?

9. Cum definesc dicţionarele cuvântul grecesc geneá?

⁹ Când cei patru apostoli care stăteau cu Isus pe Muntele Măslinilor au auzit profeţia sa cu privire la ‘sfârşitul veacului’, cum au înţeles ei expresia „generaţia aceasta“? În Evanghelii, cuvântul „generaţie“ este tradus din cuvântul grecesc geneá, pe care dicţionarele actuale îl definesc astfel: „Lit[eralmente] cei care provin din[tr-un] strămoş comun“ (Greek-English Lexicon of the New Testament de Walter Bauer). „Cei care au fost născuţi, o familie; . . . membrii succesivi ai unei genealogii . . . sau ai unei rase de oameni . . . sau ai întregii mase de oameni care trăiesc în acelaşi timp, Mat. 24:34; Marcu 13:30; Luca 1:48; 21:32; Filip. 2:15, şi, în special, cei din rasa iudaică ce trăiau în aceeaşi perioadă de timp“ (Expository Dictionary of New Testament Words de W. E. Vine). „Cei care au fost născuţi, oameni din aceeaşi rădăcină, o familie; . . . întreaga masă de oameni care trăiesc în acelaşi timp: Mt. xxiv. 34; Mr. xiii. 30; Lu. i. 48 . . . se referea în sp[ecial] la rasa iudaică ce trăia în una şi aceeaşi perioadă de timp.“ — Greek-English Lexicon of the New Testament de J. H. Thayer.

10. a) Ce definiţie identică dau două autorităţi în materie citând Matei 24:34? b) Cum susţin această definiţie un dicţionar teologic şi unele traduceri ale Bibliei?

¹⁰ Astfel, atât Vine cât şi Thayer citează Matei 24:34 pentru a defini „generaţia aceasta“ (he geneá haúte) drept „întreaga masă de oameni care trăiesc în acelaşi timp“. Theological Dictionary of the New Testament (1964) susţine această definiţie, afirmând: „Utilizarea termenului «generaţie» de către Isus exprimă scopul său cuprinzător: el se referă la tot poporul şi este conştient de solidaritatea lor în păcat“. Într-adevăr ‘solidaritatea în păcat’ era evidentă în naţiunea iudacă atunci când Isus era pe pământ, întocmai cum ea caracterizează şi sistemul mondial de astăzi.c

11. a) După ce ar trebui să ne ghidăm în principal în determinarea modului de aplicare a expresiei he geneá haúte? b) Cum a folosit expresia această autoritate?

¹¹ Bineînţeles, creştinii care studiază această problemă se ghidează în principal după modul în care au folosit scriitorii inspiraţi ai Evangheliei expresia grecească he geneá haúte, sau „generaţia aceasta“, referindu-se la cuvintele lui Isus. Expresia a fost folosită în mod constant într-un sens negativ. Astfel, Isus i-a numit pe conducătorii religioşi iudei „şerpi, pui de vipere“ şi a continuat spunând că judecata Gheenei avea să fie executată asupra ‘acestei generaţii’ (Matei 23:33, 36). Se limita însă această judecată la clerul ipocrit? Nicidecum. Cu mai multe ocazii, discipolii lui Isus l-au auzit vorbind despre „generaţia aceasta“, aplicând expresia în mod constant într-un sens mult mai larg. Care anume?

„Această generaţie rea“

12. În timp ce discipolii săi îl ascultau, cum a pus Isus în legătură ‘mulţimile’ cu „generaţia aceasta?

¹² În 31 e.n., în timpul măreţului minister al lui Isus în Galileea şi la scurt timp după Paşte, discipolii săi l-au auzit spunându-le „mulţimilor“: „Cu cine voi asemăna generaţia aceasta? Seamănă cu nişte copilaşi care stau în pieţe, strigând către ceilalţi şi zicând: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.» Căci a venit Ioan [Botezătorul], nici mâncând, nici bând, şi ei zic: «Are demon!» A venit Fiul Omului [Isus] mâncând şi bând, şi ei zic: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!»“. Nimic nu era pe placul acelor ‘mulţimi’ lipsite de scrupule! — Matei 11:7, 16–19.

13. Pe cine a identificat şi condamnat Isus în prezenţa discipolilor săi ca fiind „această generaţie rea“?

¹³ Mai târziu în 31 e.n., când Isus şi discipolii săi au început al doilea turneu de predicare în Galileea, „unii din cărturari şi din farisei“ i-au cerut lui Isus un semn. El li s-a adresat lor şi „mulţimilor“ care erau prezente astfel: „O generaţie vicleană şi adulteră caută un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui celui mare, tot aşa Fiul Omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. . . . Tocmai aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea“ (Matei 12:38–46). Evident, „această generaţie rea“ îi includea atât pe conducătorii religioşi, cât şi ‘mulţimile’ care niciodată nu au ajuns să înţeleagă semnul care s-a împlinit la moartea şi învierea lui Isus.d

14. Ce condamnare la adresa saducheilor şi fariseilor a rostit Isus în auzul discipolilor săi?

¹⁴ După Paştele din 32 e.n., când Isus şi discipolii săi au venit în ţinutul Magdalei din Galileea, saducheii şi fariseii i-au cerut din nou un semn lui Isus. El le-a repetat: „O generaţie rea şi adulteră cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. Apoi i-a lăsat şi a plecat“ (Matei 16:1–4). Acei ipocriţi religioşi erau într-adevăr cât se poate de vinovaţi în calitate de conducători în rândul „mulţimilor“ necredincioase pe care Isus le-a condamnat ca fiind „această generaţie rea“.

15. Chiar înainte şi, din nou, imediat după transfigurare, ce confruntare au avut Isus şi discipolii săi cu „această generaţie“?

¹⁵ Spre sfârşitul ministerului său în Galileea, Isus a adunat la el mulţimile şi pe discipolii săi şi le-a spus: „De oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, Se va ruşina şi Fiul Omului“ (Marcu 8:34, 38). Astfel, masele de evrei nepenitenţi din acel timp constituiau în mod evident „această generaţie adulteră şi păcătoasă“. Câteva zile mai târziu, după transfigurarea lui Isus, Isus şi discipolii săi „au ajuns la mulţime“, şi un bărbat l-a rugat să-l vindece pe fiul său. Isus a declarat: „O, generaţie necredincioasă şi făţarnică, . . . până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?“ — Matei 17:14–17; Luca 9:37–41.

16. a) Ce condamnare la adresa „mulţimilor“ a repetat Isus în Iudeea? b) Cum a ajuns „generaţia aceasta“ să comită cea mai gravă dintre toate crimele?

¹⁶ Era probabil în Iudeea, după sărbătoarea Corturilor din 32 e.n., „când mulţimile se strângeau cu grămada“ în jurul lui Isus, atunci când el şi-a repetat condamnarea la adresa lor, spunând: „Generaţia aceasta este o generaţie vicleană; ea cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona“ (Luca 11:29). În cele din urmă, când conducătorii religioşi l-au adus pe Isus în faţa tribunalului, Pilat a fost dispus să-l elibereze. Relatarea spune: „Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat mulţimile să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L piardă. . . . Pilat le-a zis: «Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?» «Să fie răstignit», au răspuns cu toţii. Şi guvernatorul le-a zis: «Dar ce rău a făcut?» Ei au început să strige şi mai tare, zicând: «Să fie răstignit!»“. Acea „generaţie rea“ cerea sângele lui Isus. — Matei 27:20–25.

17. Cum au reacţionat unii din ‘această generaţie stricată’ la predicarea lui Petru de la Penticostă?

¹⁷ O „generaţie necredincioasă şi făţarnică“, instigată de conducătorii ei religioşi, a jucat astfel un rol cheie în cauzarea morţii Domnului Isus Cristos. Cincizeci de zile mai târziu, la Penticosta din 33 e.n., discipolii au primit spiritul sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi. Auzind sunetul, „mulţimea s-a adunat“, iar apostolul Petru li s-a adresat cu cuvintele „bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim“, şi le-a spus: „Pe Omul Acesta [Isus] . . . voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege“. Cum au reacţionat unii dintre cei care ascultau? „Ei au rămas străpunşi în inimă.“ Petru i-a îndemnat atunci să se căiască. „Cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna şi zicea: «Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii stricate.»“ Drept rezultat, circa trei mii „au primit cuvântul lui [şi] au fost botezaţi“. — Faptele 2:6, 14, 23, 37, 40, 41.

Identificarea ‘acestei generaţii’

18. Cu referire la ce anume a folosit Isus în mod constant expresia „generaţia aceasta“?

¹⁸ Ce este, aşadar, „generaţia“ la care s-a referit Isus atât de frecvent în prezenţa discipolilor săi? Ce au înţeles ei din cuvintele sale: „Nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate acestea“? Cu siguranţă, Isus nu se abătuse de la sensul obişnuit al expresiei „generaţia aceasta“, pe care a aplicat-o în mod constant maselor de oameni din timpul său şi ‘călăuzelor lor oarbe’ care formau împreună naţiunea iudaică (Matei 15:14). „Generaţia aceasta“ a trecut prin toate calamităţile profeţite de Isus şi apoi a pierit într-un neegalat ‘mare necaz’ adus asupra Ierusalimului. — Matei 24:21, 34.

19. Când şi cum au pierit „cerul şi pământul“ sistemului iudaic?

¹⁹ În primul secol, Iehova a judecat poporul iudeu. Cei penitenţi, care au ajuns să exercite credinţă în îngrijirea plină de îndurare a lui Iehova prin Cristos, au fost salvaţi din acel ‘mare necaz’. Toate lucrurile profeţite s-au întâmplat, întocmai cum spusese Isus, iar apoi „cerul şi pământul“ sistemului de lucruri iudaic — întreaga naţiune cu conducătorii ei religioşi şi cu societatea sa nelegiuită de oameni — au pierit. Iehova îşi executase judecata! — Matei 24:35; compară cu 2 Petru 3:7.

20. Ce îndemn oportun li se aplică în mod stringent tuturor creştinilor?

²⁰ Acei iudei care acordaseră atenţie cuvintelor profetice ale lui Isus au înţeles că salvarea lor nu depindea de încercarea de a calcula lungimea unei „generaţii“ sau a unor ‘timpuri sau perioade’ stabilite, ci de faptul de a se menţine separaţi de generaţia contemporană rea şi de a îndeplini cu zel voinţa lui Dumnezeu. Deşi cuvintele finale ale profeţiei lui Isus îşi au împlinirea majoră în zilele noastre, creştinii evrei din primul secol au trebuit şi ei să respecte îndemnul: „Vegheaţi deci tot timpul şi rugaţi-vă ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului“. — Luca 21:32–36; Faptele 1:6–8.

21. La ce derulare neprevăzută a evenimentelor ne putem aştepta în viitorul apropiat?

²¹ Astăzi, „ziua cea mare a DOMNULUI . . . este aproape şi vine în graba mare!“ (Ţefania 1:14–18; Isaia 13:9, 13). Pe neaşteptate, în ‘ziua şi ceasul’ stabilite dinainte de însuşi Iehova, furia sa se va dezlănţui asupra elementelor religioase, politice şi comerciale ale lumii şi asupra oamenilor răzvrătiţi care compun această „generaţie vicleană şi adulteră“ din zilele noastre (Matei 12:39; 24:36; Apocalipsa 7:1–3, 9, 14). Cum puteţi fi salvaţi din ‘necazul cel mare’? Articolul nostru următor va da răspunsul şi ne va vorbi despre marea speranţă de viitor.

[Note de subsol]

Un timp pentru a veghea

„Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie predicată tuturor popoarelor. . . ; dar cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit.“ — MARCU 13:10, 13.

1. De ce trebuie să răbdăm şi să avem curaj?

TREBUIE să răbdăm — în mijlocul unei generaţii necredincioase şi pornite la rău! Din 1914 încoace, o generaţie de oameni a devenit coruptă, întocmai ca în zilele lui Isus. Iar astăzi, corupţia a împânzit lumea. În aceste ‘zile din urmă’, ‘timpurile grele [cărora cu greu li se face faţă, NW]’ descrise de apostolul Pavel afectează omenirea. ‘Oamenii răi şi înşelători merg din rău în mai rău.’ Este clar că „toată lumea zace în Cel Rău“, Satan Diavolul, care depune acum ultimele eforturi pentru a ruina pământul. Dar curaj! Se apropie un ‘necaz mare’ care va aduce o uşurare permanentă tuturor iubitorilor dreptăţii. — 2 Timotei 3:1–5, 13; 1 Ioan 5:19; Apocalipsa 7:14.

2. Cum s-a împlinit profeţia în 1914?

² Din fericire, Iehova l-a întronat acum pe Domnul Isus Cristos în ceruri, înainte de a-i înlătura pe duşmanii opresivi ai omenirii (Apocalipsa 11:15). La fel ca la prima venire a lui Mesia, şi în acest secol s-a împlinit o remarcabilă profeţie scrisă de Daniel. În Daniel 4:16, 17, 32 ni se vorbeşte de suspendarea domniei legitime asupra pământului pentru o perioadă de „şapte timpuri“. La scară mare, aceste şapte timpuri echivalează cu şapte ani biblici a câte 360 de ‘zile’ fiecare, adică 2 520 de ani în total.a Ele au ţinut din 607 î.e.n., când Babilonul a început să calce în picioare regatul lui Israel, până în 1914 e.n., anul întronării lui Isus în cer în calitate de Rege legitim al omenirii. Atunci s-au sfârşit „timpurile neamurilor“ (Luca 21:24). Dar naţiunile au refuzat să se supună Regatului mesianic nou instituit. — Psalmii 2:1–6, 10–12; 110:1, 2.

3, 4. a) Ce comparaţie se poate face între evenimentele din secolul întâi şi cele din timpul nostru? b) Ce întrebări potrivite se pot pune?

³ Pe măsură ce se apropia cea de-a 70-a săptămână de ani (29–36 e.n.) şi, tot la fel, pe măsură ce se apropia anul 1914, oamenii temători de Dumnezeu aşteptau sosirea lui Mesia. Şi el a sosit! De fiecare dată însă, modul apariţiei sale nu a fost cel aşteptat. De asemenea, de fiecare dată, după o perioadă de timp relativ scurtă, o „generaţie“ rea suferă în final execuţia în urma sentinţei divine. — Matei 24:34.

⁴ În articolul precedent am văzut cum şi-a ajuns sfârşitul generaţia iudaică nelegiuită care a cerut sângele lui Isus. Ce se poate spune atunci despre generaţia pervertită a omenirii care i se împotriveşte chiar în momentul de faţă sau îl ignoră? Când va fi executată judecata asupra acestei generaţii necredincioase?

„Vegheaţi!“

5. a) Din ce motiv întemeiat nu este necesar să cunoaştem timpul cu privire la ‘ziua şi ceasul’ lui Iehova? b) Potrivit celor consemnate de Marcu, ce sfat sănătos a dat Isus în încheierea profeţiei sale?

⁵ După ce a profeţit evenimentele ce aveau să preceadă un timp de ‘mare necaz’, Isus a adăugat: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici chiar îngerii din ceruri, ci numai Tatăl“ (Matei 24:3–36; Marcu 13:3–32). Nu este nevoie să cunoaştem data exactă a evenimentelor. În loc să ne concentrăm asupra calculării unei date, trebuie, mai degrabă, să ne concentrăm asupra faptului de a manifesta vigilenţă, de a cultiva o credinţă puternică şi de a ne menţine ocupaţi în serviciul lui Iehova. Isus şi-a încheiat marea sa profeţie, spunând: „Luaţi seama: vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va fi timpul acela. . . . Vegheaţi . . . Ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!“ (Marcu 13:33–37). Din întunericul lumii de azi ne pândeşte pericolul. Trebuie să veghem! — Romani 13:11–13.

6. a) În ce trebuie să ne fie ancorată credinţa? b) Cum ne putem ‘număra zilele’? c) Ce a vrut să spună Isus în principal prin „generaţie“?

⁶ Nu trebuie să acordăm atenţie doar profeţiilor inspirate referitoare la aceste ultime zile ale unui sistem de lucruri nelegiuit, ci trebuie să ne ancorăm credinţa în primul rând în jertfa preţioasă a lui Cristos Isus şi în promisiunile minunate ale lui Dumnezeu bazate pe aceasta (Evrei 6:17–19; 9:14; 1 Petru 1:18, 19; 2 Petru 1:16–19). Nerăbdători să vadă sfârşitul acestui sistem rău, membrii poporului lui Iehova au făcut uneori speculaţii cu privire la timpul când va izbucni ‘necazul cel mare’, stabilind chiar un raport între acesta şi durata vieţii unei generaţii din 1914 încoace. Însă „căpătăm o inimă înţeleaptă“ nu făcând speculaţii cu privire la numărul de ani sau de zile al unei generaţii, ci gândindu-ne la modul în care „ne numărăm zilele“, aducându-i lui Iehova laude pline de bucurie (Psalmul 90:12). În loc să ofere o riglă de măsurare a timpului, termenul „generaţie“, aşa cum a fost folosit de Isus, se referă în principal la oamenii care au trăit în acelaşi timp într-o anumită perioadă istorică, cu caracteristicile lor specifice.b

7. Ce scrie un profesor de istorie cu privire la „generaţia anului 1914“, şi cum se armonizează declaraţia sa cu profeţia lui Isus?

⁷ În armonie cu cele de mai sus, profesorul de istorie Robert Wohl a scris în cartea sa The Generation of 1914 (Generaţia anului 1914): „O generaţie istorică nu este definită de limitele sale cronologice . . . Ea nu este definită de date“. El a arătat însă că primul război mondial a creat „un copleşitor sentiment de ruptură cu trecutul“ şi a adăugat: „Supravieţuitorii războiului nu şi-au putut scoate niciodată din minte ideea că o lume s-a sfârşit şi o alta a început în august 1914“. Cât este de adevărat! Această declaraţie îndreaptă atenţia asupra miezului problemei. „Generaţia aceasta“ de oameni a trecut din 1914 încoace prin schimbări înspăimântătoare. Ea a văzut pământul scăldat în sângele a milioane de oameni. Pretutindeni izbucnesc războaie, genociduri, terorism, criminalitate şi nelegiuire. Foametea, boala şi imoralitatea bântuie pe tot globul. Adresându-li-se discipolilor săi, Isus a profeţit: „Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece generaţia aceasta până ce nu se vor împlini toate acestea“. — Luca 21:31, 32.

8. Cum accentuează profeţii lui Iehova necesitatea de a veghea?

⁸ Da, triumful deplin al Regatului Mesianic este iminent! Câştigăm deci ceva urmărind datele sau făcând speculaţii cu privire la durata propriu-zisă de viaţă a unei ‘generaţii’? Categoric, nu! În Habacuc 2:3 se spune în mod clar: „Este o viziune al cărei timp este hotărât, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întârzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit“. Ziua lui Iehova de încheiere a socotelilor se apropie în graba mare. — Ieremia 25:31–33; Maleahi 4:1.

9. Ce evenimente care au avut loc din 1914 încoace arată că timpul este scurt?

⁹ Când Cristos şi-a început domnia regală în 1914, Satan a fost azvârlit jos pe pământ. Aceasta a însemnat „vai de . . . pământ . . . Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp“ (Apocalipsa 12:12). Acest timp este într-adevăr scurt în comparaţie cu miile de ani de domnie a lui Satan. Regatul este aproape, şi tot la fel şi ziua şi ceasul lui Iehova de executare a judecăţii asupra acestei generaţii nelegiuite! — Proverbele 3:25; 10:24, 25.

„Generaţia“ care trece

10. Cum se aseamănă „generaţia aceasta“ cu cea din zilele lui Noe?

¹⁰ Să examinăm mai îndeaproape declaraţia lui Isus din Matei 24:34, 35: „Adevărat vă spun, nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece nicidecum“. Cuvintele rostite de Isus în continuare arată că ‘nimeni nu ştie ziua şi ceasul’. Şi ceva mult mai important, el arată că trebuie să evităm capcanele care ne înconjoară în generaţia aceasta. Astfel, Isus adaugă: „Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Căci, aşa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului“ (Matei 24:36–39). Aici Isus a comparat generaţia din zilele sale cu cea din zilele lui Noe. — Geneza 6:5, 9, nota de subsol, NW.

11. Conform celor relatate de Matei şi Luca, ce comparaţie între ‘generaţii’ a făcut Isus?

¹¹ Aceasta nu a fost prima dată când apostolii l-au auzit pe Isus făcând această comparaţie între ‘generaţii’, deoarece cu câteva zile mai devreme el spusese despre sine: „Fiul Omului . . . trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de generaţia aceasta. Cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului“ (Luca 17:24–26). Astfel, capitolul 24 din Matei şi capitolul 17 din Luca fac aceeaşi comparaţie. În zilele lui Noe, „orice făptură [toată carnea, NW] [care] îşi stricase calea pe pământ“ şi care la potop a fost distrusă a constituit „generaţia aceasta“. În zilele lui Isus, poporul iudeu apostat care îl respinsese pe Isus a constituit „generaţia aceasta“. — Geneza 6:11, 12; 7:1.

12, 13. a) Ce este în prezent „generaţia aceasta“ care trebuie să treacă? b) Cum face faţă astăzi poporul lui Iehova acestei „generaţii strâmbe şi sucite“?

¹² De aceea, în împlinirea finală actuală a profeţiei lui Isus, „generaţia aceasta“ pare să se refere la oamenii de pe pământ care văd semnul prezenţei lui Cristos, dar nu îşi îndreaptă căile. În contrast cu ei, în calitate de discipoli ai lui Isus, noi refuzăm să ne lăsăm modelaţi de stilul de viaţă al ‘acestei generaţii’. Deşi trăim în lume, nu trebuie să facem parte din ea, „căci timpul este aproape“ (Apocalipsa 1:3; Ioan 17:16). Apostolul Pavel ne sfătuieşte: „Faceţi toate fără murmure şi fără îndoieli, ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unei generaţii strâmbe şi sucite, în care străluciţi ca nişte lumini în lume“. — Filipeni 2:14, 15; Coloseni 3:5–10; 1 Ioan 2:​15–17.

¹³ Faptul de a ‘străluci ca nişte lumini’ înseamnă nu numai a avea o personalitate creştină curată, ci, mai presus de toate, a îndeplini însărcinarea profetică a lui Isus: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Nici un om nu poate să spună când va fi acest sfârşit, dar ştim că sfârşitul ‘acestei generaţii’ de oameni răi va avea loc îndată ce se va fi depus mărturie conform dorinţei lui Dumnezeu „până la marginile pământului“. — Faptele 1:8.

‘Ziua aceea şi ceasul acela’

14. Ce sfat au dat atât Isus, cât şi Pavel cu privire la „timpuri şi perioade“, şi cum ar trebui să reacţionăm?

¹⁴ Când se va fi depus o mărturie globală aşa cum a hotărât Iehova, atunci va fi sosit ‘ziua şi ceasul’ său de a pune capăt sistemului acestei lumi. Nu avem nevoie să cunoaştem data dinainte. Astfel, urmând exemplul lui Isus, apostolul Pavel a sfătuit: „Cât despre timpuri şi perioade, nu aveţi nevoie să vi se scrie, fraţilor, pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: «Pace şi linişte!», atunci o nimicire neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare“. Observaţi accentul pus de Pavel: „Când vor zice“. Da, când se va vorbi despre „pace şi linişte“, când se va aştepta cel mai puţin, judecata lui Dumnezeu va fi brusc executată. Cât de potrivit este sfatul lui Pavel: „De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji“. — 1 Tesaloniceni 5:1–3, 6; vezi şi versetele 7–11; Faptele 1:7.

15, 16. a) De ce nu ar trebui să credem că Armaghedonul este mai departe decât ne-am fi gândit noi? b) Cum va fi, cu siguranţă, preamărită suveranitatea lui Iehova în viitorul apropiat?

¹⁵ Dat fiind acest punct de vedere mai exact cu privire la „această generaţie“, înseamnă că Armaghedonul este mai departe decât ne gândisem noi? Absolut deloc! În timp ce noi nu am cunoscut niciodată ‘ziua şi ceasul’, Iehova Dumnezeu le-a cunoscut întotdeauna, iar el nu se schimbă (Maleahi 3:6). Evident, lumea se adânceşte tot mai mult în ruinarea finală. Necesitatea de a veghea este mai stringentă ca oricând. Iehova ne-a dezvăluit „lucrurile care trebuie să se întâmple în curând“, iar noi trebuie să reacţionăm cu un acut simţ al urgenţei. — Apocalipsa 1:1; 11:18; 16:14, 16.

¹⁶ Pe măsură ce timpul se apropie, să veghem, deoarece Iehova este pe punctul de a aduce dezastrul asupra întregului sistem al lui Satan (Ieremia 25:29–31). Iehova spune: „Mă voi slăvi şi Mă voi sfinţi, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii popoarelor, şi vor şti că Eu sunt DOMNUL“ (Ezechiel 38:23). Acea decisivă ‘zi a DOMNULUI’ se apropie! — Ioel 1:15; 2:1, 2; Amos 5:18–20; Ţefania 2:2, 3.

Dreptele „ceruri noi şi un pământ nou“

17, 18. a) Potrivit cuvintelor lui Isus şi Petru, cum trece „generaţia aceasta“? b) De ce trebuie să continuăm să veghem în ce priveşte conduita şi faptele noastre de devoţiune sfântă?

¹⁷ Referitor la ‘toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple’, Isus a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece nicidecum“ (Matei 24:34, 35). Isus a avut, probabil, în minte „cerul şi pământul“ ‘acestei generaţii’ — conducătorii şi cei conduşi. Apostolul Petru a folosit cuvinte similare pentru a se referi la „cerurile şi pământul de acum“, care sunt „păstrate . . . pentru focul din ziua de judecată şi de pierzare a oamenilor nelegiuiţi“. El spune în continuare că „ziua DOMNULUI însă va veni ca un hoţ; în ziua aceea, cerurile [guvernamentale] vor trece“ împreună cu o societate umană coruptă, adică „pământul“, şi cu lucrările sale păcătoase. Apostolul ne îndeamnă mai departe să avem o ‘purtare sfântă şi evlavioasă, [în timp ce] aşteptăm şi grăbim venirea zilei lui Dumnezeu, când cerurile aprinse vor fi distruse şi elementele arzând de căldură se vor topi’! Ce urmează apoi? Petru ne îndreaptă atenţia spre „ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea“. — 2 Petru 3:7, 10–13.c

¹⁸ Aceste „ceruri noi“, domnia Regatului exercitată de Cristos Isus şi de regii săi asociaţi, vor revărsa binecuvântări asupra dreptului „pământ nou“ al societăţii umane. Eşti tu un membru în perspectivă al acelei societăţi? Dacă da, ai motive să exulţi gândindu-te la viitorul măreţ care îţi stă în faţă! — Isaia 65:17–19; Apocalipsa 21:1–5.

19. De ce mare privilegiu ne putem bucura acum?

¹⁹ Da, o „generaţie“ dreaptă de oameni este chiar acum adunată. Astăzi, clasa unsă a ‘sclavului fidel şi prevăzător’ oferă instruire divină în armonie cu cuvintele Psalmului 78:1,4: „Ascultă, poporul meu, legea mea. Luaţi aminte la cuvintele gurii mele. . . vom vesti generaţiei care va veni laudele DOMNULUI, puterea Lui şi lucrările minunate pe care le-a făcut“ (Matei 24:45–47, NW). Pe data de 14 aprilie a acestui an, în peste 75 500 de congregaţii şi în aproximativ 230 de ţări, peste 12 000 000 de persoane au asistat pe întregul pământ la Comemorarea morţii lui Cristos. V-aţi aflat printre ei? Puneţi-vă încrederea în Cristos Isus, ‘chemaţi Numele DOMNULUI [Iehova, NW] şi veţi fi mântuiţi’! — Romani 10:10–13.

20. Întrucât „timpul s-a scurtat“, cum trebuie să veghem, şi cu ce perspectivă în minte?

²⁰ „Timpul s-a scurtat“, a spus apostolul Pavel. Este deci momentul să veghem şi să ne menţinem permanent ocupaţi în lucrarea lui Iehova, în timp ce suportăm încercări şi ostilităţi din partea unei generaţii rele de oameni (1 Corinteni 7:29; Matei 10:22; 24:13, 14). Să continuăm să veghem, observând toate lucrurile profeţite în Biblie că vor veni peste „generaţia aceasta“ (Luca 21:31–33). Scăpând de aceste lucruri şi stând cu aprobarea divină înaintea Fiului omului, putem obţine în cele din urmă premiul vieţii veşnice.

[Note de subsol]