„Înțelepciunea lui Dumnezeu ascunsă într-un secret sacru”

1, 2. Ce „secret sacru” ar trebui să ne intereseze și de ce?

SECRETELE! Întrucât i-au făcut curioși, i-au fascinat și i-au nedumerit, oamenilor le-a fost deseori greu să le păstreze. Cu toate acestea, Biblia spune: „Gloria lui Dumnezeu este să țină ascuns un lucru”. (Proverbele 25:2) Într-adevăr, din motive întemeiate, Iehova, Conducătorul Suprem și Creatorul, păstrează secret anumite lucruri până când sosește timpul să le dezvăluie oamenilor.

² Și totuși, în Cuvântul său Iehova a dezvăluit un secret fascinant, cunoscut sub numele de „secretul sacru al voinței” lui Dumnezeu. (Efeseni 1:9) Faptul de a învăța despre el poate însemna mai mult decât satisfacerea unei curiozități. Cunoașterea acestui secret poate însemna salvare și ne poate ajuta să ne facem o idee despre înțelepciunea infinită a lui Iehova.

3, 4. În ce fel oferă speranță profeția consemnată în Geneza 3:15 și ce mister, sau „secret sacru”, cuprinde ea?

³ Când Adam și Eva au păcătuit, s-ar fi putut crede că scopul lui Iehova ca pământul să fie un paradis locuit de oameni perfecți eșuase. Însă Dumnezeu s-a ocupat imediat de problema apărută. El a spus: „Voi pune dușmănie între tine și femeie, între descendența ta și descendența ei. El îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul”. (Geneza 3:15)

⁴ Ce cuvinte enigmatice! Cine era femeia? Cine era șarpele? Cine era „descendența” care avea să-i strivească șarpelui capul? Adam și Eva nu puteau să facă decât niște presupuneri. Totuși, cuvintele lui Dumnezeu le dădeau o speranță tuturor urmașilor fideli ai acestei perechi infidele. Dreptatea avea să triumfe. Scopul lui Iehova urma să se realizeze. Dar cum? Ei bine, acesta era un secret! Biblia face referire la el prin expresia „înțelepciunea lui Dumnezeu ascunsă într-un secret sacru”. (1 Corinteni 2:7)

 5. Arată printr-un exemplu de ce Iehova și-a dezvăluit scopul în mod treptat.

⁵ Fiind „Dezvăluitorul secretelor”, Iehova avea să dezvăluie unele detalii relevante legate de acest secret. (Daniel 2:28) Dar nu avea să facă lucrul acesta dintr-odată, ci treptat. Pentru a exemplifica, ne-am putea gândi la felul în care răspunde un tată iubitor la întrebarea băiețelului său: „Tăticule, eu cum m-am născut?”. Un tată înțelept nu-i va da copilului său decât acele informații pe care micuțul le poate înțelege. Pe măsură ce băiatul va crește, tatăl îi va spune mai multe lucruri. În mod asemănător, Iehova stabilește când sunt pregătiți slujitorii săi să le fie dezvăluite voința și scopul său. (Proverbele 4:18; Daniel 12:4)

 6. a) Care este scopul unui legământ, sau contract? b) De ce este semnificativ faptul că Iehova urma să încheie legăminte cu oamenii?

⁶ Cum a făcut Iehova aceste dezvăluiri? El s-a folosit, în mare parte, de o serie de legăminte, sau contracte. Probabil că la un moment dat ai încheiat un contract – pentru a cumpăra o casă ori pentru a da sau a lua cu împrumut niște bani. Un asemenea contract a constituit o garanție legală că termenii asupra cărora s-a convenit vor fi respectați. Dar de ce era nevoie ca Iehova să încheie legăminte, sau contracte, cu oamenii? Nu este cuvântul său o garanție sigură a promisiunilor sale? Ba da, dar, din bunătate, Iehova l-a întărit în câteva ocazii prin contracte legale. Aceste acorduri ferme reprezintă pentru noi, oamenii imperfecți, o bază și mai sigură pentru a avea încredere în promisiunile lui Iehova. (Evrei 6:16-18)

7, 8. a) Ce legământ a încheiat Iehova cu Avraam și cum a revărsat acest legământ lumină asupra secretului sacru? b) Cum a făcut Iehova cunoscută treptat linia genealogică a descendenței promise?

⁷ După mai bine de două mii de ani de la expulzarea omului din Paradis, Iehova i-a spus fidelului său slujitor Avraam: „În mod sigur . . . îți voi înmulți descendenții ca stelele cerurilor . . . Prin descendența ta vor obține o binecuvântare toate națiunile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu”. (Geneza 22:17, 18) Cuvintele sale constituiau mai mult decât o promisiune, constituiau un legământ pe care Iehova l-a întărit printr-un jurământ irevocabil. (Geneza 17:1, 2; Evrei 6:13-15) Este extraordinar că Domnul Suveran s-a angajat printr-un contract să binecuvânteze omenirea.

⁸ Legământul avraamic a dezvăluit că descendența promisă avea să vină ca om, fiind un descendent al lui Avraam. Dar cine avea să fie acest descendent? După un timp, Iehova a dezvăluit că, dintre fiii lui Avraam, Isaac avea să fie un strămoș al acestei descendențe. Dintre cei doi fii ai lui Isaac, a fost ales Iacob. (Geneza 21:12; 28:13, 14) Mai târziu, Iacob a rostit următoarele cuvinte profetice cu referire la unul dintre cei 12 fii ai săi: „Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici toiagul de conducător de la el, până va veni Șilo [Cel căruia îi aparține]; și de el vor asculta popoarele”. (Geneza 49:10) Atunci s-a știut că descendența avea să fie un rege din linia lui Iuda!

9, 10. a) Ce legământ a făcut Iehova cu națiunea Israel și ce ocrotire a oferit acest legământ? b) Cum a demonstrat Legea că omenirea avea nevoie de răscumpărare?

⁹ În 1513 î.e.n., Iehova a întreprins ceva ce a pregătit cadrul pentru următoarele dezvăluiri legate de secretul sacru. El a încheiat un legământ cu descendenții lui Avraam, națiunea Israel. Deși în momentul de față nu mai este în vigoare, legământul Legii mozaice a constituit o etapă esențială în scopul lui Iehova privitor la venirea descendenței promise. Cum așa? Să analizăm trei aspecte. În primul rând, Legea a avut rolul unui zid protector. (Efeseni 2:14) Normele ei drepte au fost asemenea unei bariere între evrei și neevrei. În felul acesta, Legea a contribuit la păstrarea liniei descendenței promise. Datorită, în mare parte, protecției oferite de Lege, națiunea Israel era încă în existență când a sosit timpul stabilit de Dumnezeu ca Mesia să se nască în tribul lui Iuda.

¹⁰ În al doilea rând, Legea a demonstrat pe deplin că omenirea avea nevoie de o răscumpărare. Fiind perfectă, Legea a arătat că oamenilor imperfecți le era imposibil să o respecte în întregime. Rolul ei a fost „să scoată în evidență fărădelegile, până când avea să vină descendența căreia i se făcuse promisiunea”. (Galateni 3:19) Prin intermediul jertfelor de animale, Legea făcea o ispășire provizorie pentru păcate. Însă, dat fiind că, așa cum spune Pavel, „este imposibil ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele”, aceste jertfe doar au prefigurat jertfa de răscumpărare a lui Cristos. (Evrei 10:1-4) Drept urmare, acel legământ a devenit pentru evreii fideli ‘un îndrumător care conduce la Cristos’. (Galateni 3:24)

11. Ce perspectivă glorioasă i-a oferit Israelului legământul Legii, dar de ce națiunea, ca întreg, a pierdut-o?

¹¹ În al treilea rând, acest legământ punea înaintea națiunii Israel o perspectivă măreață. Iehova le-a spus că, dacă se dovedeau fideli legământului, ei aveau să devină „un regat de preoți și o națiune sfântă”. (Exodul 19:5, 6) Și, într-adevăr, primii membri ai regatului ceresc de preoți au provenit din această națiune. Totuși, în ansamblu, națiunea s-a răzvrătit împotriva legământului Legii, a respins descendența mesianică și a pierdut perspectiva pe care o avea. Atunci cine avea să completeze regatul de preoți? Și ce legătură urma să existe între acea națiune binecuvântată și descendența promisă? Aceste aspecte legate de secretul sacru urmau să fie dezvăluite la timpul stabilit de Dumnezeu.

12. Ce legământ a încheiat Iehova cu David și cum a revărsat acesta lumină asupra secretului sacru al lui Dumnezeu?

¹² În secolul al XI-lea î.e.n., Iehova a revărsat mai multă lumină asupra secretului sacru când a încheiat un alt legământ. El i-a promis fidelului rege David: „Îl voi ridica pe descendentul tău după tine . . . și îi voi întări regatul . . . Voi întări tronul regatului său pentru totdeauna”. (2 Samuel 7:12, 13; Psalmul 89:3) Acum linia descendenței promise fusese restrânsă la casa lui David. Dar putea un om obișnuit să domnească „pentru totdeauna”? (Psalmul 89:20, 29, 34-36) De asemenea, putea un rege uman să elibereze omenirea din păcat și din moarte?

13, 14. a) Potrivit cu Psalmul 110, ce promisiune îi face Iehova Regelui său uns? b) Ce a mai dezvăluit Iehova despre viitoarea descendență prin intermediul profeților săi?

¹³ David a scris sub inspirație divină: „Iehova i-a spus Domnului meu: «Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale». Iehova a jurat și nu se va răzgândi: «Tu ești preot pentru totdeauna în felul lui Melchisedec!»”. (Psalmul 110:1, 4) Cuvintele lui David s-au aplicat în mod direct la descendența promisă, adică la Mesia. (Faptele 2:35, 36) Acest Rege nu avea să domnească din Ierusalim, ci din cer, de „la dreapta” lui Iehova, poziție care urma să-i confere autoritate nu doar asupra Israelului, ci asupra întregului pământ. (Psalmul 2:6-8) Cuvintele lui David mai dezvăluie ceva. Să remarcăm că Iehova a rostit un jurământ solemn, potrivit căruia Mesia urma să fie „preot . . . în felul lui Melchisedec”. Asemenea lui Melchisedec, care a slujit ca rege și preot în timpul lui Avraam, descendența care trebuia să vină urma să fie numită direct de Dumnezeu pentru a sluji ca Rege și Preot! (Geneza 14:17-20)

¹⁴ De-a lungul timpului, Iehova a dezvăluit prin intermediul profeților săi lucruri noi în legătură cu secretul său sacru. Isaia, de exemplu, a arătat că descendența avea să sufere o moarte de jertfă. (Isaia 53:3-12) Mica a profețit locul unde se va naște Mesia. (Mica 5:2) Daniel a profețit timpul exact când avea să apară și să moară descendența. (Daniel 9:24-27)

15, 16. a) Cum a ajuns Fiul lui Iehova să se nască „din femeie”? b) Ce a moștenit Isus de la părinții săi umani și când a apărut el în calitate de descendență promisă?

¹⁵ Modul în care aveau să se împlinească aceste profeții a fost un mister până când a apărut descendența. În Galateni 4:4 se spune: „Când a sosit timpul fixat, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, care a fost născut din femeie”. În anul 2 î.e.n., un înger i-a spus unei fecioare evreice, pe nume Maria: „Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt, iar Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. . . . Spiritul sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. De aceea, cel ce se va naște va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu”. (Luca 1:31, 32, 35)

¹⁶ Mai târziu, Iehova a transferat viața Fiului său din cer în uterul Mariei, astfel că Isus s-a născut dintr-o femeie. Maria era o femeie imperfectă, însă Isus nu a moștenit de la ea imperfecțiunea deoarece era „Fiul lui Dumnezeu”. Totuși, Isus a moștenit ceva de la părinții săi umani, care erau descendenți ai lui David: atât dreptul natural, cât și cel legal de moștenitor al lui David. (Faptele 13:22, 23) La botezul lui Isus în anul 29 e.n., Iehova l-a uns cu spirit sfânt și a spus: „Acesta este Fiul meu, cel iubit”. (Matei 3:16, 17) În sfârșit, apăruse descendența! (Galateni 3:16) Sosise timpul ca Iehova să dezvăluie mai multe lucruri despre secretul sacru. (2 Timotei 1:10)

17. Cum a fost dezvăluită semnificația cuvintelor din Geneza 3:15?

¹⁷ În timpul serviciului său, Isus a identificat șarpele la care se face referire în Geneza 3:15 ca fiind Satan, iar descendența șarpelui, continuatorii lui Satan. (Matei 23:33; Ioan 8:44) Mai târziu, s-a dezvăluit cum vor fi distruși toți aceștia pentru totdeauna. (Revelația 20:1-3, 10, 15) De asemenea, femeia a fost identificată ca fiind „Ierusalimul de sus”, partea cerească a organizației lui Iehova, alcătuită din creaturi spirituale, asemănată cu o soție.a (Galateni 4:26; Revelația 12:1-6)

18. Care este scopul ‘noului legământ’?

¹⁸ Probabil cea mai uluitoare dintre dezvăluiri a fost făcută în noaptea dinaintea morții lui Isus, când el le-a vorbit discipolilor săi fideli despre „noul legământ”. (Luca 22:20) Noul legământ, asemenea legământului Legii mozaice, care l-a precedat, avea să aducă în existență „un regat de preoți”. (Exodul 19:6; 1 Petru 2:9) Totuși, acest legământ urma să aducă în existență nu o națiune fizică, ci o națiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu”, alcătuită în exclusivitate din continuatorii unși fideli ai lui Cristos. (Galateni 6:16) Acești participanți la noul legământ aveau să colaboreze cu Isus pentru a aduce binecuvântări rasei umane!

19. a) De ce reușește noul legământ să aducă în existență „un regat de preoți”? b) De ce sunt numiți creștinii unși „o creație nouă” și câți vor sluji în cer împreună cu Cristos?

¹⁹ Dar de ce reușește noul legământ să aducă în existență „un regat de preoți” în vederea binecuvântării omenirii? Deoarece acesta nu-i condamnă pe discipolii lui Cristos ca păcătoși, ci face posibilă iertarea păcatelor lor pe baza jertfei lui Isus. (Ieremia 31:31-34) Considerându-i drepți, Iehova îi adoptă în familia sa cerească și îi unge cu spirit sfânt. (Romani 8:15-17; 2 Corinteni 1:21) În felul acesta, ei ‘sunt născuți din nou la o speranță vie’ care ‘le este rezervată în ceruri’. (1 Petru 1:3, 4) Întrucât această poziție înaltă nu a mai fost ocupată niciodată de oameni, creștinii unși cu spirit sunt numiți „o creație nouă”. (2 Corinteni 5:17) Biblia dezvăluie că, în cele din urmă, 144 000 de persoane vor domni din cer peste omenirea răscumpărată. (Revelația 5:9, 10; 14:1-4)

20. a) Ce s-a dezvăluit cu privire la secretul sacru în 36 e.n.? b) Cine se va bucura de binecuvântările promise lui Avraam?

²⁰ Împreună cu Isus, acești creștini unși devin „descendența lui Avraam”.b (Galateni 3:29) Primii aleși au fost evrei. Dar în 36 e.n. a fost dezvăluit un alt aspect al secretului sacru: națiunile, sau neevreii, urmau și ele să aibă speranță cerească. (Romani 9:6-8; 11:25, 26; Efeseni 3:5, 6) Dar aveau să primească binecuvântările promise lui Avraam numai creștinii unși? Nu, întrucât întreaga lume beneficiază de jertfa lui Isus. (1 Ioan 2:2) Mai târziu, Iehova a dezvăluit că „o mare mulțime”, care nu poate fi numărată, va supraviețui sfârșitului lumii lui Satan. (Revelația 7:9, 14) Alte mulțimi de oameni urmează să fie înviate cu perspectiva de a trăi pentru totdeauna în Paradis! (Luca 23:43; Ioan 5:28, 29; Revelația 20:11-15; 21:3, 4)

21, 22. În ce privințe este secretul sacru o expresie a înțelepciunii lui Iehova?

²¹ Secretul sacru este o expresie magistrală a ‘înțelepciunii lui Dumnezeu, manifestată în atât de multe feluri’. (Efeseni 3:8-10) Câtă înțelepciune a dovedit Iehova când a enunțat acest secret și când l-a dezvăluit treptat! Plin de înțelepciune, el a ținut cont de limitele oamenilor, permițându-le să arate ce este cu adevărat în inima lor. (Psalmul 103:14)

²² De asemenea, Iehova a dovedit o înțelepciune inegalabilă când l-a ales pe Isus Rege. Fiul lui Iehova este creatura cea mai demnă de încredere din întregul univers. Ca om, Isus a avut de înfruntat multe dificultăți. El a înțeles pe deplin problemele oamenilor. (Evrei 5:7-9) Dar ce se poate spune despre cei ce vor guverna împreună cu Isus? De-a lungul secolelor, au fost unși atât bărbați, cât și femei, aleși din toate rasele, limbile și mediile sociale. Practic nu există nicio problemă cu care aceștia, ca grup, să nu se fi confruntat și căreia să nu-i fi făcut față. (Efeseni 4:22-24) Ce plăcut va fi să trăim sub domnia acestor regi și preoți îndurători!

23. Ce privilegiu le oferă creștinilor secretul sacru al lui Iehova?

²³ Apostolul Pavel a scris: „Secretul sacru care a fost ținut ascuns în sistemele și generațiile trecute . . . le-a fost dezvăluit sfinților săi”. (Coloseni 1:26) Într-adevăr, sfinții lui Iehova, cei unși, au înțeles multe lucruri despre secretul sacru și le-au împărtășit și altora; milioane de oameni le-au aflat. Cât de privilegiați suntem! Iehova ‘ne-a făcut cunoscut secretul sacru al voinței sale’. (Efeseni 1:9) Să le spunem și altora acest secret minunat, ajutându-i astfel să-și facă o idee despre înțelepciunea nemărginită a lui Iehova Dumnezeu!