Aproape de locul execuției, el avea un mormânt nou, săpat în piatră. În această grotă nu era încă nimeni înmormântat, ceea ce sugerează că Iosif se mutase de puțin timp din Arimateeaa la Ierusalim și că achiziționase acest loc de înmormântare pentru el și familia lui. (Luca 23:53; Ioan 19:41) Gestul lui Iosif de a-l înmormânta pe Isus în locul unde urma să fie înmormântat el a fost o dovadă de generozitate și a împlinit profeția potrivit căreia Mesia urma să fie înmormântat „cu cei bogați”. (Is. 53:5, 8, 9)

Toate cele patru evanghelii consemnează faptul că, după ce trupul lui Isus a fost luat de pe stâlp, Iosif l-a înfășurat într-o pânză fină de in și l-a așezat în mormântul său. (Mat. 27:59-61; Mar. 15:46, 47; Luca 23:53, 55; Ioan 19:38-40) Singura persoană menționată cu numele, despre care se spune că l-a ajutat pe Iosif este Nicodim. El a adus mirodenii pentru pregătirea trupului lui Isus. Având în vedere statutul social al celor doi, este puțin probabil ca ei să fi luat trupul lui Isus. Este posibil ca ei să fi apelat la ajutorul unor servitori pentru a duce trupul la mormânt. Indiferent cum au stat lucrurile, misiunea celor doi n-a fost deloc ușoară. Cei ce atingeau trupul unui mort erau necurați șapte zile și tot ce atingeau devenea necurat. (Num. 19:11; Hag. 2:13) Prin urmare, ei nu puteau lua parte la ceremonialurile și obiceiurile din săptămâna Paștelui. (Num. 9:6) De asemenea, ocupându-se de înmormântarea lui Isus, Iosif risca să fie batjocorit de ceilalți membri ai Sanhedrinului. Dar acum, el era dispus să suporte consecințele faptului că l-a înmormântat pe Isus și să declare public că era un discipol al lui Cristos.