De asemenea, aflăm că „Isus creştea în înţelepciune, în statură şi în favoare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor“ (Luca 2:51, 52).

De asemenea, aflăm că Isus a continuat să crească în înţelepciune. Fără îndoială că Iosif a avut un rol important în progresul fiului său. În vremea aceea, evreii aveau un proverb străvechi care spunea că numai oamenii odihnei puteau deveni cu adevărat înţelepţi, în timp ce oamenii care efectuau o muncă fizică, de exemplu tâmplarii, agricultorii şi fierarii, „nu puteau vorbi despre dreptate şi judecată şi nu aveau ce căuta în mijlocul celor care rosteau proverbe“. Mai târziu, Isus a arătat cât de lipsit de sens era acest proverb. În copilărie, el îl auzise de nenumărate ori pe tatăl său adoptiv, un umil tâmplar, vorbindu-i cu multă convingere despre ‘dreptatea şi judecăţile’ lui Iehova.

În Biblie găsim indicii şi că Iosif s-a îngrijit de bunăstarea fizică a lui Isus, care a ajuns un bărbat puternic şi sănătos. Mai mult, Iosif şi-a instruit fiul pentru a deveni un tâmplar priceput, astfel că Isus a ajuns să fie cunoscut nu doar ca fiul tâmplarului, ci şi ca „tâmplarul“ (Marcu 6:3). Aşadar, instruirea dată de Iosif a fost încununată cu succes. Capii de familie înţelepţi îl imită pe Iosif îngrijindu-se de bunăstarea fizică a copiilor lor şi asigurându-se că aceştia se vor putea întreţine singuri.