Dumnezeu se interesează de tine

MARIA, o creştină care se apropie de vârsta de 50 de ani, a suferit mult în viaţă. Adulterul comis de soţul ei a dus la divorţ cu mai bine de zece ani în urmă. După aceea, Maria s-a luptat să-şi îndeplinească rolul de părinte fără partener pentru cei patru copii ai săi. Dar şi acum este singură, iar singurătatea i se pare uneori de nesuportat. Maria se întreabă: „Înseamnă aceasta că Dumnezeu nu se interesează de mine şi de copiii mei fără tată?“

Fie că ai trecut printr-o situaţie similară, fie că nu, în mod sigur poţi înţelege sentimentele Mariei. Toţi am trecut prin situaţii care ne-au pus la încercare şi poate ne-am întrebat când şi cum va interveni Iehova în favoarea noastră. Unele dintre aceste situaţii se datorează tocmai faptului că respectăm legile lui Dumnezeu (Matei 10:16–18; Faptele 5:29). Altele rezultă din faptul că suntem oameni imperfecţi care trăiesc într-o lume guvernată de Satan (1 Ioan 5:19). Apostolul Pavel a scris: „Toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii“. — Romani 8:22.

Cu toate acestea, faptul că te confrunţi cu o încercare grea nu înseamnă că Iehova te-a abandonat sau că nu este interesat de binele tău. Cum poţi fi sigur de aceasta? Ce anume arată că Dumnezeu se interesează de tine?

Un exemplu din vechime

Biblia furnizează dovezi clare în legătură cu faptul că Iehova se interesează de oameni la nivel individual. Să luăm cazul lui David. Iehova a manifestat interes personal faţă de acest tânăr păstor, considerându-l „un om după inima Lui“ (1 Samuel 13:14). Mai târziu, când David a domnit ca rege, Iehova i-a promis: „Voi dovedi că sunt cu tine oriunde vei merge“. — 2 Samuel 7:9, NW.

Înseamnă aceasta că David a dus o viaţă scutită de probleme, sub protecţia specială a lui Dumnezeu? Nu. David s-a confruntat cu încercări aspre atât înainte de domnia sa, cât şi în timpul acesteia. Înainte de a deveni rege, el a fost urmărit câţiva ani fără încetare de ucigaşul rege Saul. În decursul acestei perioade din viaţa sa, David a scris: „Sufletul meu este între nişte lei; . . . fiii oamenilor ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi“. — Psalmul 57:4.

Totuşi, în timpul necazurilor, David era convins de interesul personal manifestat de Iehova. „Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag“, a declarat el într-o rugăciune către Iehova. Da, pentru David era ca şi cum Iehova ar fi consemnat în detaliu tot acest chin. Apoi David a adăugat: „Pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta?“ (Psalmul 56:8)a. Prin această analogie, David şi-a exprimat încrederea că Iehova era conştient nu numai de situaţia respectivă, dar şi de impactul ei emoţional.

Spre sfârşitul vieţii sale, David a putut scrie din proprie experienţă: „DOMNUL întăreşte paşii omului şi astfel El Îşi găseşte plăcere în calea lui. Chiar dacă va cădea, nu se va prăbuşi de tot, căci DOMNUL îl apucă de mână“ (Psalmul 37:23, 24). Chiar dacă încercările tale sunt persistente şi continuă, şi tu poţi fi sigur că Iehova observă şi apreciază răbdarea ta. Pavel a scris: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor“. — Evrei 6:10.

În plus, Iehova poate acţiona în favoarea ta dându-ţi puterea de a îndura, indiferent de obstacolul care ţi-ar sta în cale. „Multe sunt necazurile celui drept, dar DOMNUL îl scapă din toate“, a scris David (Psalmul 34:19). Într-adevăr, Biblia ne spune că ochii lui Iehova „străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui“. — 2 Cronici 16:9.

Iehova te-a atras

Dovezi suplimentare ale interesului personal din partea lui Iehova se pot găsi în cuvintele lui Isus. „Nimeni nu poate să vină la Mine“, a spus el, „dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis“ (Ioan 6:44). Da, Iehova îi ajută pe oameni în mod individual să beneficieze de foloasele jertfei lui Cristos. Cum? În mare măsură, prin intermediul lucrării de predicare a Regatului. Este adevărat că această lucrare serveşte drept „mărturie pentru toate popoarele“, însă ea ajunge la oameni în mod individual. Faptul că tu asculţi şi reacţionezi favorabil la mesajul veştii bune este o dovadă a interesului personal pe care ţi-l poartă Iehova. — Matei 24:14.

Prin intermediul spiritului sfânt, Iehova atrage persoanele la Fiul său şi la speranţa vieţii veşnice. Acesta îi permite fiecăruia să înţeleagă şi să aplice adevărurile spirituale în pofida oricăror limite şi imperfecţiuni moştenite. În fond, o persoană nu poate înţelege scopurile lui Dumnezeu fără ajutorul spiritului lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:11, 12). După cum le-a scris Pavel tesalonicenilor, ‘nu toţi au credinţă’ (2 Tesaloniceni 3:2). Iehova le furnizează spiritul său numai celor dispuşi să se lase atraşi de el.

Iehova îi atrage pe oameni deoarece îi iubeşte ca persoane individuale şi doreşte ca ei să ajungă la salvare. Ce dovadă puternică a grijii personale a lui Iehova! Isus a spus: „Nu este voia Tatălui vostru cel din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi“ (Matei 18:14). Da, în ochii lui Dumnezeu, fiecare persoană în parte are importanţă. De aceea, Pavel a putut scrie că El „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“ (Romani 2:6). Iar apostolul Petru a spus: „Dumnezeu nu este părtinitor ci . . ., în orice popor, cine [persoana individuală] se teme de El şi practică dreptatea este primit de El“. — Faptele 10:34, 35.

Miracolele lui Isus

Interesul lui Dumnezeu faţă de oameni ca indivizi a fost demonstrat într-un mod emoţionant prin miracolele înfăptuite de Fiul său, Isus. Aceste vindecări au fost însoţite de sentimente profunde (Marcu 1:40, 41). Întrucât Isus „nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând“, compasiunea sa este o reprezentare emoţionantă a grijii lui Iehova faţă de fiecare slujitor al său. — Ioan 5:19.

Să reflectăm la relatarea despre un miracol înfăptuit de Isus, relatare consemnată în Marcu 7:31–37. Aici, Isus a vindecat un bărbat surd care avea şi deficienţe de vorbire. El „l-a luat [pe bărbat] la o parte din mulţime“, spune Biblia. Apoi, „privind spre cer, a suspinat şi a zis: «Efata», adică: «Deschide-te!»“

De ce l-a luat Isus pe acest bărbat la o parte din mulţime? Ei bine, foarte probabil că un surd care nu vorbeşte bine s-ar simţi stânjenit în faţa unor spectatori. Probabil că Isus a observat stânjeneala acestui om şi, din acest motiv, a ales să-l vindece într-un loc retras. „Toată relatarea, afirmă un biblist, ne arată în cel mai elocvent mod că Isus nu l-a considerat pe bărbatul respectiv doar un pacient; el l-a considerat o persoană. Bărbatul avea o necesitate specială şi o problemă specială, iar Isus, cu cea mai tandră amabilitate, l-a tratat într-un mod care i-a cruţat sentimentele şi pe care acesta l-a putut înţelege.“

Această relatare arată că Isus era preocupat de oameni în mod personal. Poţi fi sigur că el este la fel de interesat şi de tine. Este adevărat, moartea sa de jertfă a fost o expresie a iubirii faţă de întreaga societate umană răscumpărabilă. Totuşi tu poţi aplica la tine personal acest act, aşa cum a făcut Pavel, care a scris: „Fiul lui Dumnezeu . . . m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine“ (Galateni 2:20). Şi, întrucât Isus a menţionat că ‘cine l-a văzut pe el l-a văzut pe Tatăl’, putem fi siguri că Iehova are acelaşi interes faţă de fiecare dintre slujitorii săi. — Ioan 14:9.

Iehova devine un Răsplătitor

Asimilarea cunoştinţei despre Dumnezeu presupune să ajungem să cunoaştem fiecare faţetă a personalităţii sale, aşa cum este ea revelată în Biblie. Însuşi numele Iehova înseamnă „El face să devină“, ceea ce transmite ideea că Iehova poate deveni orice doreşte pentru a-şi duce la îndeplinire voinţa. De-a lungul istoriei, El şi-a asumat diferite roluri, printre care cele de Creator, Tată, Domn Suveran, Păstor, Iehova al armatelor, Ascultător al rugăciunii, Judecător, Mare Instructor şi Răscumpărătorb.

Pentru a înţelege semnificaţia completă a numelui lui Dumnezeu, trebuie, totodată, să ajungem să-l cunoaştem pe Iehova în rolul de Răsplătitor. Pavel a scris: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută“. — Evrei 11:6.

Iehova le-a promis viaţă veşnică pe un pământ paradiziac celor care în prezent aleg să-i slujească din toată inima. Nu este o dovadă de egoism să aştepţi cu nerăbdare împlinirea acestei măreţe promisiuni, nici de îngâmfare să îţi imaginezi că trăieşti acolo. Moise „privea la răsplătire“ (Evrei 11:26). În mod similar, Pavel a anticipat cu putere împlinirea promisiunii lui Dumnezeu referitoare la creştinii unşi fideli. El a scris: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“. — Filipeni 3:14.

Şi tu poţi aştepta cu însufleţire răsplata pe care le-o promite Iehova celor care perseverează. Anticiparea acestei recompense face parte integrantă din cunoştinţa ta despre Dumnezeu şi din perseverenţa ta în serviciul său. Aşadar, meditează zilnic la binecuvântările pe care ţi le-a rezervat Iehova. Maria, menţionată la început, a depus eforturi deosebite în această privinţă. „De curând, afirmă ea, am acceptat, pentru prima dată în viaţa mea, faptul că jertfa de răscumpărare a lui Isus mi se aplică şi mie. Încep să simt că Iehova se interesează de mine personal. Sunt creştină de peste 20 de ani, însă doar de curând am început realmente să cred acest lucru.“

Prin studiu şi meditare sinceră asupra Bibliei, Maria şi alte milioane de persoane ajung să înţeleagă că Iehova se interesează de poporul său nu numai ca grup, ci şi ca indivizi. Apostolul Petru era atât de convins de acest lucru, încât a scris: ‘Aruncaţi asupra Lui [Dumnezeu] toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi’ (1 Petru 5:7). Da, Dumnezeu se interesează de tine.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Învierea, o dovadă că Dumnezeu manifestă interes

O DOVADĂ convingătoare a interesului manifestat de Dumnezeu faţă de fiecare persoană se găseşte în Biblie, în Ioan 5:28, 29: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui [Isus] şi vor ieşi din ele“.

Fapt interesant, aici este folosit cuvântul grecesc mnemeíon (mormânt comemorativ) în loc de táphos (groapă). Cuvântul táphos transmite doar ideea de înmormântare. Însă mnemeíon sugerează ideea că istoria persoanei decedate este păstrată în memorie.

În această privinţă, să ne gândim doar ce va presupune învierea din partea lui Iehova Dumnezeu. Pentru a readuce pe cineva la viaţă, el trebuie să cunoască totul despre acea persoană, inclusiv caracteristicile sale moştenite şi întreaga sa memorie. Doar atunci persoana ar putea fi reconstituită cu aceeaşi identitate.

Bineînţeles, din punct de vedere omenesc, acest lucru este imposibil, însă „toate sunt cu putinţă la Dumnezeu“ (Marcu 10:27). El poate descoperi chiar şi ceea ce este în inima unei persoane. Chiar dacă o persoană este moartă de multe secole, amintirea ei nu se şterge din memoria lui Dumnezeu, nu se stinge (Iov 14:13–15). Astfel, când i-a menţionat pe Avraam, Isaac şi Iacov, Isus a putut spune, chiar şi după secole de la moartea lor, că Iehova „nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii“. — Luca 20:38.

Prin urmare, miliarde de oameni care au murit se află în memoria lui Iehova Dumnezeu în cele mai mici detalii. Ce dovadă uluitoare că Dumnezeu se interesează de oameni în mod individual!

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Isus a manifestat interes personal faţă de cei pe care i-a vindecat.