Înviere

Constă învierea în reunirea unui suflet imaterial cu un corp fizic?

Pentru ca acest lucru să fie posibil, ar trebui, desigur, ca oamenii să aibă un suflet imaterial care să se poată separa de corpul fizic. În Biblie nu se găseşte o astfel de învăţătură. Această noţiune a fost împrumutată din filozofia greacă. Învăţătura biblică privitoare la suflet este prezentată la paginile 383–386. Pentru informaţii referitoare la originea credinţei creştinătăţii într-un suflet imaterial şi nemuritor, vezi paginile 387, 388.

A fost Isus înviat în corp de carne? Este el acum în cer cu acel corp?

1 Pet. 3:18: „Cristos a murit o dată pentru totdeauna pentru păcate, un om drept pentru cei nedrepţi, ca să vă conducă la Dumnezeu, fiind omorât în carne, dar făcut viu în spirit [în duh, BC]“. (Isus a fost omorât „în carne“, ca om. În textul grecesc, cuvintele „carne“ şi „spirit“ sunt puse în contrast unul cu celălalt şi ambele sunt în cazul dativ; prin urmare, construcţia gramaticală indică faptul că Isus a fost făcut viu ca fiinţă spirituală.)

Fap. 10:40, 41: „Pe el [Isus Cristos], Dumnezeu l-a sculat din morţi a treia zi şi i-a permis să se arate nu la tot poporul, ci martorilor numiţi dinainte de Dumnezeu“. (De ce nu l-au văzut şi alţii? Deoarece era o fiinţă spirituală, iar când s-a materializat, luându-şi corpuri de carne pentru a se face văzut, aşa cum procedaseră unii îngeri în trecut, el a făcut lucrul acesta numai în prezenţa unor martori aleşi.)

1 Cor. 15:45: „Chiar aşa este scris: «Primul om Adam a devenit un suflet viu». Ultimul Adam [Isus Cristos, care era perfect, aşa cum fusese Adam la crearea lui] a devenit un spirit dătător de viaţă“.

Ce semnificaţie au cuvintele din Luca 24:36–39 referitor la corpul în care a fost înviat Isus?

Luca 24:36–39: „În timp ce [discipolii] vorbeau despre aceste lucruri, el a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pacea să fie cu voi!» Dar, pentru că erau îngroziţi şi înspăimântaţi, credeau că văd un spirit. Atunci le-a zis: «De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vă îndoiţi în inima voastră? Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele mele! Sunt chiar eu! Pipăiţi-mă şi vedeţi, fiindcă un spirit n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am eu»“.

Oamenii nu pot vedea spiritele, de aceea discipolii credeau că văd o fantomă sau că au o viziune (compară cu Marcu 6:49, 50). Isus i-a asigurat că nu era aşa; ei puteau să-i vadă corpul de carne şi să-l atingă, să-i simtă oasele; chiar a mâncat în prezenţa lor. În mod asemănător, în trecut, unii îngeri s-au materializat pentru a fi văzuţi de oameni; ei au mâncat, iar unii chiar s-au căsătorit şi li s-au născut copii (Gen. 6:4; 19:1–3). După învierea sa, Isus nu s-a arătat întotdeauna cu acelaşi corp de carne (probabil pentru a întipări în mintea discipolilor ideea că de-acum era un spirit), de aceea nu a fost recunoscut imediat nici chiar de cei mai apropiaţi discipoli ai săi (Ioan 20:14, 15; 21:4–7). Totuşi, arătându-li-se de mai multe ori în corp materializat şi spunându-le sau făcând unele lucruri prin care discipolii puteau să-l recunoască drept acel Isus pe care îl ştiau ei, el le-a întărit convingerea că fusese într-adevăr înviat din morţi.

Dacă discipolii l-ar fi văzut pe Isus în corpul pe care îl are acum în cer, Pavel n-ar fi putut spune mai târziu că glorificatul Cristos este „reprezentarea exactă a fiinţei [lui Dumnezeu]“, pentru că Dumnezeu este Spirit şi n-a avut niciodată corp de carne. — Evr. 1:3; compară cu 1 Timotei 6:16.

Vom putea înţelege mai bine relatările despre modul în care s-a arătat Isus după învierea sa dacă le vom analiza în lumina unor versete ca 1 Petru 3:18 şi 1 Corinteni 15:45, citate la paginile 188, 189.

Vezi şi paginile 176, 177, la subiectul „Isus Cristos“.

Cine va fi înviat ca să trăiască în cer alături de Cristos şi cu ce scop?

Luca 12:32: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul!“ (Această „turmă mică“ este formată dintr-un număr limitat de oameni; ea nu-i include pe toţi cei care au manifestat credinţă. Membrii ei merg la cer cu un scop precis.)

Rev. 20:4, 6: „Şi am văzut nişte tronuri şi pe cei ce stăteau pe ele. Şi lor li s-a dat putere să judece. ... Fericit şi sfânt este cel ce are parte de prima înviere. Asupra lor moartea a doua nu are autoritate, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani“.

Vezi şi paginile 64–71, la subiectul „Cer“.

Cei înviaţi la viaţă cerească vor avea în cer corpuri fizice glorificate?

Filip. 3:20, 21: „Domnul Isus Cristos ... va transforma corpul stării noastre umile ca să fie asemenea corpului său glorios, potrivit lucrării puterii pe care o are“. (Înseamnă aceasta că, în cele din urmă, corpul lor de carne va fi glorificat în ceruri? Sau, mai degrabă, înseamnă că, atunci când vor fi ridicaţi la viaţă cerească, în locul umilului corp de carne vor primi un corp spiritual glorios? Să lăsăm să ne răspundă următorul text scriptural.)

1 Cor. 15:40, 42–44, 47–50: „Sunt corpuri cereşti şi corpuri pământeşti, dar una este gloria corpurilor cereşti, şi alta a corpurilor pământeşti. Aşa este şi învierea morţilor. ... Este semănat corp fizic, este sculat din morţi corp spiritual. ... Primul om [Adam] este din pământ şi este făcut din ţărână, al doilea om [Isus Cristos] este din cer. Aşa cum este cel făcut din ţărână, aşa sunt şi cei făcuţi din ţărână; şi aşa cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi aşa cum am purtat chipul celui făcut din ţărână, aşa vom purta şi chipul celui ceresc. Totuşi, fraţilor, vă spun: Carnea şi sângele nu pot să moştenească regatul lui Dumnezeu“. (Acest text nu ne lasă să înţelegem că ar fi vorba despre o combinare a celor două feluri de corpuri sau că un corp carnal ar putea ajunge în cer.)

Cum a arătat Isus ce va însemna învierea pentru omenire în general?

Ioan 11:11, 14–44: „[Isus le-a spus discipolilor săi:] «Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc acolo să-l trezesc din somn». ... Isus le-a spus deschis: «Lazăr a murit» ... Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormântul de amintire. ... Isus i-a spus [Martei, sora lui Lazăr]: «Eu sunt învierea şi viaţa» ... [Isus] a strigat cu glas tare: «Lazăr, vino afară!» Şi omul care fusese mort a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii şi cu faţa înfăşurată într-o pânză. Isus le-a zis: «Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!»“ (Dacă Isus l-ar fi chemat pe Lazăr înapoi în timp ce el era foarte fericit într-o altă viaţă, lucrul acesta n-ar fi fost o dovadă de bunătate. Însă Isus l-a sculat din morţi şi astfel a dat dovadă de bunătate atât faţă de Lazăr, cât şi faţă de surorile lui. Lazăr a redevenit o fiinţă vie.)

Mar. 5:35–42: „Nişte oameni din casa preşedintelui sinagogii au venit şi au zis: «Fiica ta a murit! De ce să-l mai deranjezi pe învăţător?» Dar Isus, auzind cele spuse, i-a zis preşedintelui sinagogii: «Nu te teme! Manifestă credinţă numai!» ... I-a luat cu el pe tatăl şi pe mama copilei şi pe cei ce erau cu el şi a intrat unde era copila. Apoi, luând mâna copilei, i-a zis: «Talita cumi», care, tradus, înseamnă: «Fetiţo, îţi zic: Scoală-te!» Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să umble, căci avea doisprezece ani. Şi îndată i-a cuprins o bucurie fără margini“. (Pe parcursul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, când pe pământ va avea loc învierea generală, în mod sigur milioane de părinţi şi de copii vor simţi o bucurie imensă când vor fi din nou împreună.)

Ce perspectivă li se va deschide celor ce vor fi readuşi la viaţă pe pământ?

Luca 23:43: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!“ (Sub domnia lui Cristos ca Rege, întregul pământ va fi transformat în paradis.)

Rev. 20:12, 13: „Şi am văzut morţii, mari şi mici, stând în picioare înaintea tronului şi au fost deschise nişte suluri. Dar a fost deschis şi un alt sul: sulul vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după cele scrise în suluri, după faptele lor. ... Şi au fost judecaţi fiecare după faptele lui“. (Deschiderea sulurilor sugerează că va exista un timp de instruire cu privire la voinţa divină, aşa cum se arată în Isaia 26:9. Faptul că va fi deschis „sulul vieţii“ arată că aceia care vor ţine cont de această instruire vor putea avea numele scris în acel sul. Ei vor avea perspectiva vieţii veşnice în perfecţiune umană.)

Vezi şi paginile 292–296, la subiectul „Regat“.

Vor fi unii oameni înviaţi doar pentru a fi judecaţi şi apoi aruncaţi în moartea a doua?

Care este sensul cuvintelor din Ioan 5:28, 29? Aici citim: „Toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său şi vor ieşi afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecăţii“. Aceste cuvinte ale lui Isus trebuie înţelese în lumina revelaţiei pe care i-a dat-o el mai târziu lui Ioan (vezi textul din Revelaţia 20:12, 13, citat mai înainte). Atât cei care au făcut odinioară lucruri bune, cât şi cei care au practicat odinioară lucruri rele vor fi „judecaţi fiecare după faptele lui“. Care fapte? Ideea că oamenii vor fi condamnaţi în funcţie de faptele comise în viaţa anterioară nu este în armonie cu Romani 6:7, unde se spune: „Cine a murit a fost absolvit de păcat“. De asemenea, ar fi iraţional ca o persoană să fie înviată doar pentru a fi distrusă. Prin urmare, în Ioan 5:28, 29a Isus a vorbit despre învierea care va avea loc în viitor; apoi, în partea a doua a versetului 29, el a arătat care va fi rezultatul după ce oamenii înviaţi vor fi aduşi la perfecţiune şi judecaţi.

Ce se spune în Revelaţia 20:4–6 despre cei ce vor fi înviaţi pe pământ?

Rev. 20:4–6: „Şi am văzut nişte tronuri şi pe cei ce stăteau pe ele. Şi lor li s-a dat putere să judece. Da, am văzut sufletele celor executaţi cu securea pentru mărturia pe care au depus-o despre Isus şi pentru că au vorbit despre Dumnezeu ... Ei au revenit la viaţă şi au domnit ca regi cu Cristos o mie de ani. (Ceilalţi morţi n-au revenit la viaţă până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.) Aceasta este prima înviere. Fericit şi sfânt este cel ce are parte de prima înviere. Asupra lor moartea a doua nu are autoritate, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani“.

NW şi Mo folosesc aceste paranteze pentru a ajuta cititorul să facă legătura între partea care urmează după paranteză şi cea dinaintea parantezei. Aceste versete arată clar că „ceilalţi morţi“ nu au parte de prima înviere. Această înviere este pentru cei ce vor domni cu Cristos în cer o mie de ani. Înseamnă aceasta că pe parcursul celor o mie de ani nu va mai fi în viaţă niciun om decât cei care vor domni cu Cristos în cer? Nicidecum, fiindcă, dacă aşa ar sta lucrurile, ar însemna că aceştia nu ar avea în folosul cui să slujească drept preoţi, iar domeniul peste care ar domni ar fi o planetă pustie.

Cine sunt atunci „ceilalţi morţi“? Toţi oamenii care au murit din cauza păcatului adamic, precum şi cei care, deşi vor supravieţui marelui necaz sau se vor naşte pe parcursul Mileniului, vor avea nevoie să fie eliberaţi de efectele acestui păcat care cauzează moartea. — Compară cu Efeseni 2:1.

În ce sens „n-au revenit la viaţă“ până la sfârşitul celor o mie de ani? Aici nu este vorba despre învierea lor. Această ‘revenire la viaţă’ presupune mult mai decât simplul fapt de a exista ca oameni. Ea înseamnă atingerea perfecţiunii umane, eliberarea de toate efectele păcatului adamic. Observaţi că, exact înainte de a menţiona acest lucru în versetul 5, Biblia spune şi despre cei ce merg la cer că „au revenit la viaţă“. In cazul lor, aceasta înseamnă că sunt eliberaţi de toate efectele păcatului şi că primesc privilegiul special al nemuririi (1 Cor. 15:54). Aşadar, pentru „ceilalţi morţi“, aceasta înseamnă plenitudinea vieţii în perfecţiune umană.

Cine va învia pe pământ?

Ioan 5:28, 29: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său [al lui Isus] şi vor ieşi afară“. (Cuvântul grecesc tradus prin ‘morminte de amintire’ nu este pluralul cuvântului táphos [mormânt, un singur loc de îngropare] sau al cuvântului háides [mormântul comun al omenirii moarte], ci este dativul plural al cuvântului mneméion [amintire, mormânt de amintire]. Acest cuvânt subliniază faptul că persoana decedată este păstrată în amintire. Oamenii care vor fi înviaţi cu perspectiva de a trăi pentru totdeauna nu vor fi cei a căror amintire s-a şters în Gheenă din cauza unor păcate de neiertat, ci vor fi cei de care Dumnezeu îşi va aduce aminte. — Mat. 10:28; Mar. 3:29; Evr. 10:26; Mal. 3:16.)

Fap. 24:15: „Am în Dumnezeu speranţa ... că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“. (Vor fi înviaţi atât oamenii care au trăit în armonie cu căile drepte ale lui Dumnezeu, cât şi cei care, din neştiinţă, au făcut lucruri nedrepte. Biblia nu ne răspunde la toate întrebările pentru a şti dacă anumite persoane care au murit vor fi înviate sau nu. Dar putem avea încredere că Dumnezeu, care cunoaşte toate faptele, va acţiona fără părtinire. Dreptatea sa presupune îndurare, iar aceasta nu va încălca normele sale drepte. Compară cu Geneza 18:25.)

Rev. 20:13, 14: „Marea i-a dat înapoi pe morţii din ea, moartea şi Hadesul i-au dat înapoi pe morţii din ele. Şi au fost judecaţi fiecare după faptele lui. Iar moartea şi Hadesul au fost aruncate în lacul de foc“. (Prin urmare, cei care au murit din cauza păcatului adamic vor fi înviaţi, indiferent că au fost înghiţiţi de mare sau îngropaţi în Hades, mormântul comun al omenirii moarte.)

Vezi şi subiectul „Salvare“.

Dacă miliarde de oameni vor fi înviaţi, unde vor trăi ei?

Potrivit unui calcul estimativ, până în prezent au trăit pe pământ în jur de 20 de miliarde de oameni. Aşa cum am văzut, nu toţi vor fi înviaţi. Dar chiar dacă am presupune că toţi vor fi înviaţi, tot ar exista spaţiu suficient. Suprafaţa uscatului de pe planeta noastră este în prezent de aproximativ 147.600.000 de kilometri pătraţi. Chiar dacă jumătate din această suprafaţă ar fi folosită în alte scopuri, tot ar mai rămâne în jur de 3.700 de metri pătraţi de persoană, care ar putea produce hrană mai mult decât suficientă. Lipsa de alimente din prezent este cauzată de rivalităţile politice şi de lăcomie, nu de incapacitatea pământului de a produce hrană suficientă.

Vezi şi pagina 258, la subiectul „Pământ“.