Să reflectăm atitudinea mintală a lui Cristos

„Dumnezeul care dă perseverenţă şi mângâiere să vă facă să aveţi între voi aceeaşi atitudine mintală pe care o avea Cristos Isus.“ — ROMANI 15:5.

 1. Cum poate să fie influenţată viaţa cuiva de atitudinea sa?

ATITUDINEA are mare importanţă în viaţă. Cineva poate avea o atitudine nepăsătoare sau una energică, o atitudine pozitivă sau una negativă, o atitudine ostilă sau una cooperantă, o atitudine critică sau una de recunoştinţă. În orice caz, atitudinea sa poate avea o mare influenţă asupra modului în care tratează problemele, precum şi asupra modului în care este tratat de alţii. O persoană care are o atitudine bună poate fi fericită chiar şi în situaţii foarte grele. Însă cine are o atitudine greşită este veşnic nemulţumit chiar şi atunci când — privite din punct de vedere obiectiv — lucrurile merg bine.

 2. Ce factori contribuie la învăţarea atitudinilor?

² Atitudinile — bune sau rele — se pot învăţa. De fapt, ele sunt învăţate. Iată ce se afirmă în Collier’s Encyclopedia cu privire la nou-născuţi: „Atitudinile pe care aceştia vor ajunge în cele din urmă să le aibă trebuie să şi le însuşească sau să le înveţe, aşa cum trebuie să-şi însuşească sau să înveţe o limbă sau orice altă deprindere“. Ce factori contribuie la învăţarea atitudinilor? Deşi există mulţi factori care joacă un rol important, mediul şi asocierile exercită o foarte mare influenţă în acest sens. Enciclopedia menţionată anterior face următoarea remarcă: „Noi învăţăm sau absorbim, ca prin osmoză, atitudinile celor cu care avem relaţii strânse“. Cu mii de ani în urmă, în Biblie a fost consemnat ceva asemănător: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“. — Proverbele 13:20; 1 Corinteni 15:33.

Un exemplu de atitudine bună

 3. Cine a fost exemplar în ce priveşte atitudinea, şi cum îl putem imita?

³ La fel ca în toate celelalte privinţe, şi în ce priveşte atitudinea, Isus Cristos a oferit cel mai bun exemplu. El a spus: „Căci v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut eu, aşa să faceţi şi voi“ (Ioan 13:15). Pentru a fi la fel ca Isus, mai întâi trebuie să învăţăm despre el.a Noi studiem viaţa lui Isus pentru a face ceea ce ne-a sfătuit apostolul Petru prin cuvintele: „La această cale aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să urmaţi îndeaproape paşii lui“ (1 Petru 2:21). Obiectivul nostru este să ne asemănăm cât mai mult cu Isus. Aceasta presupune să cultivăm atitudinea sa mintală.

4, 5. Ce trăsătură a atitudinii mintale a lui Isus este evidenţiată în Romani 15:1–3, şi cum pot creştinii să îl imite pe Isus în acest sens?

⁴ Ce presupune faptul de a avea atitudinea mintală a lui Cristos Isus? Capitolul 15 al scrisorii lui Pavel adresate romanilor ne ajută să răspundem la această întrebare. În primele versete ale capitolului amintit, Pavel face referire la o calitate remarcabilă a lui Isus, spunând: „Noi deci, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile acelora care nu sunt tari şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare dintre noi să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine pentru zidirea lui. Căci nici Cristosul nu şi-a plăcut lui însuşi; ci, aşa cum este scris: «Defăimările aduse de aceia care te defăimau au căzut asupra mea»“. — Romani 15:1–3.

⁵ Creştinii sunt îndemnaţi să fie gata să satisfacă cu umilinţă necesităţile altora, imitând atitudinea lui Isus, în loc să dorească să-şi placă doar lor înşişi. Dispoziţia umilă de a le sluji altora este, într-adevăr, o trăsătură a celor „care sunt tari“. Isus, care a avut o spiritualitate mai puternică decât a oricărui alt om, a spus despre sine următoarele: „Fiul omului a venit nu să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). În mod asemănător, noi, creştinii, dorim să ne străduim să le slujim altora, inclusiv „acelora care nu sunt tari“.

 6. Cum putem să imităm reacţia lui Isus la opoziţie şi defăimare?

⁶ O altă trăsătură excelentă a lui Isus a fost un mod de gândire şi de acţiune care era întotdeauna constructiv. El nu a permis niciodată ca atitudinea negativă a altora să-i influenţeze atitudinea excelentă faţă de serviciul adus lui Dumnezeu; nici noi nu ar trebui să permitem acest lucru. Când a fost defăimat şi persecutat pentru că i se închina cu fidelitate lui Dumnezeu, Isus a suportat cu răbdare şi fără să se plângă. El ştia că cel care încearcă să-i placă aproapelui său „în ceea ce este bine pentru zidirea lui“ se poate aştepta la opoziţie din partea lumii necredincioase şi neînţelegătoare.

 7. Cum a manifestat Isus răbdare, şi de ce ar trebui să-l imităm?

⁷ Isus a demonstrat şi în alte privinţe o atitudine bună. El nu s-a dovedit niciodată nerăbdător în relaţiile sale cu Iehova, ci a aşteptat cu răbdare îndeplinirea scopurilor Sale (Psalmul 110:1; Matei 24:36; Faptele 2:32–36; Evrei 10:12, 13). De asemenea, Isus nu şi-a pierdut răbdarea faţă de continuatorii săi. El le-a spus: „Învăţaţi de la mine“; întrucât avea un „temperament blând“, instruirea pe care a dat-o el a fost ziditoare şi înviorătoare. Şi, pentru că avea „o inimă umilă“, el nu a fost niciodată plin de sine sau îngâmfat (Matei 11:29). Pavel ne îndeamnă să imităm aceste aspecte ale atitudinii lui Isus spunând: „Păstraţi în voi această atitudine mintală ce era şi în Cristos Isus, care, deşi exista în formă de Dumnezeu, nu s-a gândit la o uzurpare, şi anume să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci s-a golit pe sine, a luat formă de sclav şi a ajuns să fie în asemănarea oamenilor“. — Filipeni 2:5–7.

8, 9. a) De ce trebuie să depunem eforturi pentru a cultiva o atitudine neegoistă? b) De ce nu trebuie să ne descurajăm când, uneori, nu reuşim să imităm exemplul lăsat de Isus, şi cum s-a dovedit Pavel un bun exemplu în acest sens?

⁸ Este uşor să spunem că vrem să le slujim altora şi că vrem să punem necesităţile lor mai presus de ale noastre. Însă o examinare sinceră a atitudinii noastre mintale ar putea dezvălui că nu dorim din toată inima să procedăm aşa. De ce? În primul rând, pentru că am moştenit trăsături egoiste de la Adam şi Eva, iar, în al doilea rând, pentru că trăim într-o lume care promovează egoismul (Efeseni 4:17, 18). Cultivarea unei atitudini neegoiste înseamnă deseori cultivarea unui mod de gândire contrar naturii noastre imperfecte moştenite. Aceasta pretinde hotărâre şi eforturi.

⁹ Imperfecţiunea noastră evidentă, care se află în contrast izbitor cu exemplul perfect lăsat de Isus, ne poate face uneori să ne simţim descurajaţi. Ne-am putea chiar îndoi că este posibil să avem aceeaşi atitudine mintală pe care o avea Isus. Însă remarcaţi următoarele cuvinte încurajatoare ale apostolului Pavel: „Căci ştiu că în mine, adică în carnea mea, nu locuieşte nimic bun; căci capacitatea de a vrea este prezentă în mine, însă capacitatea de a produce ceea ce este excelent nu este prezentă. Fiindcă binele pe care îl vreau nu îl fac, ci răul pe care nu îl vreau, aceea practic. Într-adevăr, mă delectez în legea lui Dumnezeu după omul care sunt pe dinăuntru, dar văd în mădularele mele o altă lege, care poartă război împotriva legii minţii mele şi care mă duce captiv la legea păcatului care este în mădularele mele“ (Romani 7:18, 19, 22, 23). Este adevărat că imperfecţiunea l-a împiedicat de repetate ori pe Pavel să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu aşa cum ar fi dorit, însă atitudinea sa — gândurile şi sentimentele lui faţă de Iehova şi legea Sa — a fost exemplară. Şi atitudinea noastră poate fi.

Să ne corectăm atitudinile greşite

10. Ce atitudine mintală i-a îndemnat Pavel pe filipeni să cultive?

¹⁰ Poate că unii trebuie să-şi corecteze o atitudine greşită. Este evident că unii creştini din secolul I au trebuit să facă acest lucru. În scrisoarea sa adresată filipenilor, Pavel a vorbit despre faptul de a avea atitudinea corectă. El a scris: „Nu că l-am primit deja [viaţa cerească prin intermediul învierii timpurii] sau că sunt deja făcut perfect, ci urmăresc să văd dacă pot şi eu să apuc lucrul pentru care am fost şi eu apucat de Cristos Isus. Fraţilor, eu însumi încă nu consider că l-am apucat; dar ştiu un lucru în această privinţă: Uitând lucrurile care sunt în urmă şi întinzându-mă spre lucrurile care sunt înainte, urmăresc să ating ţinta pentru premiul chemării spre înalt a lui Dumnezeu, prin intermediul lui Cristos Isus. Noi deci, toţi cei care suntem maturi, să avem această atitudine mintală“. — Filipeni 3:12–15.

11, 12. Cum ne dezvăluie Iehova o atitudine mintală corectă?

¹¹ Din cuvintele lui Pavel înţelegem că cineva are o atitudine greşită dacă, după ce a devenit creştin, consideră că nu mai e necesar să progreseze. Persoana respectivă nu şi-a însuşit atitudinea mintală a lui Cristos (Evrei 4:11; 2 Petru 1:10; 3:14). Înseamnă aceasta că persoana în cauză este pierdută? Nicidecum. Dumnezeu ne poate ajuta să ne schimbăm atitudinea dacă dorim cu adevărat acest lucru. Pavel continuă spunând: „Dacă în vreo privinţă aveţi o opinie diferită, Dumnezeu vă va revela atitudinea menţionată“. — Filipeni 3:15.

¹² Însă, dacă dorim ca Iehova să ne reveleze atitudinea corectă, trebuie să facem ceea ce depinde de noi. Studierea sub rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu cu ajutorul publicaţiilor creştine furnizate de „sclavul fidel şi prevăzător“ îi va ajuta pe cei care au „o opinie diferită“ să cultive o atitudine bună (Matei 24:45). Bătrânii creştini, numiţi de spiritul sfânt „ca să păstorească congregaţia lui Dumnezeu“, vor fi bucuroşi să dea ajutor (Faptele 20:28). Cât de recunoscători suntem că Iehova ţine cont de imperfecţiunile noastre şi ne oferă ajutor în mod iubitor! Să acceptăm ajutorul său!

Să învăţăm de la alţii

13. Ce învăţăm din relatarea biblică referitoare la Iov despre o atitudine corectă?

¹³ În Romani capitolul 15, Pavel arată că meditarea la unele exemple istorice ne poate ajuta să ne corectăm atitudinea. El scrie: „Toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“ (Romani 15:4). Unii slujitori fideli din trecut ai lui Iehova au trebuit să corecteze anumite aspecte ale atitudinii lor. De exemplu, Iov a avut în general o atitudine excelentă. El nu l-a acuzat nici un moment pe Iehova de nedreptate, nici nu a permis vreodată ca suferinţa să-i zdruncine încrederea în Dumnezeu (Iov 1:8, 21, 22). Totuşi el a avut tendinţa de a se justifica. Iehova l-a folosit pe Elihu pentru a-l ajuta pe Iov să-şi corecteze această tendinţă. Iov nu s-a simţit jignit, ci a recunoscut cu umilinţă necesitatea de a face schimbări în atitudinea sa şi a trecut imediat la acţiune. — Iov 42:1–6.

14. Cum putem să-l imităm pe Iov când suntem sfătuiţi cu privire la atitudinea noastră?

¹⁴ Vom reacţiona şi noi la fel ca Iov dacă un colaborator creştin ne spune în mod amabil că am dat dovadă de o atitudine greşită? Asemenea lui Iov, să nu-i ‘atribuim niciodată ceva nepotrivit lui Dumnezeu’ (Iov 1:22, NW). Dacă suferim pe nedrept, niciodată să nu ne plângem împotriva lui Iehova sau să dăm vina pe el pentru problemele noastre. Să nu încercăm să ne justificăm, ci să ne amintim că, indiferent ce privilegii am avea în serviciul lui Iehova, suntem doar nişte „sclavi netrebnici“. — Luca 17:10.

15. a) Ce atitudine greşită au manifestat unii continuatori ai lui Isus? b) Cum a manifestat Petru o atitudine excelentă?

¹⁵ În secolul I, unii care au ascultat ce preda Isus au manifestat o atitudine incorectă. Odată, Isus a spus ceva greu de înţeles. Ca urmare, „mulţi dintre discipolii săi, când au auzit aceasta, au zis: «Această vorbire este şocantă; cine o poate asculta?»“. Cu siguranţă, cei care au vorbit astfel au avut o atitudine greşită. Iar atitudinea lor greşită i-a determinat să nu mai asculte ce preda Isus. Relatarea spune: „Din această cauză, mulţi dintre discipolii săi s-au întors la lucrurile lăsate în urmă şi nu mai umblau cu el“. Au avut toţi cei prezenţi cu acea ocazie o atitudine greşită? Nu. Relatarea continuă astfel: „Isus le-a zis deci celor doisprezece: «Nu vreţi să vă duceţi şi voi, nu?» Simon Petru i-a răspuns: «Doamne, la cine să ne ducem?»“. De fapt, Petru a răspuns apoi la propria lui întrebare: „Tu ai cuvinte de viaţă veşnică“ (Ioan 6:60, 66–68). Ce atitudine excelentă! Când întâlnim explicaţii sau clarificări în înţelegerea Scripturilor pe care poate că la început ne este greu să le acceptăm, nu ar fi bine să imităm atitudinea manifestată de Petru? Ce nesăbuinţă ar fi să nu-l mai slujim pe Iehova sau să contrazicem „modelul cuvintelor sănătoase“ doar pentru că unele lucruri sunt la început greu de înţeles! — 2 Timotei 1:13.

16. Ce atitudine revoltătoare au manifestat conducătorii religioşi iudei din zilele lui Isus?

¹⁶ Conducătorii religioşi iudei din secolul I nu au manifestat atitudinea mintală pe care o avea Isus. Hotărârea lor neînduplecată de a nu asculta de Isus a fost evidentă când acesta l-a sculat pe Lazăr din morţi. Pentru orice persoană cu o atitudine corectă, acest miracol ar fi constituit o dovadă incontestabilă că Isus era trimisul lui Dumnezeu. Totuşi, iată ce citim: „Aşadar, preoţii de seamă şi fariseii au adunat Sanhedrinul şi au început să zică: «Ce trebuie să facem, pentru că acest om face multe semne? Dacă îl lăsăm aşa, toţi îşi vor pune credinţa în el, şi vor veni romanii şi ne vor lua atât locul, cât şi naţiunea»“. Care a fost soluţia lor? „Din ziua aceea deci, ei s-au sfătuit să-l omoare.“ Pe lângă faptul că au pus la cale uciderea lui Isus, ei şi-au propus şi să distrugă dovada vie care arăta că Isus era un înfăptuitor de miracole. „Preoţii de seamă s-au sfătuit atunci să-l omoare şi pe Lazăr“ (Ioan 11:47, 48, 53; 12:9–11). Ce respingător ar fi să cultivăm o atitudine similară, iritându-ne sau supărându-ne când, de fapt, ar trebui să ne bucurăm! Într-adevăr, cât de periculoasă ar fi această atitudine!

Să imităm atitudinea pozitivă a lui Cristos

17. a) În ce situaţie a demonstrat Daniel o atitudine neînfricată? b) Cum şi-a demonstrat Isus curajul?

¹⁷ Slujitorii lui Iehova îşi păstrează o atitudine pozitivă. Când duşmanii lui Daniel au conspirat pentru a se adopta o lege prin care să se interzică timp de 30 de zile faptul de a se face cereri vreunui dumnezeu sau vreunui om cu excepţia regelui, Daniel şi-a dat seama că acesta era un atac împotriva relaţiilor sale cu Iehova Dumnezeu. Avea el să înceteze să se roage lui Dumnezeu timp de 30 de zile? Nu, fără să-i fie teamă, el a continuat să se roage lui Iehova de trei ori pe zi, după obiceiul său (Daniel 6:6–17). În mod asemănător, Isus nu s-a lăsat intimidat de duşmanii săi. Într-o zi de Sabat, el a întâlnit un om care avea o mână uscată. Isus ştia că multor evrei care erau de faţă le-ar fi displăcut dacă el vindeca pe cineva în zi de Sabat. Tocmai de aceea el le-a cerut să-şi spună punctul de vedere. Ei au refuzat, iar Isus l-a vindecat pe acel om (Marcu 3:1–6). Isus nu a dat niciodată înapoi când a fost vorba să-şi ducă la îndeplinire misiunea atâta timp cât considera că acel lucru trebuia făcut.

18. De ce ni se opun unii, însă cum ar trebui să reacţionăm la atitudinea lor negativă?

¹⁸ Martorii lui Iehova din prezent recunosc că nici ei nu trebuie să se lase intimidaţi de eventualele reacţii negative ale împotrivitorilor. Altminteri, ei nu vor manifesta atitudinea mintală a lui Isus. Mulţi oameni se împotrivesc Martorilor lui Iehova. De ce? Unii pentru că nu cunosc cum stau lucrurile în realitate, iar alţii pentru că îi urăsc pe Martori şi mesajul lor. Dar să nu permitem niciodată ca atitudinea lor neprietenoasă să ne afecteze atitudinea pozitivă. Nu ar trebui să le permitem niciodată altora să ne dicteze cum să ne închinăm.

19. Cum putem să manifestăm o atitudine mintală asemănătoare celei a lui Isus Cristos?

¹⁹ Isus a manifestat întotdeauna o atitudine mintală pozitivă faţă de continuatorii săi şi faţă de măsurile luate de Dumnezeu, indiferent cât de greu i-a fost (Matei 23:2, 3). Ar trebui să imităm exemplul său. Este adevărat, fraţii noştri sunt imperfecţi, însă şi noi suntem. Şi unde putem găsi o companie mai bună şi prieteni cu adevărat loiali dacă nu în fraternitatea noastră mondială? Iehova nu ne-a acordat încă o înţelegere deplină a Cuvântului său scris, însă care grupare religioasă are o înţelegere mai mare? Să păstrăm întotdeauna atitudinea mintală corectă, atitudinea mintală pe care o avea Isus Cristos. Printre altele, aceasta presupune să ştim cum să-l aşteptăm pe Iehova, aşa cum vom vedea în articolul următor.

[Notă de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Cum ne este influenţată viaţa de atitudinea noastră?

• Descrieţi atitudinea mintală a lui Isus Cristos.

• Ce putem învăţa din atitudinea lui Iov?

• Cum putem să avem o atitudine corectă când ne confruntăm cu opoziţie?

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Un creştin cu o atitudine corectă se străduieşte să-i ajute pe alţii

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Studierea sub rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu ne ajută să ne însuşim atitudinea mintală a lui Cristos