Sursa răului este dezvăluită!

ÎN SECOLUL I, mulţi evrei aşteptau venirea promisului Mesia (Ioan 6:14). Când a venit pe pământ, Isus a adus lumină spirituală şi mângâiere. A vindecat bolnavi, a hrănit mulţimi, a ţinut sub control forţele naturii şi chiar a înviat morţi (Matei 8:26; 14:14–21; 15:30, 31; Marcu 5:38–43). El a declarat cuvintele lui Iehova şi a vorbit despre promisiunea vieţii veşnice (Ioan 3:34). Atât prin cuvinte, cât şi prin fapte, Isus a demonstrat cu prisosinţă că este Mesia, cel care va elibera omenirea de păcat şi de toate consecinţele lui dezastruoase.

În mod normal, conducătorii religioşi evrei ar fi trebuit să fie primii care să-l primească pe Isus, să-l asculte şi să accepte cu bucurie îndrumarea sa. Însă ei nu au făcut aşa. Dimpotrivă, l-au urât, l-au persecutat şi au complotat să-l omoare! — Marcu 14:1; 15:1–3, 10–15.

Isus i-a condamnat pe bună dreptate (Matei 23:33–35). Totuşi, el a arătat că vina pentru răutatea din inima lor nu le aparţinea în exclusivitate. Isus le-a spus: „Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. El a fost un ucigaş când a început şi n-a rămas ferm în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune o minciună, vorbeşte potrivit firii lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Deşi a recunoscut că oamenii sunt capabili să facă rău, Isus a îndreptat atenţia spre sursa principală a răului: Satan Diavolul.

Prin cuvintele „n-a rămas ferm în adevăr“, Isus a arătat că această creatură spirituală a fost cândva un slujitor fidel al lui Dumnezeu, dar că a deviat de la calea cea dreaptă. De ce s-a răzvrătit Satan împotriva lui Iehova? Deoarece a devenit atât de plin de sine, încât a ajuns să râvnească închinarea ce i se cuvenea numai lui Dumnezeu.a — Matei 4:8, 9.

Răzvrătirea lui Satan s-a văzut clar în grădina Edenului când Satan a amăgit-o pe Eva să mănânce din fructul interzis. Spunând prima minciună din istoria universului şi calomniindu-l pe Iehova, el a devenit „tatăl minciunii“. În plus, îndemnându-i pe Adam şi pe Eva la neascultare, Satan i-a făcut sclavi ai păcatului, ceea ce a dus în cele din urmă la moartea lor şi a descendenţilor lor. Astfel, Satan a devenit „un ucigaş“, da, cel mai crud criminal din toate timpurile! — Geneza 3:1–6; Romani 5:12.

Influenţa malefică a lui Satan s-a simţit şi în domeniul spiritual, unde i-a făcut şi pe alţi îngeri să se răzvrătească (2 Petru 2:4). La fel ca Satan, şi aceste spirite rele au manifestat un interes nepotrivit faţă de oameni. În cazul lor, a fost vorba de un interes sexual, pervers, care a avut consecinţe dezastruoase.

Pământul se umple de răutate

Biblia ne spune: „Când oamenii au început să se înmulţească . . . şi li s-au născut fiice, fiii adevăratului Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat soţii, pe cele pe care le-au ales“ (Geneza 6:1, 2). Cine erau „fiii adevăratului Dumnezeu“? Aceştia erau creaturi spirituale, nu oameni (Iov 1:6; 2:1). De ce putem afirma acest lucru? Căsătoriile dintre oameni aveau deja loc de 1500 de ani şi nu exista niciun motiv să fie menţionate în mod special. Prin urmare, atrăgând atenţia asupra relaţiilor sexuale dintre „fiii adevăratului Dumnezeu“ care s-au materializat şi „fiicele oamenilor“, relatarea se referă în mod clar la un fapt nefiresc, care nu se mai întâmplase până atunci.

Nefirescul acestor relaţii este confirmat şi de urmaşii ce s-au născut din ele. Aceştia erau creaturi hibride, numite nefilimi, care au crescut foarte mult, devenind uriaşi. Plini de cruzime, ei semănau teroarea printre oameni. De fapt, chiar termenul „nefilimi“ înseamnă „doborâtori“, sau „cei ce îi fac pe alţii să cadă“. Despre aceste brute se spune că erau „puternicii de altădată, bărbaţii cu renume“. — Geneza 6:4, nota de subsol.

Nefilimii şi taţii lor au făcut ca răutatea să atingă cote fără precedent. În Geneza 6:11 se spune: „Şi pământul s-a stricat sub privirile adevăratului Dumnezeu şi . . . s-a umplut de violenţă“. Într-adevăr, oamenii au adoptat comportamentul violent şi depravat al acestor creaturi venite în mijlocul lor.

Cum au reuşit nefilimii şi taţii lor să-i influenţeze atât de mult pe oameni? Exploatând dorinţele nepotrivite ale acestora şi înclinaţiile lor spre păcat. Care au fost consecinţele? „Orice carne îşi stricase calea pe pământ.“ În cele din urmă, Iehova a distrus acea lume, aducând asupra pământului un potop. El i-a păstrat în viaţă numai pe dreptul Noe şi familia sa (Geneza 6:5, 12–22). Deşi îngerii care se materializaseră s-au întors în domeniul spiritual, ei au pierdut favoarea lui Iehova. Ca demoni, sau spirite decăzute, au continuat să se împotrivească lui Dumnezeu şi familiei sale de îngeri drepţi şi loiali. Se pare că, de atunci, Dumnezeu le-a interzis acestor spirite rele să se mai materializeze (Iuda 6). Cu toate acestea, ele au continuat să exercite o influenţă puternică asupra oamenilor.

Cel rău este demascat!

În 1 Ioan 5:19 se arată cât de mare este influenţa lui Satan. Aici se spune: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“. Diavolul împinge omenirea într-o furtună tot mai aprigă de necazuri. De fapt, el este mai hotărât ca oricând să facă rău, deoarece după instaurarea Regatului lui Dumnezeu în 1914, el şi demonii săi au fost aruncaţi din cer. Biblia a profeţit în legătură cu acest eveniment: „Vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, ştiind că nu mai are decât puţin timp!“ (Revelaţia 12:7–12). Cum îşi exercită Satan influenţa asupra oamenilor de azi?

Satan promovează un spirit care domină modul de gândire şi de acţiune al oamenilor. În acest sens, în Efeseni 2:2, Diavolul este numit „conducătorul autorităţii aerului, spiritul [sau atitudinea dominantă] care lucrează acum în fiii neascultării“. Departe de a încuraja teama sfântă şi bunătatea, acest „aer“ demonic instigă la răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi a normelor sale. Astfel, Satan şi demonii promovează şi amplifică răul pe care îl comit oamenii.

‘Păziţi-vă inima’

O manifestare a acestui „aer“ este flagelul pornografiei, care stârneşte dorinţe sexuale nepotrivite şi prezintă într-o lumină atrăgătoare comportamente anormale (1 Tesaloniceni 4:3–5). De pildă, pornografia prezintă ca divertismente violul, sadismul, violul în grup, bestialitatea şi abuzul sexual asupra copiilor. Chiar şi în formele mai puţin grave, pornografia creează o foarte mare dependenţă şi le face rău celor ce citesc sau se uită la materiale pornografice, transformându-i în voaiori.b Pornografia dăunează nu numai relaţiilor unei persoane cu semenii săi, ci şi relaţiilor sale cu Dumnezeu. Ea reflectă gândirea degradantă a demonilor care o promovează, dorinţele sexuale nenaturale pe care aceste spirite răzvrătite le au încă din zilele lui Noe, dinainte de Potop.

Pe bună dreptate, înţeleptul Solomon a dat următorul sfat: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice trebuie păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbele 4:23). Ce ar putea însemna în mod practic să ne păzim inima de capcana pornografiei? Ar putea însemna să schimbăm canalul TV sau să închidem computerul când apar imagini obscene. Şi aceasta cu promptitudine şi hotărâre! Gândiţi-vă că sunteţi asemenea unui soldat care încearcă să se ferească de săgeţile îndreptate spre inima sa. Satan are ca ţintă inima — sediul motivaţiilor şi dorinţelor noastre —, pe care caută să o corupă.

Trebuie să vă ocrotiţi inima şi de iubirea de violenţă. Diavolul ştie că Iehova „îl urăşte negreşit pe cel ce iubeşte violenţa“ (Psalmul 11:5). Pentru a vă face duşman cu Dumnezeu, Satan nu trebuie să vă transforme într-un ticălos însetat de sânge, ci pur şi simplu să vă facă să iubiţi violenţa. Nu e deloc întâmplător că mass-media este impregnată de violenţă, adesea cu teme oculte. E adevărat, nefilimii au dispărut demult, dar nu şi trăsăturile şi comportamentul lor! Dovedesc alegerile voastre în materie de divertisment că vă împotriviţi stratagemelor lui Satan? — 2 Corinteni 2:11.

Cum ne putem împotrivi influenţei rele a lui Satan

Forţele răului pot părea de neînvins. Biblia arată că toţi cei ce se străduiesc să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu au de luptat nu numai împotriva cărnii lor imperfecte, ci şi „împotriva forţelor spirituale rele“. Pentru a ieşi învingători în această luptă şi a obţine favoarea divină, trebuie să profităm de numeroasele măsuri de protecţie puse la dispoziţie de Dumnezeu. — Efeseni 6:12; Romani 7:21–25.

Printre acestea este şi spiritul sfânt al lui Dumnezeu, cea mai puternică forţă din univers. Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din secolul I: „Noi nu am primit spiritul lumii, ci spiritul care vine de la Dumnezeu“ (1 Corinteni 2:12). Cei care se lasă conduşi de spiritul sfânt ajung să iubească ceea ce iubeşte Dumnezeu şi să urască ceea ce urăşte el (Amos 5:15). Cum putem primi spiritul sfânt? Prin intermediul rugăciunii, al unui studiu biblic — Biblia însăşi fiind un produs al spiritului sfânt — şi prin asocierea cu cei care îl iubesc sincer pe Dumnezeu. — Luca 11:13; 2 Timotei 3:16; Evrei 10:24, 25.

Profitând de aceste măsuri divine, începem să ne îmbrăcăm cu „armura completă care provine de la Dumnezeu“, singurul mijloc eficient de apărare împotriva „maşinaţiilor Diavolului“ (Efeseni 6:11–18). Acum este mai urgent ca oricând să ne folosim de tot ce ne pune la dispoziţie Dumnezeu! De ce?

În curând, răutatea va lua sfârşit!

„Când cei răi încolţesc ca iarba şi toţi cei ce practică răul înfloresc, este ca să fie nimiciţi pentru totdeauna“, a spus psalmistul (Psalmul 92:7). Într-adevăr, la fel ca în zilele lui Noe, proliferarea răului nu este decât o dovadă că judecata lui Dumnezeu este iminentă. Dumnezeu îi va judeca nu numai pe oamenii răi, ci şi pe Satan şi demonii lui, care vor fi aruncaţi în abisul inactivităţii, acţiune premergătoare distrugerii lor (2 Timotei 3:1–5; Revelaţia 20:1–3, 7–10). Cine va fi executorul acestei judecăţi? Însuşi Isus Cristos, despre care Biblia spune: „Pentru aceasta a fost dezvăluit Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările Diavolului“. — 1 Ioan 3:8.

Tânjiţi să vedeţi sfârşitul răutăţii? Dacă da, cu siguranţă că promisiunile Bibliei vă aduc multă mângâiere. Nicio altă carte nu-l demască pe principalul promotor al răului, Satan, şi nicio altă carte nu arată cum va fi el distrus în cele din urmă cu toate lucrările lui rele. Vă îndemnăm să dobândiţi cunoştinţă exactă din Biblie, astfel încât, în prezent, să vă puteţi apăra de influenţa malefică a lui Satan, iar, în viitor, să puteţi trăi într-o lume fără răutate. — Psalmul 37:9, 10.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

Legende cu un sâmbure de adevăr

În mitologia popoarelor antice de pe întregul glob, există legende despre semizei, uriaşi şi un potop catastrofal. De pildă, în opera akkadiană Epopeea lui Ghilgameş se vorbeşte despre un potop, o corabie şi supravieţuitori. Ghilgameş însuşi este descris ca un semizeu — parte om, parte zeu — violent şi desfrânat. În mitologia aztecă există legende despre o lume veche în care trăiau uriaşi şi despre un mare potop. Legende scandinave vorbesc despre un neam de uriaşi şi un înţelept pe nume Bergelmir, care a construit o ambarcaţiune imensă şi s-a salvat împreună cu soţia sa. Toate aceste legende nu fac decât să confirme mărturia Bibliei că toţi oamenii se trag din supravieţuitorii unui potop care a şters din existenţă o lume veche şi rea.

[Legenda fotografiei]

Tăbliţă pe care este gravată „Epopeea lui Ghilgameş“

[Provenienţa fotografiei]

The University Museum, University of Pennsylvania (neg. # 22 065)

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Trăsăturile de personalitate ale nefilimilor se văd şi la oamenii de astăzi

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Cunoştinţa exactă ne ajută să ne apărăm de influenţele rele