Isus — Modelul perfect de urmat

DOREŞTI să fii un om mai bun, mai fericit? Apostolul Petru ne arată ce am putea face în acest sens. El a scris: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi cât mai exact pe urmele lui“ (1 Petru 2:21). Întrucât a fost un om cu totul deosebit, Isus Cristos a avut multe de oferit omenirii. Învăţând de la Isus şi lăsându-ne modelaţi de exemplul lui, vom fi cu certitudine oameni mai buni şi mai fericiţi. Să analizăm câteva dintre calităţile pe care le-a avut acest mare om şi să vedem cum le putem imita.

Isus a fost echilibrat. Deşi a spus că „n-are unde să-şi pună capul“, Isus nu a avut un stil de viaţă auster şi nici nu l-a promovat (Matei 8:20). De exemplu, mergea la ospeţe (Luca 5:29). Primul miracol al lui Isus consemnat în Biblie, şi anume transformarea apei în vin de calitate la o petrecere de nuntă, dovedeşte că el nu avea o atitudine antisocială şi nici nu era un pustnic (Ioan 2:1–11). Cu toate acestea, Isus a arătat ce anume reprezenta o prioritate pentru el. „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să sfârşesc lucrarea sa“, a spus el (Ioan 4:34).

□ Ţi-ai analizat viaţa pentru a vedea cum ai putea face un echilibru între lucrurile materiale şi cele spirituale?

Isus a fost abordabil. Din Biblie înţelegem că Isus era un om prietenos, plin de căldură. El nu se supăra când oamenii voiau să-i vorbească despre unele probleme sau să-i pună întrebări dificile. Odată, când era înconjurat de o mulţime, o femeie care era bolnavă de 12 ani i-a atins veşmântul sperând să se vindece. El nu a respins-o pentru actul său aparent sfidător, ci i-a spus cu bunătate: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat“ (Marcu 5:25–34). Şi copiii se simţeau bine în compania lui, neavând senzaţia că sunt ignoraţi (Marcu 10:13–16). În relaţiile cu discipolii, era deschis şi prietenos. De aceea, ei se puteau apropia cu uşurinţă de el (Marcu 6:30–32).

□ Le este uşor oamenilor să se apropie de tine?

Isus a fost plin de empatie şi compasiune. Una dintre cele mai mari calităţi ale lui Isus a fost capacitatea de a se pune în locul altora, de a încerca aceleaşi sentimente ca ei şi de a le veni în ajutor. Potrivit relatării apostolului Ioan, când a văzut-o pe Maria plângând moartea fratelui ei, Lazăr, Isus „a gemut în spirit“, „s-a tulburat“ şi „i-au dat lacrimile“. Cei ce erau de faţă şi-au putut da cu uşurinţă seama de marea afecţiune a lui Isus pentru acea familie, afecţiune pe care nu-i era ruşine să o manifeste în prezenţa altora. Şi câtă compasiune a vădit el când l-a readus la viaţă pe prietenul lui! (Ioan 11:33–44)

Altădată, un bărbat ce suferea de lepră, o boală dezgustătoare care îl obliga să trăiască izolat de societate, l-a implorat pe Isus: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi“. Reacţia lui Isus a fost de-a dreptul emoţionantă: „El şi-a întins mâna, l-a atins şi a zis: «Vreau. Fii curăţat!».“ (Matei 8:2, 3). Isus nu-i vindeca pe oameni doar ca să împlinească vreo profeţie. El dorea să le aline suferinţa. În tot ce a făcut s-a lăsat călăuzit de un principiu devenit apoi proverbial: „Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi şi voi lor“ (Luca 6:31).

□ Vădesc faptele tale compasiune faţă de alţii?

Isus a fost plin de discernământ. Deşi era fără păcat, Isus nu a aşteptat niciodată perfecţiune de la ceilalţi. El nu afişa un aer de superioritate şi nu trăgea concluzii înainte de a înţelege pe deplin situaţia. Odată, o femeie „cunoscută în oraş ca păcătoasă“ şi-a arătat credinţa şi aprecierea faţă de Isus spălându-i picioarele cu lacrimile ei. Spre surprinderea gazdei, care a judecat-o aspru, Isus nu a respins-o. Dându-şi seama că era sinceră, Isus nu a condamnat-o pentru păcatele ei, ci i-a spus: „Credinţa ta te-a salvat. Du-te în pace!“. Datorită răspunsului blând al lui Isus, femeia s-a simţit îndemnată să-şi părăsească modul de viaţă de până atunci (Luca 7:37–50).

□ Eşti cunoscut ca o persoană care laudă cu mărinimie şi care nu se grăbeşte să condamne?

Isus a fost imparţial şi plin de respect. Probabil datorită afinităţilor sau relaţiilor de rudenie dintre ei, Isus a ţinut mult la Ioan.a Cu toate acestea, Isus nu l-a favorizat în detrimentul celorlalţi discipoli (Ioan 13:23). De fapt, când Ioan şi fratele lui, Iacov, au cerut să aibă poziţii privilegiate în Regatul lui Dumnezeu, Isus le-a zis: „A sta la dreapta sau la stânga mea nu este un lucru pe care eu să-l dau“ (Marcu 10:35–40).

Isus i-a tratat întotdeauna pe alţii cu respect. El nu s-a lăsat influenţat de prejudecăţile oamenilor acelei vremi. Pe atunci de pildă, femeile erau considerate inferioare bărbaţilor şi tratate ca atare. Cu toate acestea, Isus le acorda demnitate femeilor. De fapt, prima oară când a spus în mod deschis că era Mesia stătea de vorbă chiar cu o femeie, care nu era evreică, ci samariteană. Iar pe samariteni, evreii nu numai că nu îi salutau, ba chiar îi dispreţuiau (Ioan 4:7–26). Şi tot unor femei le-a acordat el privilegiul de a fi primele martore ale învierii sale (Matei 28:9, 10).

□ Eşti imparţial în relaţiile cu oameni de altă rasă, limbă, sex sau naţionalitate?

Isus a fost un fiu şi un frate cu simţul responsabilităţii. După câte se pare, Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus, a murit când Isus era încă foarte tânăr. După toate probabilităţile, Isus a trebuit să muncească apoi ca tâmplar pentru a-şi întreţine mama şi fraţii mai mici (Marcu 6:3). În ultimele sale clipe de viaţă, el a încredinţat-o pe mama sa în grija discipolului său Ioan (Ioan 19:26, 27).

□ Îl poţi imita pe Isus achitându-te de responsabilităţile familiale care-ţi revin?

Isus a fost un prieten adevărat. Isus a fost un prieten aparte. De ce putem spune asta? El nu şi-a respins prietenii doar pentru că aceştia greşeau, deşi era vorba de aceleaşi greşeli. Cu toate că discipolii săi nu au acţionat întotdeauna aşa cum i-ar fi plăcut lui, el s-a dovedit un prieten adevărat concentrându-se asupra calităţilor lor şi neatribuindu-le motivaţii greşite (Marcu 9:33–35; Luca 22:24–27). El nu-şi impunea punctul de vedere, ci îi invita să se exprime liber (Matei 16:13–15).

Mai presus de toate, Isus îşi iubea prietenii (Ioan 13:1). În ce măsură? El a declarat: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceea în care cineva îşi dă sufletul pentru prietenii săi“ (Ioan 15:13). Oare le-ar putea oferi cineva prietenilor săi ceva mai preţios decât propria viaţă?

□ Îi întorci spatele prietenului tău când acesta te enervează sau te jigneşte?

Isus a fost puternic şi curajos. Isus nu a fost nici pe departe persoana firavă şi pasivă înfăţişată în multe dintre lucrările artistice religioase. Evangheliile ni-l descriu mai degrabă ca pe un om puternic, viguros. Isus, de pildă, i-a alungat de două ori din templu pe negustori cu bunurile lor cu tot (Marcu 11:15–17; Ioan 2:14–17). Când o mulţime a venit să-l aresteze pe „Isus Nazarineanul“, el a păşit cu curaj înainte şi, dorind să-şi ocrotească discipolii, a declarat cu fermitate: „Eu sunt. Dacă pe mine mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să plece“ (Ioan 18:4–9). Nu ne miră aşadar cuvintele rostite de Ponţiu Pilat văzând curajul lui Isus când a fost arestat şi tratat cu cruzime. El a declarat: „Iată omul!“ (Ioan 19:4, 5).

□ Acţionezi cu hotărâre şi cu curaj când ştii ce ai de făcut?

Datorită acestor calităţi remarcabile, dar şi altora, Isus este pentru noi modelul perfect de urmat. Dacă ne lăsăm modelaţi de exemplul său, vom fi oameni mai buni, mai fericiţi. Iată de ce apostolul Petru i-a îndemnat pe creştini să calce îndeaproape pe urmele lui Isus. Te străduieşti să calci pe urmele lui Isus?

Mai mult decât un model

Isus este pentru noi mai mult decât un model de urmat. El a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine“ (Ioan 14:6). Isus nu numai că a dezvăluit adevărul despre Dumnezeu, dându-le oamenilor posibilitatea de a se apropia de El, dar a fost şi mijlocul prin care cei fideli vor putea primi viaţă veşnică (Ioan 3:16).

Referitor la perspectiva vieţii veşnice, Isus a zis: „Fiul omului n-a venit ca să i se slujească, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“ (Matei 20:28). Datorită jertfei de răscumpărare a lui Isus, oamenii vor putea trăi veşnic. Dar ce trebuie să facem fiecare pentru a ne bucura de această perspectivă? Isus a explicat: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3).

Într-adevăr, pentru a primi viaţă veşnică, trebuie să asimilăm cunoştinţă despre Isus, să imităm exemplul său şi să manifestăm credinţă în jertfa sa de răscumpărare. Vă invităm să vă faceţi timp să studiaţi Biblia, sursa acestei cunoştinţe, şi să vă străduiţi să puneţi în practică îndrumările ei, asemenea lui Isus.b

Prin modul său de viaţă exemplar, Isus ne învaţă ce fel de oameni ar trebui să fim. Moartea sa de jertfă ne poate elibera din sclavia păcatului şi a morţii, adică „plata păcatului“ (Romani 6:23). Ce perspectivă tristă am avea dacă nu ne-am lăsa influenţaţi de exemplul remarcabil al lui Isus Cristos! Aşadar, să nu permitem niciodată ca preocupările şi îngrijorările vieţii să ne împiedice să analizăm şi să urmăm îndeaproape exemplul celui mai mare om care a trăit vreodată, Isus Cristos!

[Note de subsol]

[Chenarul/Ilustraţiile şi fotografia de la pagina 7]

◼ Isus a fost imparţial şi plin de respect faţă de toţi

◼ Isus s-a dovedit un prieten adevărat până la sfârşitul vieţii

◼ Isus a fost curajos

Te străduieşti să urmezi îndeaproape exemplul lui Isus?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 5]

Isus a fost echilibrat . . .

abordabil . . .

plin de compasiune