Să urmăm exemplul lăsat de Isus
„V-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut eu, aşa să faceţi şi voi.“ — IOAN 13:15.
1. De ce este Isus pentru creştini un model demn de imitat?
DE-A LUNGUL istoriei a existat un singur om fără păcat: Isus. În afară de el, „nu este om care să nu păcătuiască“ (1 Împăraţi 8:46; Romani 3:23). Din acest motiv, creştinii adevăraţi îl consideră pe Isus modelul perfect, demn de imitat. De fapt, în 14 nisan 33 e.n., cu puţin înainte de moartea sa, Isus şi-a îndemnat continuatorii să imite exemplul său. El a spus: „V-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut eu, aşa să faceţi şi voi“ (Ioan 13:15). În acea ultimă seară petrecută cu discipolii, Isus a menţionat mai multe modalităţi prin care creştinii trebuie să se străduiască să-l imite. În articolul de faţă, vom analiza unele dintre ele.
Necesitatea de a fi umili
2, 3. Ce exemplu perfect de umilinţă ne-a lăsat Isus?
2 Când şi-a îndemnat discipolii să-i urmeze exemplul, Isus vorbea despre umilinţă. El îşi sfătuise de multe ori continuatorii să fie umili, iar în noaptea de 14 nisan, el însuşi a dat dovadă de umilinţă spălând picioarele apostolilor. Apoi, Isus a spus: „Dacă eu, deşi Domn şi Învăţător, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora“ (Ioan 13:14). După aceea, el le-a spus apostolilor să urmeze exemplul său. Ce exemplu excelent de umilinţă a dat Isus!
3 Apostolul Pavel ne spune că, înainte de a veni pe pământ, Isus „exista în formă de Dumnezeu“. Cu toate acestea, el s-a golit pe sine şi a devenit un om umil. Mai mult decât atât, „s-a umilit şi a devenit ascultător până la moarte, da, moarte pe un stâlp de tortură“ (Filipeni 2:6–8). Gândiţi-vă! Isus — care, după Creator, ocupă cea mai înaltă poziţie în univers — a acceptat să fie mai prejos decât îngerii, să se nască pe pământ, să crească într-o familie umană, să asculte de părinţi imperfecţi şi, în final, să moară ca un răufăcător vrednic de dispreţ (Coloseni 1:15, 16; Evrei 2:6, 7). Câtă umilinţă! Putem oare să imităm „această atitudine mintală“ şi să cultivăm o astfel de „umilinţă a minţii“ (Filipeni 2:3–5)? Da, însă nu este uşor.
4. Cu ce se mândresc unii oameni, dar de ce este periculoasă mândria?
4 Opusul umilinţei este mândria (Proverbele 6:16–19). Mândria a dus la căderea lui Satan (1 Timotei 3:6). Ea prinde uşor rădăcini în inima omului şi, apoi, e greu de înlăturat. Oamenii sunt mândri de ţara lor, de rasa lor, de bunurile lor, de instruirea lor, de realizările lor profesionale, de poziţia lor socială, de fizicul lor, de aptitudinile lor sportive şi de o mulţime de alte lucruri. Însă nici unul dintre aceste lucruri nu are importanţă în ochii lui Iehova (1 Corinteni 4:7). Iar dacă ajungem mândri din cauza lor, ne stricăm relaţiile cu Dumnezeu. „DOMNUL este înălţat, dar vede pe cei smeriţi şi de departe cunoaşte pe cei mândri.“ — Psalmul 138:6; Proverbele 8:13.
Să fim umili în relaţiile cu fraţii noştri
5. De ce este esenţial ca bătrânii să fie umili?
5 Nici măcar rolul sau realizările noastre în serviciul lui Iehova nu ar trebui să ne facă să ne îngâmfăm; de asemenea, nici responsabilităţile pe care le avem în congregaţie nu sunt un motiv de îngâmfare (1 Cronici 29:14; 1 Timotei 6:17, 18). De fapt, cu cât responsabilităţile noastre sunt mai mari, cu atât trebuie să fim mai umili. Apostolul Petru i-a îndemnat pe bătrâni ‘să nu stăpânească peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu, ci să devină exemple pentru turmă’ (1 Petru 5:3). Bătrânii sunt numiţi să fie slujitori şi exemple, nicidecum stăpâni. — Luca 22:24–26; 2 Corinteni 1:24.
6. În ce aspecte ale vieţii de creştini avem nevoie de umilinţă?
6 Nu numai bătrânii de congregaţie trebuie să fie umili. Adresându-se bărbaţilor mai tineri, care ar putea fi mândri deoarece au mintea mai ageră decât cei în vârstă şi au mai multă forţă fizică, Petru a scris: „Să vă încingeţi cu umilinţă a minţii unii faţă de alţii, deoarece Dumnezeu li se opune celor orgolioşi, dar le dă bunătate nemeritată celor umili“ (1 Petru 5:5). Da, este esenţial ca toţi să manifestăm o umilinţă asemănătoare celei a lui Cristos. Ne trebuie umilinţă pentru a predica vestea bună, mai ales când ne confruntăm cu indiferenţă sau cu ostilitate. Ne trebuie umilinţă pentru a accepta sfaturi sau pentru a ne simplifica viaţa ca să ne extindem ministerul. În plus, avem nevoie de umilinţă, precum şi de credinţă şi de curaj când ni se face publicitate nefavorabilă, când ni se intentează procese sau când suntem ţinta persecuţiilor violente. — 1 Petru 5:6.
7, 8. Care sunt câteva modalităţi prin care putem cultiva umilinţă?
7 Cum putem să învingem mândria şi să ne comportăm ‘cu umilinţă a minţii considerând că ceilalţi ne sunt superiori’ (Filipeni 2:3)? Trebuie să ne privim pe noi înşine aşa cum ne priveşte Iehova. Isus a arătat care este atitudinea corectă în această privinţă, spunând: „La fel şi voi, când veţi fi făcut toate lucrurile care v-au fost încredinţate, să ziceţi: «Suntem nişte sclavi netrebnici. Ceea ce am făcut este ceea ce trebuia să facem»“ (Luca 17:10). Să nu uităm că nici un lucru pe care l-am putea face noi nu se compară cu ce a făcut Isus. Iar Isus a fost umil.
8 De asemenea, îl putem ruga pe Iehova să ne ajute să cultivăm un punct de vedere corect cu privire la noi înşine. Asemenea psalmistului, ne putem ruga: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci am adăugat credinţă la poruncile Tale“ (Psalmul 119:66). Iehova ne va ajuta să dezvoltăm un punct de vedere echilibrat cu privire la noi înşine şi ne va binecuvânta pentru atitudinea noastră umilă (Proverbele 18:12). Isus a spus: „Cine se înalţă va fi umilit, şi cine se umileşte va fi înălţat“. — Matei 23:12.
Un punct de vedere corect cu privire la bine şi rău
9. Cum a privit Isus binele şi răul?
9 Deşi a trăit 33 de ani printre oameni imperfecţi, Isus a rămas „fără păcat“ (Evrei 4:15). De fapt, profeţind despre Mesia, psalmistul a spus: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea“ (Psalmul 45:7; Evrei 1:9). Creştinii se străduiesc să-l imite pe Isus şi în această privinţă. Ei nu numai că deosebesc binele de rău, dar şi urăsc răul şi iubesc binele (Amos 5:15). Astfel ei se pot împotrivi mai uşor înclinaţiilor păcătoase înnăscute. — Geneza 8:21; Romani 7:21–25.
10. Ce am arăta dacă am practica „lucruri josnice“ fără să ne căim?
10 Isus i-a spus fariseului Nicodim: „Cel care practică lucruri josnice urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru ca lucrările lui să nu fie dezaprobate. Dar cel care face ce este adevărat vine la lumină, pentru ca lucrările lui să fie dezvăluite ca fiind înfăptuite în armonie cu voinţa lui Dumnezeu“ (Ioan 3:20, 21). Gândiţi-vă! Ioan a spus că Isus era „adevărata lumină care luminează tot felul de oameni“ (Ioan 1:9, 10). Iar Isus a spus că dacă practicăm „lucruri josnice“ — lucruri rele, condamnate de Dumnezeu — urâm lumina. Asta ar însemna că îl urâm pe Isus şi normele sale! Da, în această situaţie se află cei care practică păcatul fără să se căiască. Probabil că ei nu văd lucrurile astfel, dar, fără îndoială, Isus aşa le vede.
Cum să ne însuşim concepţia lui Isus despre bine şi rău
11. Ce trebuie să facem dacă dorim să ne însuşim concepţia lui Isus despre bine şi rău?
11 Este necesar să înţelegem clar ce este bine şi ce este rău din punctul de vedere al lui Iehova. Noi dobândim această înţelegere numai printr-un studiu al Cuvântului lui Dumnezeu. Când studiem Biblia, trebuie să ne rugăm la fel ca psalmistul: „Fă-mă să cunosc căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale“ (Psalmul 25:4)! Să nu uităm totuşi că Satan este înşelător (2 Corinteni 11:14). El poate masca răul făcându-l să pară bun în ochii unui creştin neatent. Iată de ce trebuie să medităm profund la ceea ce învăţăm şi să urmăm îndeaproape sfaturile date de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Studiul, rugăciunea şi meditarea ne vor ajuta să creştem spre maturitate şi să ne numărăm printre cei care „prin folosire, şi-au exersat facultăţile de percepţie ca să deosebească atât binele, cât şi răul“ (Evrei 5:14). Astfel, vom reuşi să urâm răul şi să iubim binele.
12. Ce sfat biblic ne ajută să nu practicăm nelegiuirea?
12 Dacă urâm răul, nu vom permite ca o dorinţă greşită să se dezvolte în inima noastră. După mulţi ani de la moartea lui Isus, apostolul Ioan a scris: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea faţă de Tatăl nu este în el; pentru că tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume“. — 1 Ioan 2:15, 16.
13, 14. a) De ce este periculos pentru creştini să iubească lucrurile din lume? b) Ce putem face pentru a nu iubi lucrurile din lume?
13 Unii s-ar putea gândi că nu toate lucrurile din lume sunt rele. Este adevărat, însă lumea şi tentaţiile ei ne pot distrage cu uşurinţă de la serviciul adus lui Iehova. În plus, nici unul dintre lucrurile pe care le are de oferit lumea nu ne poate apropia de Dumnezeu. Prin urmare, dacă ajungem să iubim lucrurile din lume, chiar dacă este vorba despre lucruri care, în sine, nu sunt greşite, ne aflăm în pericol (1 Timotei 6:9, 10). Pe lângă aceasta, multe lucruri din lume sunt cu adevărat rele şi ne pot corupe. Dacă ne uităm la filme sau la programe TV care conţin scene de violenţă sau de imoralitate sexuală ori care încurajează materialismul, putem ajunge să considerăm aceste lucruri potrivite, şi în timp chiar atrăgătoare. Dacă stăm în compania unor oameni al căror principal obiectiv este să-şi ridice nivelul de trai sau să profite de orice ocazie ca să facă afaceri, aceste lucruri pot ajunge şi pentru noi de importanţă primordială. — Matei 6:24; 1 Corinteni 15:33.
14 În schimb, dacă ne găsim plăcerea în Cuvântul lui Iehova, „dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă“ îşi vor pierde mult din puterea de atracţie. În plus, dacă ne asociem cu cei care pun interesele Regatului lui Dumnezeu pe primul plan în viaţă, ne vom asemăna cu ei, iubind ceea ce iubesc ei şi evitând ceea ce evită ei. — Psalmul 15:4; Proverbele 13:20.
15. Ca şi în cazul lui Isus, cum ne poate întări faptul de a iubi dreptatea şi de a urî nelegiuirea?
15 Întrucât a urât nelegiuirea şi a iubit dreptatea, Isus s-a putut concentra asupra ‘bucuriei care îi era pusă înainte’ (Evrei 12:2). La fel putem acţiona şi noi. Ştim că „lumea trece, şi dorinţa ei la fel“. Orice plăcere pe care o oferă lumea este doar temporară. Însă „cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“ (1 Ioan 2:17). Înfăptuind voinţa lui Dumnezeu, Isus le-a dat oamenilor posibilitatea să dobândească viaţă veşnică (1 Ioan 5:13). Să-l imităm cu toţii şi vom beneficia de pe urma integrităţii sale!
Să înfruntăm persecuţiile
16. De ce şi-a îndemnat Isus continuatorii să se iubească unii pe alţii?
16 Isus a arătat o altă modalitate prin care discipolii aveau să-l imite, spunând: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu“ (Ioan 15:12, 13, 17). Există multe motive pentru care creştinii se iubesc unii pe alţii. Când a rostit cuvintele de mai sus, Isus avea în vedere îndeosebi faptul că ei urmau să fie urâţi de lume. El a spus: „Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că m-a urât pe mine înainte să vă urască pe voi. . . . Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:18, 20). Da, asemenea lui Isus, creştinii întâmpină persecuţii. Prin urmare, pentru a rezista urii acestei lumi, ei trebuie să clădească relaţii puternice, bazate pe iubire, cu fraţii lor.
17. De ce îi urăşte lumea pe creştinii adevăraţi?
17 Dar de ce avea să-i urască lumea pe creştini? Deoarece, asemenea lui Isus, ei „nu fac parte din lume“ (Ioan 17:14, 16). Ei sunt neutri în problemele politice şi militare şi urmează principiile Bibliei, respectând caracterul sacru al vieţii şi un înalt cod moral (Faptele 15:28, 29; 1 Corinteni 6:9–11). Principalele lor obiective sunt de natură spirituală, nu materială. Ei trăiesc în lume, însă, aşa cum a scris Pavel, „nu se folosesc din plin de ea“ (1 Corinteni 7:31). Este adevărat, unii oameni îi admiră pe Martorii lui Iehova pentru înaltele lor norme morale. Dar Martorii nu fac compromisuri pentru a fi admiraţi sau acceptaţi de ceilalţi. Prin urmare, majoritatea oamenilor din lume nu-i înţeleg, iar mulţi îi urăsc.
18, 19. Cum reacţionează creştinii la opoziţie şi persecuţii, imitându-l pe Isus?
18 Apostolii lui Isus au văzut cât de mare era ura lumii când Isus a fost arestat şi executat. Ei au văzut, de asemenea, cum a reacţionat Isus la această ură. Să ne amintim ce s-a întâmplat în grădina Ghetsimani, când împotrivitorii religioşi ai lui Isus au venit să-l aresteze. Petru a încercat să-l apere cu sabia, însă Isus i-a spus: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că toţi aceia care iau sabia vor pieri de sabie“ (Matei 26:52; Luca 22:50, 51). În trecut, israeliţii luptau cu sabia împotriva duşmanilor, însă acum situaţia era cu totul alta. Regatul lui Dumnezeu ‘nu făcea parte din lume’ neavând deci graniţe care să trebuiască apărate (Ioan 18:36). În scurt timp, Petru avea să facă parte dintr-o naţiune spirituală, ai cărei membri aveau cetăţenie cerească (Galateni 6:16; Filipeni 3:20, 21). Prin urmare, de atunci încolo continuatorii lui Isus urmau să reacţioneze la ură şi la persecuţii la fel ca Isus — fără teamă, însă în mod paşnic. Ei aveau să lase plini de încredere lucrurile în mâna lui Iehova fiind siguri că el le va da puterea de a persevera. — Luca 22:42.
19 Ani mai târziu, Petru a scris: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să urmaţi îndeaproape paşii lui. . . . Când era insultat, nu răspundea cu insulte. Când suferea, nu ameninţa, ci întotdeauna se lăsa în grija celui care judecă drept“ (1 Petru 2:21–23). Aşa cum a avertizat Isus, de-a lungul timpului creştinii au întâmpinat persecuţii aspre. Atât în secolul I, cât şi în zilele noastre, ei au urmat exemplul lui Isus perseverând în încercări, rămânând paşnici şi păstrându-şi neştirbită integritatea (Revelaţia 2:9, 10). Fie ca toţi să ne păstrăm integritatea când trecem prin situaţii asemănătoare! — 2 Timotei 3:12.
„Îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos“
20–22. În ce sens ‘se îmbracă creştinii cu Domnul Isus Cristos’?
20 Pavel a scris congregaţiei din Roma următoarele: „Îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu vă faceţi planuri dinainte pentru dorinţele cărnii“ (Romani 13:14). În sens figurativ, creştinii se îmbracă cu Isus. Ei se străduiesc să-i imite calităţile şi acţiunile devenind o reflectare a Stăpânului lor, atât cât este posibil pentru nişte oameni imperfecţi. — 1 Tesaloniceni 1:6.
21 Putem ‘să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos’ familiarizându-ne cu viaţa Stăpânului nostru şi străduindu-ne să trăim aşa cum a trăit el. Noi imităm umilinţa sa, iubirea lui pentru dreptate, ura lui pentru nelegiuire şi iubirea sa faţă de fraţi. Asemenea lui, nu facem parte din lume şi perseverăm cu răbdare în pofida persecuţiilor. ‘Nu ne facem planuri dinainte pentru dorinţele cărnii’ — adică nu facem din atingerea unor obiective laice sau din satisfacerea dorinţelor cărnii principalul nostru scop în viaţă. Dimpotrivă, când trebuie să luăm o decizie sau să rezolvăm o problemă, ne întrebăm: Ce ar face Isus în această situaţie? Ce ar vrea el să fac?
22 În fine, noi îl imităm pe Isus menţinându-ne ocupaţi cu ‘predicarea veştii bune’ (Matei 4:23; 1 Corinteni 15:58). Şi în această privinţă, creştinii urmează exemplul lăsat de Isus, aşa cum se va arăta în articolul următor.
Puteţi să explicaţi?
• De ce este esenţial ca un creştin să fie umil?
• Cum putem cultiva un punct de vedere corect cu privire la bine şi rău?
• Cum pot creştinii să-l imite pe Isus când se confruntă cu opoziţie şi persecuţii?
• Cum ne putem ‘îmbrăca cu Domnul Isus Cristos’?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
Isus a dat un exemplu perfect de umilinţă
[Legenda fotografiei de la pagina 8]
Fiecare aspect al vieţii de creştin, inclusiv predicarea, necesită umilinţă
[Legenda fotografiei de la pagina 9]
Satan poate face ca distracţiile nepotrivite să pară bune în ochii unui creştin
[Legenda fotografiei de la pagina 10]
Iubirea pentru fraţi ne va întări ca să facem faţă opoziţiei