Pilat declară: „Iată omul!”

Pilat a spus mulţimii care voia ca Isus să fie condamnat la moarte: „N-am găsit în omul acesta nicio bază pentru învinuirile pe care i le aduceţi. De fapt, nici Irod n-a găsit” (Luca 23:14, 15). Acum, Pilat recurge la o altă metodă în încercarea sa de a-l scăpa pe Isus. El le zice oamenilor: „Voi aveţi un obicei: să vă eliberez un om de Paşte. Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?” (Ioan 18:39).

Pilat ştie de existenţa unui prizonier pe nume Baraba, închis pentru tâlhărie, rebeliune şi crimă. Aşadar, Pilat întreabă: „Pe care vreţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Isus, cel numit Cristos?”. Instigaţi de preoţii principali, oamenii cer să fie eliberat Baraba, nu Isus. Pilat îi întreabă din nou: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?”. Mulţimea strigă: „Pe Baraba” (Matei 27:17, 21).

Dezamăgit, Pilat îi întreabă: „Atunci ce să fac cu Isus, cel numit Cristos?”. Oamenii strigă: „Să fie ţintuit pe stâlp!” (Matei 27:22). Spre ruşinea lor, ei cer ca un om nevinovat să fie omorât. Pilat pledează în favoarea lui Isus spunând: „Bine, dar ce rău a făcut omul acesta? Eu n-am găsit în el nimic care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi apoi îl voi elibera” (Luca 23:22).

În ciuda eforturilor repetate ale lui Pilat de a-l salva pe Isus, mulţimea înfuriată urlă: „Să fie ţintuit pe stâlp!” (Matei 27:23). Stârnită de conducătorii religioşi, mulţimea cuprinsă de frenezie este însetată de sânge. Oamenii nu cer sângele unui infractor, al unui criminal, ci al unui om nevinovat care, în urmă cu cinci zile, a fost primit în Ierusalim ca Rege. Dacă discipolii lui Isus sunt acolo, glasul lor nu se face auzit, iar prezenţa lor trece neobservată.

Pilat îşi dă seama că încercările lui nu dau rezultat. În mulţime se face tulburare, de aceea, el ia nişte apă şi se spală pe mâini în văzul oamenilor. Pilat le spune: „Sunt nevinovat de sângele acestui om. Treaba voastră!”. Nici măcar acest lucru nu-i determină pe iudei să-şi schimbe atitudinea. Dimpotrivă, ei zic: „Sângele lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Matei 27:24, 25).

Guvernatorul preferă să mulţumească mulţimea, în loc să facă ce ştie că este drept. Aşadar, el le îndeplineşte cererea şi îl eliberează pe Baraba. Apoi porunceşte ca Isus să fie dezbrăcat şi biciuit.

După ce îl bat cu cruzime pe Isus, soldaţii îl duc în palatul guvernatorului, unde se adună toată trupa de soldaţi. Continuând să-l maltrateze, ei împletesc o coroană de spini şi i-o împing pe cap. Îi pun în mâna dreaptă o trestie şi îl acoperă cu o mantie stacojie, asemenea celor purtate de regi şi îi spun batjocoritor: „Salutare, Rege al iudeilor!” (Matei 27:28, 29). Mai mult, îl scuipă şi îl pălmuiesc. Apoi îi iau trestia din mână şi îl lovesc peste cap cu ea, înfigându-i în pielea capului spinii ascuţiţi ai umilitoarei „coroane”.

Demnitatea şi tăria remarcabile de care dă dovadă Isus în tot acest timp îl impresionează foarte mult pe Pilat, astfel că el încearcă din nou să-l elibereze ca să nu fie făcut răspunzător de moartea sa. Pilat spune: „Iată că vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în el”. Poate, Pilat se gândeşte că mulţimea se va îmbuna văzându-l pe Isus rănit şi plin de sânge. În timp ce Isus stă înaintea mulţimii necruţătoare, Pilat declară: „Iată omul!” (Ioan 19:4, 5).

Deşi este bătut şi rănit, Isus îşi păstrează demnitatea şi calmul, ceea ce, cu siguranţă, observă şi Pilat, întrucât cuvintele lui par să exprime respect şi milă deopotrivă.