Cuvântul lui Iehova este viu
Idei importante din cartea Ioan
IOAN, „discipolul pe care îl iubea Isus“, este ultimul care a scris o carte inspirată despre viaţa şi activitatea lui Cristos pe pământ (Ioan 21:20). În evanghelia sa, scrisă în jurul anului 98 e.n., Ioan vine cu o mulţime de detalii care nu apar în celelalte evanghelii.
Apostolul Ioan şi-a scris evanghelia cu un scop bine definit: „Pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă prin numele său“ (Ioan 20:31). Prin urmare, mesajul cărţii sale are pentru noi o valoare deosebită (Evr. 4:12).
„IATĂ MIELUL LUI DUMNEZEU!“
Când îl vede pe Isus, Ioan Botezătorul spune cu convingere: „Iată Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii!“ (Ioan 1:29). Isus trece prin Samaria, Galileea, Iudeea şi prin ţinutul de la est de Iordan predicând, învăţându-i pe oameni şi înfăptuind lucrări de putere. Ca urmare, ‘mulţi vin la el şi cred în el’ (Ioan 10:41, 42).
Unul dintre cele mai mari miracole înfăptuite de Isus este învierea lui Lazăr. Mulţi cred în el când văd înviind un om care murise de patru zile. Dar preoţii principali şi fariseii se sfătuiesc să-l omoare. Din acest motiv Isus pleacă „în ţinutul de lângă pustiu, într-un oraş numit Efraim“ (Ioan 11:53, 54).
Răspunsuri la întrebări biblice:
1:35, 40 — Cine mai era cu Ioan Botezătorul în afară de Andrei? Evanghelistul nu-şi menţionează niciodată numele, iar pe Ioan Botezătorul îl numeşte întotdeauna „Ioan“. Prin urmare, celălalt discipol nu este altul decât Ioan, scriitorul evangheliei.
2:20 — Care templu „a fost zidit în patruzeci şi şase de ani“? Iudeii se refereau la templul lui Zorobabel, reconstruit de regele Irod al Iudeii. Potrivit istoricului Iosefus, lucrările au început în al 18-lea an al domniei lui Irod, în anii 18–17 î.e.n. Sanctuarul templului şi alte clădiri importante au fost ridicate în opt ani. Însă lucrările de construcţie la templu n-au încetat nici după Paştele din 30 e.n., motiv pentru care evreii au spus atunci că templul a fost zidit în 46 de ani.
5:14 — Este boala consecinţa păcatelor comise? Nu neapărat. Isus a vindecat un om care fusese bolnav 38 de ani. Cauza bolii lui era imperfecţiunea moştenită (Ioan 5:1–9). Isus a vrut să spună că, din moment ce omului i se arătase îndurare, trebuia să meargă pe calea salvării şi să nu mai păcătuiască intenţionat. Altfel, ar fi putut comite un păcat de neiertat şi ar fi murit fără să aibă parte de înviere, lucru mult mai rău decât boala (Mat. 12:31, 32; Luca 12:10; Evr. 10:26, 27).
5:24, 25 — Cine sunt cei despre care Isus a spus că ‘au trecut din moarte la viaţă’? Isus vorbea aici despre cei care altădată erau morţi spiritualiceşte dar care, după ce au auzit cuvintele sale, şi-au pus speranţa în el şi au încetat să mai păcătuiască. Ei ‘au trecut din moarte la viaţă’ în sensul că nu mai sunt condamnaţi la moarte şi, datorită credinţei în Dumnezeu, primesc speranţa vieţii veşnice (1 Pet. 4:3–6).
5:26; 6:53 — Ce înseamnă a avea „viaţă în sine“? Când se referă la Isus Cristos, această expresie arată că Dumnezeu i-a dat o putere deosebită: să-i ajute pe oameni să obţină aprobarea lui Dumnezeu şi să le dea viaţă prin înviere. Când se referă la continuatorii lui Cristos, expresia „viaţă în sine“ înseamnă viaţă în cel mai deplin sens al cuvântului. Creştinii unşi dobândesc „viaţă în sine“ când sunt înviaţi la viaţă cerească. Dar cei fideli cu speranţă pământească se vor bucura de viaţă în cel mai deplin sens al cuvântului numai după ce vor fi trecut testul final de la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos (1 Cor. 15:52, 53; Rev. 20:5, 7–10).
6:64 — A ştiut Isus că Iuda Iscariot avea să-l trădeze încă de când l-a ales să-i fie discipol? Nu. În anul 32 e.n., Isus le-a spus apostolilor: „Unul dintre voi este calomniator“. Este posibil ca în acel moment Isus să-şi fi dat seama că în Iuda încolţise sămânţa răului. Acesta a fost „începutul“ la care se referă Biblia (Ioan 6:66–71).
Învăţăminte pentru noi:
2:4. Prin aceste cuvinte, Isus i-a transmis Mariei ideea că în calitate de Fiu uns şi botezat al lui Dumnezeu trebuia să primească îndrumare de la Tatăl său ceresc. Deşi abia îşi începuse lucrarea, Isus ştia cât timp avea ca să şi-o înfăptuiască şi când urma să-şi jertfească viaţa. Nici măcar un membru apropiat al familiei precum Maria nu-l putea împiedica să împlinească voinţa divină. Şi noi ar trebui să-i slujim lui Iehova cu aceeaşi hotărâre.
3:1–9. Din exemplul lui Nicodim, un conducător evreu, învăţăm două lucruri importante. În primul rând, Nicodim a fost umil şi a dovedit perspicacitate, fiind conştient de necesităţile lui spirituale. El a recunoscut în modestul fiu al tâmplarului un învăţător trimis de Dumnezeu. Şi creştinii de azi trebuie să fie umili. În al doilea rând, Nicodim nu a devenit creştin cât Isus a fost pe pământ. Poate că s-a temut de oameni sau poate ţinea la bogăţii ori la poziţia lui în Sanhedrin. De aici desprindem o idee importantă: Nimic nu trebuie să ne împiedice ‘să ne luăm stâlpul de tortură şi să-l urmăm neîncetat pe Isus’ (Luca 9:23).
4:23, 24. Pentru a fi acceptată de Dumnezeu, închinarea noastră trebuie să fie în conformitate cu adevărul revelat în Scripturi şi să fie îndrumată de spiritul sfânt.
6:27. A lucra „pentru hrana care rămâne pentru viaţă veşnică“ înseamnă a depune eforturi ca să ne satisfacem necesităţile spirituale. Numai aşa vom fi fericiţi (Mat. 5:3).
6:44. Iehova însuşi are grijă de noi. El ne-a atras pe fiecare la Fiul prin lucrarea de predicare, iar prin spiritul său ne ajută să înţelegem şi să aplicăm învăţăturile biblice.
11:33–36. A ne exprima sentimentele nu este o dovadă de slăbiciune.
„CONTINUĂ SĂ MĂ URMEZI!“
Suntem în 33 e.n. Se apropie sărbătoarea Paştelui, iar Isus se întoarce în Betania. La 9 nisan intră în Ierusalim, pe mânzul unei măgăriţe. La 10 nisan vine din nou la templu. După ce se roagă să fie glorificat numele Tatălui său, un glas din cer îi răspunde: „L-am glorificat şi îl voi mai glorifica!“ (Ioan 12:28).
În timpul mesei de Paşte, Isus le dă discipolilor săi sfaturi valoroase şi se roagă pentru ei. Mai târziu este arestat, judecat şi ţintuit pe stâlp. Apoi este înviat.
Răspunsuri la întrebări biblice:
14:2 — Cum avea Isus ‘să pregătească un loc’ în cer pentru continuatorii săi fideli? Mai întâi el trebuia să valideze noul legământ înfăţişându-se înaintea lui Dumnezeu şi prezentându-i valoarea sângelui său. Apoi trebuia să primească putere regală. Abia după aceea avea să înceapă învierea cerească a continuatorilor săi unşi (1 Tes. 4:14–17; Evr. 9:12, 24–28; 1 Pet. 1:19; Rev. 11:15).
14:16, 17; 16:7, 8, 13, 14 — De ce în aceste versete se folosesc pronume personale (masculine) cu referire la ajutorul, sau spiritul adevărului? Motivul este strict gramatical. Interesant este că, în greacă, limba în care a fost scrisă evanghelia, substantivul „spirit“ este de genul neutru. Astfel, când s-a referit la „spiritul adevărului“, Ioan a folosit pronume neutre, ceea ce arată că spiritul sfânt nu este o persoană.
19:11 — Se referea Isus la Iuda Iscariot când i-a vorbit lui Pilat despre ‘omul care l-a predat’? Isus nu se referea doar la Iuda, ci la toţi cei care purtau vina de a fi contribuit la moartea lui: „preoţii principali şi întregul Sanhedrin“ şi chiar „mulţimile“ care s-au lăsat manipulate cerând eliberarea lui Baraba (Mat. 26:59–65; 27:1, 2, 20–22).
20:17 — De ce i-a spus Isus Mariei Magdalena ‘să nu se mai prindă de el’? Maria credea că Isus trebuia să urce la cer în acel moment şi că n-avea să-l mai vadă niciodată. Ca să o asigure că nu venise încă timpul, Isus îi spune ‘să nu se mai prindă de el’, ci să se ducă la discipolii săi şi să le spună că a înviat.
Învăţăminte pentru noi:
12:36. Ca să devenim „fii ai luminii“, sau purtători de lumină, trebuie să dobândim o cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Apoi trebuie să o folosim ca să-i scoatem pe alţii din întuneric spiritual şi să-i aducem la lumina lui Dumnezeu.
14:6. Numai prin intermediul lui Isus Cristos putem avea aprobarea lui Dumnezeu. Numai dacă avem credinţă în Isus şi îi urmăm exemplul ne putem apropia de Iehova (1 Pet. 2:21).
14:15, 21, 23, 24; 15:10. Înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu ne ajută să rămânem în iubirea lui şi a Fiului său (1 Ioan 5:3).
14:26; 16:13. Spiritul lui Iehova slujeşte drept învăţător şi ne ajută să ne aducem aminte lucrurile pe care le-am învăţat. De asemenea, el acţionează pentru a descoperi adevărul. Prin urmare ne poate ajuta să creştem în cunoştinţă şi înţelepciune, să avem mai multă perspicacitate, judecată sănătoasă şi capacitate de înţelegere. Prin urmare, trebuie să perseverăm în rugăciune şi să cerem spirit sfânt (Luca 11:5–13).
21:15, 19. Isus l-a întrebat pe Petru dacă îl iubeşte mai mult decât „pe aceştia“, referindu-se la peştii pe care-i aveau în faţă. El a arătat astfel că Petru trebuia să aleagă între a-l urma în mod deplin şi a se dedica meseriei de pescar. După ce am analizat această evanghelie, să fim şi mai hotărâţi să-l iubim pe Isus mai mult decât orice altceva. Să continuăm să-l urmăm din toată inima!
[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]
Ce putem învăţa din exemplul lui Nicodim?