‘A depus mărturie despre adevăr.’ Când Pilat l-a întrebat: „Atunci, ești rege?”, Isus a răspuns: „Tu însuți spui că sunt rege. Pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este de partea adevărului ascultă glasul meu” (Ioa 18:37; vezi PROCES, JUDECATĂ [Procesul lui Isus]). Așa cum arată Scripturile, adevărul despre care a depus mărturie Isus nu era adevărul ca noțiune generală. Era cel mai important adevăr, cel referitor la ceea ce au fost și ceea ce sunt scopurile lui Dumnezeu și care are la bază o realitate fundamentală: voința supremă a lui Dumnezeu și capacitatea sa de a și-o duce la îndeplinire. Prin serviciul său, Isus a dezvăluit că acest adevăr cuprins în „secretul sacru” este Regatul lui Dumnezeu, pe al cărui tron se află Regele-Preot Isus Cristos, „fiul lui David”. Aceasta a fost și esența mesajului anunțat de îngeri atât înaintea, cât și în momentul nașterii lui Isus în Betleemul din Iudeea, orașul lui David (Lu 1:32, 33; 2:10-14; 3:31).

Pentru a-și îndeplini serviciul de depunere de mărturie despre adevăr, Isus a trebuit să facă mai mult decât să vorbească, să predice și să învețe. Pe lângă faptul că a renunțat la gloria sa cerească pentru a se naște ca om, el a trebuit să împlinească toate profețiile referitoare la el, inclusiv ‘umbrele’, sau modelele profetice, din legământul Legii (Col 2:16, 17; Ev 10:1). Pentru a susține adevărul referitor la cuvântul și promisiunile profetice ale Tatălui său, Isus a trebuit să trăiască în așa fel încât acest adevăr să devină realitate, împlinindu-l prin ceea ce a spus și a făcut, prin modul în care și-a trăit viața și prin modul în care a murit. Astfel, el a trebuit să fie adevărul, sau personificarea adevărului, așa cum el însuși afirmase (Ioa 14:6).

Din acest motiv, apostolul Ioan a putut scrie că Isus a fost „plin de bunătate nemeritată și de adevăr” și că, deși „Legea a fost dată prin Moise, . . . bunătatea nemeritată și adevărul au venit prin Isus Cristos” (Ioa 1:14, 17). Nașterea sa ca om, prezentarea sa înaintea lui Dumnezeu prin botezul în apă, serviciul său public de trei ani și jumătate în favoarea Regatului lui Dumnezeu, moartea sa ca om fidel și învierea sa la viață cerească au fost toate evenimente reale prin care adevărul lui Dumnezeu ‘a venit’, sau s-a împlinit. (Compară cu Ioa 1:18; Col 2:17.) Întreaga viață a lui Isus Cristos s-a axat pe ‘depunerea de mărturie despre adevăr’, despre lucrurile cu privire la care jurase Dumnezeu. Isus nu a fost doar o umbră a lui Mesia, sau Cristos, ci a fost într-adevăr cel promis. Nu a fost doar o umbră a Regelui-Preot, ci a fost realitatea ce fusese prefigurată (Ro 15:8-12; compară cu Ps 18:49; 117:1; De 32:43; Is 11:10).

Întrucât „bunătatea nemeritată și adevărul” urmau să vină prin Isus Cristos, el trebuia să stea printre oameni, iar astfel să le dea ocazia de a-l auzi vorbind și de a-i vedea lucrările și calitățile. În acest mod, ei puteau să-l recunoască în calitate de Mesia și să exercite credință în jertfa sa după ce avea să moară pentru ei ca ‘Miel al lui Dumnezeu’ (Ioa 1:17, 29).