Primul reiese din cuvintele adresate de Isus împotrivitorilor săi: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez“ (Ioan 5:16, 17, Cornilescu, 1996). Împotrivitorii lui Isus îl criticau pentru că vindeca oameni în ziua de sabat deoarece considerau vindecările o muncă. Însă Isus le-a explicat că şi Tatăl său ‘continua să lucreze’. Era ca şi cum le-ar fi zis: ‘Şi eu, şi Tatăl meu facem aceeaşi lucrare. Din moment ce Tatăl meu continuă să lucreze pe parcursul sabatului său de mii de ani, şi eu am voie să lucrez în ziua de sabat’. Aşadar, Isus ne ajută să înţelegem că marele sabat al lui Dumnezeu, ziua a şaptea, nu se încheiase în zilele lui.a

 5. a) Care era scopul zilei de odihnă a lui Dumnezeu? b) Până când va dura ziua de odihnă a lui Dumnezeu?

⁵ Pentru a înţelege cât avea să mai dureze această zi de odihnă, să ne amintim care era scopul ei. În Geneza 2:3 citim: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o“. În ce sens a sfinţit Iehova această zi? El a ales-o pentru a-şi îndeplini scopul cu privire la pământ. Iar scopul lui Iehova este ca pământul să fie locuit de oameni ascultători care să aibă grijă de creaţia sa (Gen. 1:28). Pentru realizarea acestui scop Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos, Domnul sabatului, „lucrează până acum“ (Mat. 12:8).