Ce putem învăţa din exemplul Ioanei

MULŢI oameni ştiu că Isus a avut 12 apostoli. Însă este posibil ca ei să nu ştie că printre discipolii lui Isus s-au numărat şi femei, care colaborau strâns cu el. Una dintre acestea a fost Ioana (Mat. 27:55; Luca 8:3).

Ce rol a avut Ioana în serviciul lui Isus şi ce putem învăţa din exemplul ei?

Ioana a fost „soţia lui Cuza, supraveghetorul casei lui Irod”. După cât se pare, Cuza administra bunurile lui Irod Antipa. Ioana a fost una dintre femeile pe care le-a vindecat Isus. Alături de alte femei, ea a călătorit împreună cu Isus şi cu apostolii săi (Luca 8:1-3).

Rabinii îi învăţau pe oameni că femeile nu trebuiau să stea în compania bărbaţilor care nu le erau rude, cu atât mai puţin să călătorească împreună cu ei. De fapt, bărbaţii iudei nu trebuiau să vorbească mult cu femeile. Însă Isus nu a ţinut cont de aceste tradiţii, ci le-a permis Ioanei şi altor femei credincioase să se alăture grupului său.

Întrucât stătea în compania lui Isus şi a apostolilor lui, Ioana risca să fie dezaprobată de comunitate. De fapt, toţi cei care porneau la drum cu el trebuiau să fie dispuşi să facă schimbări în viaţa de zi cu zi. Isus a spus cu privire la aceşti discipoli: „Mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă” (Luca 8:19-21; 18:28-30). Nu este încurajator să ştim că Isus se simte atât de apropiat de cei care fac sacrificii pentru a-l urma?

Ioana şi multe alte femei le-au slujit lui Isus şi celor doisprezece apostoli „cu bunurile lor” (Luca 8:3). Un scriitor a făcut următoarea remarcă: „Luca nu le spune cititorilor săi că femeile găteau, spălau vasele sau coseau haine. Este posibil ca ele să fi făcut şi aceste lucruri . . . , dar nu asta spune Luca”. După cât se pare, aceste femei şi-au folosit banii, bunurile şi proprietăţile pentru a se îngriji de colaboratorii lor.

Nici Isus şi nici apostolii săi n-au lucrat pentru a se întreţine în timpul campaniilor lor de predicare. De aceea, probabil că ei n-au avut posibilitatea să plătească toată mâncarea şi celelalte lucruri necesare unui grup de aproximativ 20 de persoane. Chiar dacă e posibil ca uneori să se fi bucurat de ospitalitatea altora, faptul că Isus şi apostolii săi aveau o ‘casetă cu bani’ arată că ei nu se bazau întotdeauna pe acest lucru (Ioan 12:6; 13:28, 29). Ioana şi celelalte femei au făcut probabil donaţii pentru acoperirea cheltuielilor.

Unii spun că femeile evreice nu aveau bani sau proprietăţi. Totuşi, unele texte din acea perioadă arată că, la evrei, o femeie ar fi putut avea bunuri materiale din diferite surse: 1) o moştenire, dacă tatăl ei murea fără să aibă fii; 2) o proprietate primită; 3) bani prevăzuţi într-un contract nupţial, pe care îi primea în caz de divorţ; 4) bani moşteniţi în urma decesului soţului sau 5) economii personale.

Fără îndoială, discipolii lui Isus au contribuit cu tot ce au putut. Printre aceştia s-au numărat probabil şi unele femei bogate. Întrucât Ioana era sau fusese soţia administratorului casei lui Irod, unii au tras concluzia că ea avea o situaţie materială bună. Este posibil ca o persoană ca ea să-i fi dăruit lui Isus cămaşa fără cusătură pe care o purta el (Ioan 19:23, 24). O scriitoare a remarcat faptul că acesta era un veşmânt scump, care „nu putea fi oferit de soţiile unor pescari”.

Scripturile nu spun în mod concret că Ioana a făcut donaţii. Însă ea a făcut tot ce a putut. Ce putem învăţa de aici? Ceea ce oferim pentru a susţine interesele Regatului – sau alegerea de a oferi sau nu – depinde de noi. Ceea ce contează în ochii lui Dumnezeu este să facem cu bucurie tot ce putem (Mat. 6:33; Mar. 14:8; 2 Cor. 9:7).

După cât se pare, atunci când Isus a fost executat, Ioana a fost de faţă alături de alte femei „care îl însoţiseră şi îi slujiseră când el era în Galileea, şi multe alte femei care urcaseră cu el la Ierusalim” (Mar. 15:41). Când corpul lui Isus a fost dat jos de pe stâlp pentru înmormântare, „femeile care veniseră cu el din Galileea au mers în urmă, s-au uitat la mormântul de amintire şi cum a fost pus corpul său, iar apoi s-au întors să pregătească mirodenii şi uleiuri parfumate”. Aceste femei, despre care Luca spune că sunt „Maria Magdalena, Ioana şi Maria, mama lui Iacov”, s-au întors după sabat şi i-au văzut pe îngeri, care le-au spus că Isus fusese înviat (Luca 23:55–24:10).

Probabil că şi Ioana a fost alături de mama şi de fraţii lui Isus printre discipolii care s-au întrunit la Ierusalim cu ocazia Penticostei din 33 e.n. (Fap. 1:12-14). Luca este singurul evanghelist care menţionează numele Ioanei. Întrucât îi cunoştea pe cei de la curtea lui Irod, probabil că Ioana i-a dat lui Luca mai multe informaţii despre Irod Antipa (Luca 8:3; 9:7-9; 23:8-12; 24:10).

Din exemplul Ioanei putem desprinde unele învăţăminte importante. Ea i-a slujit lui Isus în cel mai bun mod posibil. Ioana trebuie să fi fost foarte fericită dacă donaţiile ei i-au ajutat pe Isus, pe cei doisprezece apostoli şi pe alţi discipoli să călătorească şi să predice împreună. Ioana i-a slujit şi i-a fost loială lui Isus în timp de încercări. Femeile creştine din prezent au toate motivele să imite exemplul ei de devoţiune sfântă.