Iehova le revelează gloria sa celor umili

„Răsplata smereniei, a fricii de DOMNUL, este bogăţia, slava şi viaţa.“ — Proverbele 22:4.

 1, 2. a) Cum arată cartea Faptele că Ştefan era „un bărbat plin de credinţă şi de spirit sfânt“? b) Ce dovezi avem că Ştefan era un om umil?

ŞTEFAN era „un bărbat plin de credinţă şi de spirit sfânt“. El era, de asemenea, „plin de farmec şi de putere“. Fiind unul dintre primii discipoli ai lui Isus, Ştefan a înfăptuit mari semne şi minuni în popor. Odată, câţiva oameni au vrut să se certe cu el, „totuşi nu puteau sta împotriva înţelepciunii şi a spiritului cu care vorbea“ (Faptele 6:5, 8–10). Ştefan a fost, cu siguranţă, un cercetător sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu, pe care l-a apărat cu eficienţă înaintea conducătorilor religioşi evrei din vremea sa. Mărturia lui amplă, consemnată în Faptele capitolul 7, confirmă dorinţa sa intensă de a cunoaşte desfăşurarea scopului divin.

² Spre deosebire de acei conducători religioşi, care se simţeau superiori oamenilor de rând din cauza poziţiei şi a cunoştinţei lor, Ştefan era un om umil (Matei 23:2–7; Ioan 7:49). Deşi versat în Scripturi, el a primit cu mare bucurie sarcina de „a distribui hrană la mese“ pentru ca apostolii să se poată dedica „rugăciunii şi ministerului cuvântului“. Ştefan avea o reputaţie excelentă printre fraţi şi, drept urmare, a fost ales unul dintre cei şapte bărbaţi cu o bună mărturie care aveau să se ocupe de distribuirea zilnică a hranei. El a acceptat cu umilinţă această însărcinare. — Faptele 6:1–6.

 3. Ce manifestare extraordinară a bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu a văzut Ştefan?

³ Umilinţa lui Ştefan, precum şi spiritualitatea şi integritatea lui nu au trecut neobservate de Iehova. Când Ştefan le-a depus mărturie conducătorilor religioşi ostili care formau Sanhedrinul, împotrivitorii „au văzut că faţa lui era ca faţa unui înger“ (Faptele 6:15). El era la chip asemenea unui mesager al lui Dumnezeu, reflectând pacea care provenea de la Dumnezeul gloriei, Iehova. După ce le-a depus o mărturie curajoasă membrilor Sanhedrinului, Ştefan a văzut o manifestare extraordinară a bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu. „El, fiind plin de spirit sfânt, s-a uitat ţintă la cer şi a observat gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu“ (Faptele 7:55). Pentru Ştefan, această viziune impresionantă a fost o confirmare a poziţiei lui Isus de Fiu al lui Dumnezeu şi de Mesia. Ea l-a întărit pe umilul Ştefan şi i-a dat convingerea că era aprobat de Iehova.

 4. Cui îi revelează Iehova gloria sa?

⁴ Viziunea dată lui Ştefan este o dovadă că Iehova le revelează gloria şi scopul său oamenilor temători de Dumnezeu, care sunt umili şi care preţuiesc relaţiile cu el. Biblia spune: „Răsplata smereniei, a fricii de DOMNUL, este bogăţia, slava şi viaţa“ (Proverbele 22:4). Este esenţial, aşadar, să înţelegem ce înseamnă adevărata umilinţă, cum putem cultiva această calitate importantă şi ce foloase vom avea dacă o manifestăm în toate aspectele vieţii.

Umilinţa — o calitate divină

 5, 6. a) Ce este umilinţa? b) Cum manifestă Iehova umilinţă? c) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră umilinţa lui Iehova?

⁵ Unii rămân surprinşi când află că Iehova Dumnezeu, care deţine cea mai mare autoritate şi glorie din univers, este cel mai mare exemplu de umilinţă. Adresându-i-se lui Iehova, regele David a spus: „Tu mi-ai dat scutul mântuirii Tale, dreapta Ta m-a sprijinit şi îndurarea [umilinţa, NW] Ta m-a făcut mare“ (Psalmul 18:35). Când l-a descris pe Iehova ca fiind umil, David a folosit un termen ebraic ce derivă dintr-un cuvânt care înseamnă „a fi prosternat“. În afară de cuvântul „umilinţă“, alţi termeni care provin din aceeaşi rădăcină sunt „smerenie“ şi „a se coborî“. Aşadar, Iehova a dovedit umilinţă „coborându-se“ pentru a avea legături cu David, un om imperfect, şi pentru a-l folosi ca rege care să-l reprezinte. Aşa cum arată subtitlul Psalmului 18, Iehova l-a ocrotit şi l-a susţinut pe David, eliberându-l „din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul“. În ce-l priveşte, David ştia că prestigiul sau gloria pe care le-ar fi putut dobândi ca rege se datorau întru totul umilinţei lui Iehova, care acţiona în folosul său. Conştientizarea acestui lucru l-a ajutat pe David să-şi păstreze umilinţa.

⁶ Dar ce se poate spune despre noi? Iehova a găsit de cuviinţă să ne înveţe adevărul şi probabil că ne-a dat prin organizaţia sa unele privilegii de serviciu speciale sau poate că ne-a folosit în vreun alt fel pentru a-şi înfăptui voinţa. Ce atitudine ar trebui să avem? N-ar trebui să fim umili? Şi n-ar trebui să fim recunoscători că Iehova este umil şi să evităm să ne dăm importanţă, lucru care ne-ar atrage în mod sigur dezastrul? — Proverbele 16:18; 29:23.

 7, 8. a) Cum a manifestat Iehova umilinţă în relaţiile cu Manase? b) Cum putem arăta umilinţă imitându-l pe Iehova, precum şi pe Manase?

⁷ Iehova nu numai că manifestă o umilinţă deosebită prin faptul că are legături cu oamenii imperfecţi, dar el este şi dornic să le arate îndurare celor umili, chiar ridicându-i, sau înălţându-i (Psalmul 113:4–7). Să ne gândim, de pildă, la Manase, un rege al lui Iuda. El şi-a folosit greşit poziţia privilegiată de rege pentru a promova închinarea falsă şi „a făcut peste măsură de rău înaintea DOMNULUI, ca să-L provoace la mânie“ (2 Cronici 33:6). În cele din urmă, Iehova l-a pedepsit pe Manase permiţând să fie detronat de regele Asiriei. În închisoare, Manase „s-a rugat stăruitor DOMNULUI, Dumnezeului lui, şi s-a smerit adânc“. Prin urmare, Iehova i-a redat tronul din Ierusalim, iar Manase „a cunoscut că El, DOMNUL era Dumnezeu“ (2 Cronici 33:11–13). Da, spiritul umil manifestat în final de Manase i-a plăcut lui Iehova, care a arătat la rândul său umilinţă iertându-l şi redându-i tronul.

⁸ Gândindu-ne la dispoziţia lui Iehova de a ierta şi la căinţa lui Manase, putem învăţa lecţii importante despre umilinţă. Să nu uităm că felul în care ne purtăm cu cei ce poate că ne-au jignit şi atitudinea pe care o avem când păcătuim pot influenţa atitudinea lui Iehova faţă de noi. Dacă iertăm cu mărinimie şi dacă ne recunoaştem cu umilinţă greşelile, putem spera ca Iehova să ne arate îndurare. — Matei 5:23, 24; 6:12.

Gloria divină revelată celor umili

 9. Este umilinţa o dovadă de slăbiciune? Explicaţi.

⁹ Însă umilinţa şi calităţile înrudite cu ea nu trebuie înţelese greşit ca fiind o dovadă de slăbiciune sau o tendinţă de a scuza răul. Sfintele Scripturi atestă că, deşi umil, Iehova poate manifesta o indignare îndreptăţită şi o putere înfricoşătoare. În virtutea umilinţei sale, Dumnezeu le acordă favoare, sau consideraţie specială, celor umili, dar se depărtează de cei mândri (Psalmul 138:6). Cum le arată Iehova o consideraţie specială slujitorilor săi umili?

10. Potrivit cu 1 Corinteni 2:6–10, ce le revelează Iehova celor umili?

¹⁰ La timpul stabilit de el şi prin intermediul canalului de comunicare pe care l-a ales, Iehova le-a revelat celor umili detalii privitoare la realizarea scopului său. Aceste lucruri glorioase rămân ascunse de cei care, plini de mândrie, se bizuie pe înţelepciunea sau pe gândirea umană, adică ţin cu încăpăţânare la ea (1 Corinteni 2:6–10). Dar cei umili, întrucât li s-a acordat o înţelegere corectă a scopului lui Iehova, se simt îndemnaţi să-l glorifice pe Dumnezeu deoarece apreciază şi mai mult gloria sa impresionantă.

11. Cum au arătat unii în secolul I că le lipsea umilinţa, şi în ce fel au avut de pierdut din această cauză?

¹¹ În secolul I, mulţi oameni, inclusiv unii pretinşi creştini, nu au dat dovadă de umilinţă, ci s-au poticnit în ceea ce le-a revelat apostolul Pavel despre scopul lui Dumnezeu. Pavel a devenit „apostol al naţiunilor“, însă nu datorită naţionalităţii, instruirii, vârstei sau faptelor bune pe care le-ar fi făcut de-a lungul timpului (Romani 11:13). Adesea, oamenii cu o gândire carnală consideră că aceştia sunt factorii care stabilesc pe cine trebuie să folosească Iehova ca instrument al său (1 Corinteni 1:26–29; 3:1; Coloseni 2:18). Însă Pavel a fost ales de Iehova datorită bunătăţii Sale iubitoare şi scopului Său drept (1 Corinteni 15:8–10). Cei descrişi de Pavel drept ‘superapostoli’, precum şi alţi împotrivitori, nu au vrut să recunoască autoritatea lui Pavel şi să accepte argumentele aduse de el din Scripturi. Întrucât le lipsea umilinţa, ei nu au ajuns să cunoască şi să înţeleagă modul glorios în care îşi realizează Iehova scopul. Să nu-i subestimăm niciodată pe cei aleşi de Iehova pentru a-şi îndeplini voinţa şi nici să nu avem prejudecăţi faţă de ei. — 2 Corinteni 11:4–6.

12. Cum arată exemplul lui Moise că Iehova îi binecuvântează pe cei umili?

¹² Însă în Biblie există şi multe exemple care arată că oamenilor umili li s-a oferit favoarea de a vedea o mică parte din gloria lui Dumnezeu. Moise, care era „mai blând decât orice om“, a văzut gloria lui Dumnezeu şi s-a bucurat de relaţii foarte strânse cu el (Numeri 12:3). Acest om umil, care a trăit 40 de ani ca simplu păstor — o mare parte dintre aceştia probabil în Peninsula Arabia — a primit multe privilegii din partea Creatorului (Exodul 6:12, 30). Cu sprijinul lui Iehova, Moise a devenit purtătorul de cuvânt şi organizatorul principal al naţiunii Israel. El a avut privilegiul să comunice cu Dumnezeu. Într-o viziune, el a văzut „forma DOMNULUI“ (Numeri 12:7, 8; Exodul 24:10, 11). Cei ce au recunoscut că acest slujitor umil era reprezentantul lui Dumnezeu au fost şi ei binecuvântaţi. Şi noi vom fi binecuvântaţi dacă îl recunoaştem pe Isus, profetul mai mare decât Moise, precum şi pe „sclavul fidel şi prevăzător“ numit de el şi dacă le dăm ascultare. — Matei 24:45, 46; Faptele 3:22.

13. Cum le-a fost revelată gloria lui Iehova unor păstori umili din secolul I?

¹³ Cine au fost cei pentru care ‘a strălucit gloria lui Iehova’ şi cărora îngerii le-au adus vestea bună despre naşterea unui „Salvator, care este Cristos, Domnul“? Nu conducătorii religioşi aroganţi sau oamenii sus-puşi, ci păstorii umili „care trăiau sub cerul liber şi care făceau străjile noaptea pe lângă turmele lor“ (Luca 2:8–11). Aceştia nu se bucurau de o consideraţie deosebită din partea celorlalţi pentru munca şi experienţa lor. Totuşi, ei au fost cei pe care Iehova i-a remarcat şi i-a ales să fie primii oameni care au aflat despre naşterea lui Mesia. Da, Iehova le revelează gloria sa oamenilor umili şi temători de Dumnezeu.

14. Ce binecuvântări le acordă Dumnezeu celor umili?

¹⁴ Ce învăţăm din aceste exemple? Iehova le acordă favoare celor umili şi, totodată, le dezvăluie informaţii despre scopul său şi-i ajută să-l înţeleagă. El alege oameni care poate că nu corespund aşteptărilor unora şi, prin intermediul lor, le comunică altora scopul său glorios. Acest lucru trebuie să ne îndemne să ne lăsăm îndrumaţi în continuare de Iehova, de Cuvântul său profetic şi de organizaţia sa. Putem fi siguri că Iehova va continua să-i informeze pe slujitorii săi umili cu privire la desfăşurarea scopului său glorios. Profetul Amos a spus: „Stăpânul DOMNUL nu face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii“. — Amos 3:7.

Să cultivăm umilinţa şi vom avea aprobarea lui Dumnezeu

15. De ce trebuie să ne străduim să ne păstrăm umilinţa, şi cum reiese acest lucru din exemplul regelui Saul?

¹⁵ Pentru a ne bucura mereu de aprobarea lui Dumnezeu, trebuie să rămânem umili. Dacă acum suntem umili, nu înseamnă că vom fi mereu aşa. E posibil să cădem pradă mândriei şi aroganţei, să ne îngâmfăm, şi, astfel, să ajungem la dezastru. Tocmai asta i s-a întâmplat lui Saul, primul rege uns al Israelului. Când a fost ales rege, el ‘era mic în ochii săi’ (1 Samuel 15:17). Însă, după numai doi ani de domnie, s-a îngâmfat. Saul a desconsiderat sistemul stabilit de Iehova pentru aducerea jertfelor prin profetul Samuel şi a găsit scuze că a procedat după bunul plac (1 Samuel 13:1, 8–14). Acesta a fost doar primul dintr-o serie de evenimente care au arătat limpede că lui Saul îi lipsea umilinţa. Care a fost rezultatul? El a pierdut spiritul şi aprobarea lui Dumnezeu, ceea ce l-a dus în final la o moarte umilitoare (1 Samuel 15:3–19, 26; 28:6; 31:4). Lecţia pentru noi este clară: Trebuie să depunem eforturi pentru a rămâne umili şi supuşi, fără să ne considerăm superiori. Astfel, vom evita orice manifestare de îngâmfare care ne-ar atrage dezaprobarea lui Iehova.

16. Cum poate meditarea la relaţiile noastre cu Iehova şi cu semenii să ne ajute să cultivăm umilinţă?

¹⁶ Deşi umilinţa nu face parte din rodul spiritului lui Dumnezeu, ea este o calitate divină pe care trebuie s-o cultivăm (Galateni 5:22, 23; Coloseni 3:10, 12). Întrucât ea este o stare a minţii — adică vizează modul în care ne privim pe noi înşine şi în care îi privim pe alţii — pentru a o cultiva sunt necesare eforturi conştiente. Faptul de a medita cu seriozitate la relaţiile noastre cu Iehova şi cu semenii ne poate ajuta să rămânem umili. În ochii lui Dumnezeu, toţi oamenii imperfecţi sunt ca iarba care creşte un timp, iar apoi se usucă, sau ca nişte lăcuste de pe câmp (Isaia 40:6, 7, 22). Are un fir de iarbă motive să fie mândru doar pentru că este puţin mai mare decât alte fire de iarbă? Sau are o lăcustă motive să se laude doar pentru că sare un pic mai departe decât alte lăcuste? Nicidecum! Iată de ce apostolul Pavel le-a amintit colaboratorilor săi creştini: „Cine te face să te deosebeşti de altul? Într-adevăr, ce lucru ai pe care nu l-ai primit? Dacă deci l-ai primit într-adevăr, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?“ (1 Corinteni 4:7). Meditarea la astfel de texte biblice ne poate ajuta să cultivăm şi să manifestăm umilinţă.

17. Ce anume l-a ajutat pe profetul Daniel să cultive umilinţă, şi ce ne poate ajuta să facem la fel?

¹⁷ Profetul Daniel a fost numit un „om preaiubit“ de Dumnezeu deoarece ‘s-a smerit’, adică a fost umil (Daniel 10:11, 12). Ce anume l-a ajutat pe Daniel să cultive umilinţă? În primul rând, el a dovedit o încredere de nezdruncinat în Iehova, rugându-i-se cu regularitate (Daniel 6:10, 11). În plus, Daniel a studiat cu sârguinţă şi cu o motivaţie corectă Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce l-a ajutat să păstreze viu în minte scopul glorios al lui Iehova. De asemenea, el a fost dispus să-şi recunoască propriile greşeli, nu numai pe cele ale poporului. Totodată, a dorit cu adevărat să susţină dreptatea lui Dumnezeu, nu propria-i dreptate (Daniel 9:2, 5, 7). Nu ar fi bine să imităm exemplul extraordinar al lui Daniel străduindu-ne să cultivăm şi să arătăm umilinţă în toate aspectele vieţii?

18. Ce „slavă“ îi aşteaptă pe cei ce manifestă umilinţă?

¹⁸ „Răsplata smereniei, a fricii de DOMNUL, este bogăţia, slava şi viaţa“, se spune în Proverbele 22:4. Da, Iehova le arată favoare celor umili, iar răsplata lor va fi glorie şi viaţă. După ce aproape că a încetat să-i slujească lui Dumnezeu şi după ce Iehova i-a corectat modul de gândire, psalmistul Asaf a recunoscut cu umilinţă: „Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă“ (Psalmul 73:24). Cum se aplică aceste cuvinte în prezent? Ce „slavă“ îi aşteaptă pe cei ce sunt umili? Pe lângă faptul că se pot bucura de privilegiul şi binecuvântarea de a fi în relaţii strânse cu Iehova, ei pot aştepta cu nerăbdare împlinirea următoarelor cuvinte inspirate ale regelui David: „Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace“. Celor umili le este rezervat un viitor cu adevărat glorios! — Psalmul 37:11.

Vă amintiţi?

• De ce putem spune că Ştefan a fost un om umil căruia Iehova i-a revelat gloria Sa?

• În ce fel manifestă Iehova Dumnezeu umilinţă?

• Ce exemple arată că Iehova le revelează gloria sa celor umili?

• Cum ne poate ajuta exemplul lui Daniel să cultivăm umilinţa?

[Chenarul de la pagina 12]

Ferm şi totuşi umil

La congresul Studenţilor în Biblie (cunoscuţi în prezent ca Martorii lui Iehova) ţinut în 1919 la Cedar Point, Ohio (SUA), Joseph Rutherford, care pe atunci avea 50 de ani şi supraveghea lucrarea mondială, i-a ajutat cu bucurie pe delegaţi ducându-le bagajele şi conducându-i la camerele lor. În ultima zi a congresului, el i-a entuziasmat pe cei 7 000 de delegaţi adresându-le următoarele cuvinte: „Sunteţi ambasadori ai Regelui regilor şi Domnului domnilor, care le anunţaţi oamenilor . . . gloriosul Regat al Domnului nostru“. Deşi era un om cu convingeri ferme, cunoscut pentru faptul că vorbea cu forţă şi fără să se abată de la ceea ce credea a fi adevărat, fratele Rutherford a fost şi un om realmente umil înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru se reflecta adesea în rugăciunile pe care le rostea la închinarea de dimineaţă de la Betel.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Ştefan, un bun cunoscător al Scripturilor, a distribuit cu umilinţă hrană

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Spiritul umil de care a dat dovadă Manase i-a plăcut lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

De ce a fost Daniel un „om preaiubit“?