FAPTELE APOSTOLILOR
Acesta este numele dat unei cărți biblice începând din secolul al II-lea e.n. Cartea se referă în primul rând activitatea lui Petru și a lui Pavel și nu la cea a apostolilor în general. Ea conține o istorie completă și demnă de încredere a începutului impresionant al congregației creștine și a dezvoltării rapide a acesteia, din care au făcut parte mai întâi iudei, apoi samariteni și mai apoi oameni din alte națiuni.
Tema principală a Bibliei, Regatul lui Iehova, străbate cartea de la un capăt la altul. (Fap. 1:3; 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:31) Cititorului i se amintește permanent că apostolii au depus „o mărturie temeinică” despre Cristos și despre Regat, precum și că și-au îndeplinit cu mult zel misiunea primită. (2:40; 5:42; 8:25; 10:42; 20:21, 24; 23:11; 26:22; 28:23) Totodată, informațiile din această carte ne ajută să înțelegem mai bine scrisorile inspirate din Scripturile grecești creștine.
Scriitorul. La începutul cărții „Faptele”, Evanghelia lui Luca este numită „prima relatare”. Întrucât ambele scrieri îi sunt adresate lui Teofil, știm că Luca este scriitorul acestei cărți, deși nu găsim scris numele său. (Luca 1:3; Fap. 1:1) Ambele relatări se aseamănă mult în privința stilului și a vocabularului. Fragmentul Muratorian, de la sfârșitul secolului al II-lea, îi atribuie lui Luca relatarea din Faptele. Când citează din Faptele, autorii scrierilor ecleziastice din secolul al II-lea e.n., cum ar fi Ireneu din Lyon, Clement din Alexandria sau Tertulian din Cartagina, spun că Luca este scriitorul.
Când și unde a fost scrisă. Cartea se referă la o perioadă de aproximativ 28 de ani, de la înălțarea lui Isus la cer în 33 e.n. până la sfârșitul celui de-al doilea an al detenției lui Pavel la Roma, ce corespunde cu aproximație anului 61 e.n. În acest interval, s-au succedat patru împărați romani: Tiberiu, Caligula, Claudiu și Nero. Scrierea cărții nu a fost terminată mai înainte, întrucât evenimentele relatate au avut loc în al doilea an al detenției lui Pavel la Roma. Dacă relatarea ar fi fost scrisă mai târziu, Luca ar fi oferit cu siguranță mai multe informații despre Pavel. Dacă ar fi fost scrisă după anul 64 e.n., Luca ar fi vorbit cu siguranță despre persecuția violentă declanșată atunci de Nero. Dacă relatarea ar fi fost scrisă după 70 e.n., așa cum susțin unii, ne-am aștepta ca ea să facă referire la distrugerea Ierusalimului.
Scriitorul Luca l-a însoțit pe Pavel în multe dintre călătoriile sale, inclusiv în călătoria riscantă făcută la Roma, după cum reiese din folosirea pronumelor personale de persoana I, plural, „noi” și „ne”. (Fap. 16:10-17; 20:5-15; 21:1-18; 27:1-37; 28:1-16). În scrisorile scrise la Roma, Pavel spune că și Luca era acolo. (Col. 4:14; Filim. 24) Așadar, scrierea cărții Faptele a fost terminată la Roma.
După cum s-a menționat deja, Luca a fost prezent la multe dintre evenimentele relatate, iar în timpul călătoriilor sale a vorbit cu frați de credință care fie au participat la unele dintre întâmplările descrise, fie au asistat la ele. De exemplu, Ioan Marcu putea să-i relateze cum a fost eliberat Petru în mod miraculos din închisoare (Fa 12:12), în timp ce misionarul Filip putea să-i povestească evenimentele descrise în capitolele 6 și 8. Și, bineînțeles, fiind martor ocular, Pavel putea să-i ofere multe detalii despre evenimentele la care Luca nu a fost prezent.
Autenticitatea. Autenticitatea cărții Faptele a fost confirmată de-a lungul anilor de mai multe descoperiri arheologice. De exemplu, în Faptele 13:7 se precizează că Sergius Paulus era proconsulul Ciprului. Până nu demult se știa că, cu puțin timp înainte de sosirea lui Pavel, Ciprul era guvernat de un propretor, sau legat. Dar o inscripție descoperită în Cipru arată că insula a trecut în administrarea directă a senatului roman, reprezentat de un guvernator de provincie, numit proconsul. În mod asemănător, în timpul domniei lui Augustus Caesar, provincia grecească Ahaia era guvernată de senatul roman, dar în timpul domniei împăratului Tiberiu a fost guvernată direct de acesta. Potrivit lui Tacitus, mai târziu, sub împăratul Claudiu, a devenit din nou provincie senatorială. S-a descoperit un rescript adresat de Claudiu locuitorilor orașului grecesc Delfi, unde se face referire la perioada în care Gallio a fost proconsul. Prin urmare, informația din Faptele 18:12, potrivit căreia Gallio era „proconsul” când Pavel se afla în Corint, capitala provinciei Ahaia, este corectă. (Vezi GALLIO.) De asemenea, o inscripție de pe o arcadă din Tesalonic (din care unele fragmente sunt păstrate la Muzeul Britanic) arată că referirea din Faptele 17:8 la „conducătorii orașului” („politarhi”, sau guvernatorii orașului) este corectă, chiar dacă acest titlu nu apare în literatura clasică.
Areopagul, sau Colina lui Marte, din Atena, unde a predicat Pavel, depune în tăcere mărturie despre autenticitatea cărții Faptele. (Fap. 17:19) Termenii și expresiile medicale folosite în Faptele sunt în concordanță cu scrierile medicale în greacă de la acea vreme. Mijloacele de deplasare folosite în Orientul Mijlociu în secolul I e.n. erau cu precădere cele menționate în Faptele: pe uscat, oamenii mergeau pe jos, cu calul sau în care trase de cai (23:24, 31, 32; 8:27-38); pe mare, cu corăbii de marfă. (21:1-3; 27:1-5) Acele vase antice nu aveau o singură cârmă, ci erau dirijate de două vâsle mari, ceea ce justifică folosirea acestui cuvânt la plural. (27:40) Durata călătoriei pe care Pavel a făcut-o la Roma cu corabia (27:1-44), distanța parcursă și locurile pe unde a fost sunt confirmate de marinarii din zilele noastre.
Cartea Faptele Apostolilor a fost considerată în unanimitate o carte inspirată și canonică de cei ce au alcătuit catalogul Bibliei din secolul al II-lea până în secolul al IV-lea e.n. Părți din ea, împreună cu fragmente din cele patru Evanghelii, se găsesc în manuscrisul pe papirus Chester Beatty nr. 1 (P45), din secolul al III-lea e.n. Manuscrisul Michigan nr. 1571 (P38) din secolul al III-lea sau al IV-lea conține porțiuni din capitolele 18 și 19, iar un manuscris din secolul al IV-lea, Aegyptus nr. 8683 (P8), cuprinde părți din capitolele 4, 5 și 6. Polycarp din Smirna citează din cartea Faptele în cca. 115 e.n., Ignație din Antiohia, în cca. 110 e.n. și Clement din Roma, probabil în 95 e.n. Atanasie, Ieronim și Augustin din secolul al IV-lea confirmă toți listele timpurii care includeau Faptele.
[Chenarul de la pagina ]
FAPTELE APOSTOLILOR: IDEI IMPORTANTE
Începuturile congregației creștine și o prezentare a mărturiei zeloase depuse de primii creștini în pofida unei opoziții înverșunate
Perioada: 33 până în aprox. 61 e.n.
Înainte de a urca la cer, Isus își împuternicește continuatorii să depună mărturie că el este Mesia, Unsul lui Iehova (1:1-26)
După ce primesc spirit sfânt, discipolii depun în mod curajos mărturie în multe limbi (2:1–5:42)
Iudeilor veniți la Ierusalim din multe țări li se depune mărturie în limba lor; se botează aprox. 3 000
Petru și Ioan sunt arestați și duși înaintea Sanhedrinului; declară fără teamă că nu vor înceta să predice
După ce primesc spirit sfânt, toți discipolii vorbesc cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu; mulțimi de oameni devin credincioși
Apostolii sunt arestați; sunt eliberați de un înger; sunt duși înaintea Sanhedrinului, unde declară: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”
Persecuția are drept rezultat depunerea de mărturie pe o scară și mai mare (6:1–9:43)
Ștefan este prins, depune în mod curajos mărturie, moare ca martir
Persecuția îi împrăștie pe toți, cu excepția apostolilor; se depune mărturie în Samaria; este botezat un eunuc etiopian
Isus îi apare persecutorului Saul; Saul se convertește la creștinism, este botezat și devine un predicator zelos
Sub îndrumare divină, li se depune mărturie celor necircumciși (10:1–12:25)
Petru îi predică lui Corneliu, familiei și prietenilor acestuia; aceștia cred, primesc spirit sfânt și sunt botezați
Apostolul vorbește despre extinderea rapidă la oamenii națiunilor
Călătoriile de evanghelizare ale lui Pavel (13:1–21:26)
Prima călătorie: În Cipru, Asia Mică. Pavel și Barnaba depun cu mult curaj mărturie în locuri publice și în sinagogi; sunt expulzați din Antiohia; amenințați de mulțimi în Iconium; la început tratați ca niște zei în Listra, apoi mulțimea aruncă pietre în Pavel
Corpul de guvernare din Ierusalim ia o hotărâre în privința circumciziei; Pavel și Barnaba sunt numiți să le spună fraților că circumcizia nu mai este o cerință și că cei credincioși trebuie să se abțină de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge și de la adulter
A doua călătorie: Înapoi în Macedonia și Grecia, prin Asia Mică. Întemnițat în Filipi, dar temnicerul și familia lui sunt botezați; iudeii incită la violență în Tesalonic și în Bereea; în Atena, Pavel predică în sinagogă, în piața publică, apoi la Areopag; slujește 18 luni în Corint
A treia călătorie: Asia Mică, Grecia. O lucrare prolifică în Efes, urmată de revolta argintarilor; apostolul îi mustră pe bătrâni
Pavel este arestat, le depune mărturie autorităților, este dus la Roma (21:27–28:31)
După ce mulțimea devine violentă în Ierusalim, Pavel ajunge înaintea Sanhedrinului
Ca deținut, Pavel le depune fără teamă mărturie lui Felix, lui Festus și regelui Irod Agripa II, precum și în corabie, în drum spre Roma
Întemnițat la Roma, Pavel continuă să găsească modalități de a predica despre Cristos și despre Regat