Sila, o sursă de încurajare

ÎNCĂ de timpuriu în istoria creştinismului, activitatea fidelilor supraveghetori itineranţi a fost esenţială atât pentru încurajarea congregaţiilor poporului lui Dumnezeu, cât şi în vederea răspândirii veştii bune până în cele mai îndepărtate părţi ale pământului. Unul dintre primii supraveghetori numiţi a fost Sila, care era profet şi membru de frunte al congregaţiei din Ierusalim. El a avut un rol-cheie în însemnatul progres al lucrării de predicare şi a fost unul dintre primii misionari care au dus vestea bună pe continentul european. De ce a fost Sila foarte potrivit pentru a face toate acestea? Şi ce trăsături ale personalităţii sale sunt demne de imitat?

Problema circumciziei

În jurul anului 49 e.n., când s-a ivit problema circumciziei, care ar fi putut duce la dezbinări, corpul de guvernare din Ierusalim a trebuit să le transmită creştinilor instrucţiuni clare pentru a rezolva problema. Cu această ocazie, în relatarea biblică apare Sila, numit şi Silvan. El a fost probabil unul dintre cei ce au contribuit la luarea unei decizii şi care, ulterior, a fost ales să fie un trimis al „apostolilor şi bătrânilor“ pentru a le comunica hotărârea luată de ei „fraţilor . . . care [erau] în Antiohia, în Siria şi în Cilicia“. În Antiohia, Sila şi Iuda (Barsaba), însoţiţi de Barnaba şi de Pavel, au făcut cunoscut mesajul pe care-l aveau de transmis, relatând, după cât se pare, prin viu grai evenimentele care avuseseră loc la întrunirea de la Ierusalim, concluziile la care se ajunsese şi conţinutul scrisorii. De asemenea, ei i-au „îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte“. Rezultatul fericit a fost că creştinii din Antiohia „s-au bucurat“. — Faptele 15:1–32.

Prin urmare, Sila a avut un rol însemnat în rezolvarea acestei probleme importante. Însă misiunea lui nu a fost deloc uşoară. Nimeni nu ştia cum va reacţiona congregaţia din Antiohia când va afla hotărârea luată. De aceea, „era nevoie de cineva care să explice cu multă înţelepciune şi tact ce scriseseră apostolii în scrisoare“, remarcă un biblist. Faptul că Sila a fost ales pentru această misiune delicată ne spune ceva despre ce fel de persoană trebuie să fi fost el. În el s-a putut avea încredere că va prezenta cu fidelitate instrucţiunile corpului de guvernare. De asemenea, el trebuie să fi fost un supraveghetor înţelept, care a contribuit la aplanarea problemelor atunci când acestea ameninţau congregaţia.

Călătoreşte cu Pavel

Nu se ştie cu exactitate dacă Sila s-a întors sau nu la Ierusalim după această misiune. În orice caz, după cearta dintre Barnaba şi Pavel privitoare la Ioan Marcu, Pavel l-a ales pe Sila, care se afla la data aceea în Antiohia, pentru o nouă călătorie, al cărei scop iniţial fusese acela de a revizita oraşele unde predicase Pavel cu ocazia primei sale călătorii misionare. — Faptele 15:36–41.

Sila a fost ales probabil datorită atitudinii lui pozitive faţă de misiunea de a duce vestea bună la naţiuni şi datorită autorităţii care, ca profet şi purtător de cuvânt al corpului de guvernare, îi putea fi de ajutor în transmiterea deciziilor acestuia credincioşilor din Siria şi Cilicia. Rezultatele au fost excepţionale. În cartea Faptele citim: „Pe când treceau prin cetăţi, învăţau pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi bătrânilor din Ierusalim. Adunările deci se întăreau în credinţă şi sporeau la număr în fiecare zi“. — Faptele 16:4, 5.

Pe parcursul călătoriei, spiritul sfânt i-a îndrumat de două ori pe misionari în altă direcţie faţă de ruta stabilită la început de ei (Faptele 16:6, 7). În Listra li s-a alăturat Timotei, după unele „previziuni“ (NW) nespecificate cu privire la el (1 Timotei 1:18; 4:14). Prin intermediul unei viziuni pe care a avut-o Pavel, care avea şi darul de a profeţi, aceşti tovarăşi de drum au fost îndrumaţi să plece cu corabia în Macedonia (Europa). — Faptele 16:9, 10.

Bătut şi întemniţat

În Filipi, „cea dintâi cetate din acel ţinut“, Sila a trecut printr-o încercare cumplită. După ce Pavel a expulzat un spirit de ghicire dintr-o sclavă tânără, proprietarii ei, văzând că pierduseră o importantă sursă de venit, i-au târât pe Sila şi pe Pavel înaintea magistraţilor civili. Ca urmare a acestui fapt, cei doi au suferit umilirea de a fi prezentaţi în public ca răufăcători, de a li se sfâşia veşmintele exterioare şi de a fi bătuţi cu nuiele în piaţă. — Faptele 16:12, 16–22.

Pe lângă faptul că flagelarea era o pedeapsă cumplită, care încerca până la limită răbdarea omenească, în cazul lui Pavel şi al lui Sila această pedeapsă era ilegală. De ce? Potrivit legii romane, nici un cetăţean roman nu putea fi bătut. Pavel avea cetăţenie romană şi probabil că şi Sila avea. După ce au primit „multe lovituri“, Pavel şi Sila au fost aruncaţi în închisoare, unde le-au fost fixate picioarele în butuci. Gustav Stählin spune că butucii erau „un instrument [de tortură] îngrozitor, cu care picioarele deţinuţilor erau desfăcute atât de mult, încât aceştia să nu poată dormi“. Însă, la miezul nopţii, deşi aveau fără îndoială spatele plin de răni dureroase, „Pavel şi Sila se rugau şi lăudau pe Dumnezeu cu cântări“. — Faptele 16:23–25.

Lucrul acesta ne mai spune ceva despre personalitatea lui Sila. El era bucuros deoarece ei sufereau de dragul numelui lui Cristos (Matei 5:11, 12; 24:9). Sila a avut cu siguranţă acelaşi spirit care, cu ocazia anterioarei sale misiuni în Antiohia, îl ajutase pe el şi pe însoţitorii săi să încurajeze şi să întărească cu eficienţă congregaţia, dându-le astfel motive de bucurie colaboratorilor lor creştini. Bucuria lui Pavel şi a lui Sila trebuie să fi fost şi mai mare când, în urma unui cutremur, au fost eliberaţi în mod miraculos din închisoare şi au putut să-l ajute pe temnicerul care era gata să se sinucidă şi pe familia acestuia să exercite credinţă în Dumnezeu. — Faptele 16:26–34.

Nici Pavel şi nici Sila nu s-au lăsat intimidaţi de flagelare şi întemniţare. Când s-a trimis vorbă să fie eliberaţi, ei au refuzat să fugă ruşinaţi din Filipi, aşa cum se aşteptau magistraţii. Ei nu au cedat, iar situaţia s-a schimbat în defavoarea acelor funcţionari aroganţi şi despotici. „Ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fi fost condamnaţi, pe noi care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă şi acum ne scot afară pe ascuns?“, a întrebat Pavel. „Nu merge aşa, ci să vină ei înşişi să ne scoată afară.“ Temându-se de consecinţe, magistraţii s-au văzut nevoiţi să-i implore pe cei doi să părăsească oraşul. — Faptele 16:35–39.

După ce i-au făcut pe magistraţi să înţeleagă ce drepturi aveau ei ca cetăţeni romani, Pavel şi Sila le-au satisfăcut cererea, nu înainte însă de a-şi lua rămas bun de la prietenii lor. În armonie cu ceea ce era de acum o caracteristică a întregii călătorii de predicare, Sila şi tovarăşul său i-au „încurajat“ (NW) din nou pe fraţi, după care au plecat. — Faptele 16:40.

Din Macedonia în Babilon

Nelăsându-se descurajaţi de ceea ce ar fi putut fi considerată altminteri o experienţă negativă, Pavel, Sila şi tovarăşii lor de drum au mers mai departe spre noi terenuri misionare. În Tesalonic ei s-au confruntat din nou cu dificultăţi. Ca urmare a succesului pe care îl avusese Pavel în minister trei sabate la rând, împotrivitorii invidioşi au incitat o gloată, motiv pentru care misionarii au trebuit să părăsească oraşul noaptea. Ei au mers în Bereea. Auzind de rezultatele excelente obţinute în acel oraş de Pavel şi de însoţitorii săi, împotrivitorii au venit tocmai din Tesalonic. Pavel a plecat singur, însă Sila şi Timotei au rămas în Bereea pentru a avea grijă de noul grup de persoane interesate de vestea bună (Faptele 17:1–5). Sila şi Timotei s-au întâlnit din nou cu Pavel în Corint, aducându-i veşti bune şi probabil un dar din partea prietenilor fideli din Macedonia. Probabil că acest dar i-a dat posibilitatea apostolului aflat în nevoie să întrerupă munca laică, pe care o începuse între timp, şi să se întoarcă cu toată energia la serviciul de predicare cu timp integral (Faptele 18:1–5; 2 Corinteni 11:9). Şi în Corint se vorbeşte despre Sila şi Timotei ca fiind evanghelizatori şi tovarăşi ai lui Pavel. Prin urmare, este evident că nici în acest oraş ei nu au încetinit ritmul activităţilor lor. — 2 Corinteni 1:19.

Pronumele „noi“, întâlnit frecvent în scrisorile adresate creştinilor din Tesalonic — ambele scrise în Corint în această perioadă —, sugerează că Sila şi Timotei au contribuit şi ei la scrierea lor. Însă opinia potrivit căreia Sila s-a ocupat cu munca de scrib se bazează îndeosebi pe ceea ce a spus Petru cu privire la una dintre scrisorile sale. Petru spune că a scris prima sa scrisoare „prin Silvan, . . . [un] frate credincios“ (1 Petru 5:12). Deşi lucrul acesta ar putea să însemne doar că Silvan a fost cel care a dus scrisoarea la destinaţie, deosebirea de stil care există între cele două scrisori ale lui Petru ar putea fi un indiciu că el l-a folosit pe Sila ca scrib pentru a scrie prima scrisoare, dar nu şi pe a doua. Astfel, unul dintre multele talente şi privilegii teocratice ale lui Sila a fost probabil şi acela de secretar.

Un exemplu de imitat

O analiză obiectivă a activităţii lui Sila ne impresionează. El este un exemplu excelent pentru misionarii şi supraveghetorii itineranţi din zilele noastre. Dând dovadă de altruism, el a făcut eforturi pentru a parcurge distanţe mari, nu din dorinţa de a obţine avantaje materiale sau prestigiu, ci pentru a-i ajuta pe alţii. Obiectivul lui a fost acela de a-i încuraja pe alţii, dându-le cu tact sfaturi înţelepte prin cuvântări bine pregătite şi însufleţitoare, precum şi manifestând zel în ministerul de teren. Indiferent ce rol aveţi în poporul organizat al lui Iehova, dacă vă veţi strădui să fiţi optimişti — chiar şi atunci când vă confruntaţi cu situaţii dificile — veţi fi şi voi o sursă de încurajare pentru colaboratorii voştri în credinţă.

[Harta de la pagina 29]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

A doua călătorie misionară a lui Pavel

Marea cea Mare

Antiohia

Derbe

Listra

Iconia

Troa

Filipi

Amfipolis

Tesalonic

Bereea

Atena

Corint

Efes

Ierusalim

Cezarea

[Provenienţa hărţii]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.