Cartea biblică numărul 52 — 1 Tesaloniceni

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Corint

Data încheierii scrierii: aprox. 50 e.n.

 1. a) Cum a ajuns să fie scrisă Prima scrisoare către tesaloniceni? b) Când a fost scrisă, şi ce se crede despre ea?

ÎN JURUL anului 50 e.n., apostolul Pavel se afla în al doilea turneu de predicare. Cu această ocazie, el a vizitat oraşul macedonean Tesalonic şi a întemeiat acolo o congregaţie creştină. Tot în acel an, în timp ce se afla în Corint împreună cu Silvan (Sila din cartea Faptele) şi cu Timotei, Pavel s-a simţit îndemnat să le scrie tesalonicenilor prima sa scrisoare, pentru a-i mângâia şi pentru a-i zidi în credinţă. Era spre sfârşitul anului 50 e.n. Se crede că această scrisoare este prima scrisoare a lui Pavel care a ajuns să facă parte din canonul biblic şi, probabil, cu excepţia evangheliei lui Matei, este prima carte din Scripturile greceşti creştine.

 2. Ce dovezi există cu privire la scriitor şi la autenticitatea Primei scrisori către tesaloniceni?

² Dovezile care susţin autenticitatea şi veridicitatea acestei scrisori sunt numeroase. Pavel însuşi arată că este scriitorul cărţii, iar conţinutul ei este în armonie cu restul Cuvântului inspirat (1 Tes. 1:1; 2:18). Prima scrisoare către tesaloniceni apare în multe dintre cele mai vechi cataloage ale Scripturilor inspirate, inclusiv în Fragmentul Muratorian.a Mulţi scriitori bisericeşti din primele secole citează din această scrisoare sau fac referire la ea, cum ar fi Ireneu (secolul al II-lea e.n.), care îi menţionează numele. Papirusul Chester Beatty nr. 2 (P⁴⁶), care datează aproximativ din 200 e.n., conţine Prima scrisoare către tesaloniceni, iar un alt papirus din secolul al III-lea (P³⁰), aflat în prezent la Ghent (Belgia), conţine fragmente atât din Prima, cât şi din A doua scrisoare către tesaloniceni.b

 3, 4. Ce reacţie a stârnit succesul pe care l-a avut Pavel la începutul serviciului său în Tesalonic?

³ O privire asupra scurtei istorii a congregaţiei din Tesalonic, înainte ca Pavel să fi scris această scrisoare, ne ajută să înţelegem de ce era el îngrijorat pentru fraţii din acest oraş. Chiar de la începuturile ei, congregaţia suferise persecuţii aspre şi opoziţie. În Faptele, capitolul 17, Luca vorbeşte despre sosirea lui Pavel şi a lui Sila în Tesalonic, „unde era o sinagogă a iudeilor“. În trei sabate, Pavel a discutat cu ei din Scripturi şi le-a predicat. Se pare că a stat aici chiar mai mult, deoarece a avut timp să-şi practice meseria şi, mai ales, să întemeieze şi să organizeze o congregaţie (Fap. 17:1; 1 Tes. 2:9; 1:6, 7).

⁴ Relatarea din Faptele 17:4–7 descrie în mod sugestiv efectul predicării lui Pavel în Tesalonic. Mistuiţi de gelozie din cauza succesului lui Pavel în serviciul creştin, iudeii au format o gloată şi au provocat zarvă în oraş. Au dat năvală în casa lui Iason şi i-au târât la conducătorii oraşului pe el şi pe alţi fraţi, strigând: „Oamenii aceştia care au răscolit pământul locuit sunt şi aici, iar Iason i-a primit cu ospitalitate. Toţi oamenii aceştia se împotrivesc decretelor Cezarului, spunând că există un alt rege, Isus“. Iason şi ceilalţi au fost constrânşi să dea o garanţie înainte de a fi eliberaţi. Pentru siguranţa fraţilor din congregaţie şi a lor, Pavel şi Sila au fost trimişi noaptea la Bereea. Însă congregaţia din Tesalonic fusese întemeiată.

 5. Cum a arătat Pavel că era îngrijorat şi că avea un interes iubitor faţă de congregaţia din Tesalonic?

⁵ Iudeii l-au urmărit pe Pavel până la Bereea şi, împotrivindu-i-se cu violenţă, l-au silit să nu mai predice în acel oraş. Atunci, el s-a dus la Atena, în Grecia. Însă era nerăbdător să afle cum suportau necazurile fraţii săi din Tesalonic. De două ori a încercat să se întoarcă la ei, dar de fiecare dată ‘Satan i-a stat în cale’ (1 Tes. 2:17, 18). Profund îngrijorat de situaţia acestei congregaţii tinere şi pe deplin conştient de necazurile prin care trecea, Pavel l-a trimis pe Timotei înapoi la Tesalonic ca să-i mângâie pe fraţi şi să-i întărească în credinţă. Când Timotei s-a întors cu veşti îmbucurătoare, Pavel a fost foarte fericit să afle că ei îşi păstraseră integritatea în timpul acelor persecuţii aprige. Prin conduita lor, tesalonicenii deveniseră un exemplu pentru credincioşii din toată Macedonia şi Ahaia (1:6–8; 3:1–7). Pavel îi era recunoscător lui Iehova pentru perseverenţa lor fidelă, dar ştia totodată că, pentru a progresa spre maturitate, ei aveau nevoie în continuare de îndrumare şi de sfaturi. De aceea, în timp ce se afla în Corint cu Timotei şi cu Silvan, Pavel le-a scris tesalonicenilor prima sa scrisoare.

CONŢINUTUL PRIMEI SCRISORI CĂTRE TESALONICENI

 6. Pentru ce îi laudă Pavel pe tesaloniceni?

⁶ Tesalonicenii, un exemplu pentru alţi credincioşi (1:1–10). Pavel îşi începe scrisoarea adresată tesalonicenilor lăudându-i cu căldură pentru lucrarea lor fidelă, pentru truda lor plină de iubire şi pentru perseverenţa lor în speranţă. Vestea bună nu le fusese predicată numai cu vorbe, „ci şi cu putere . . . şi cu convingere fermă“. Imitând exemplul care li se dăduse, tesalonicenii acceptaseră cuvântul „cu bucuria spiritului sfânt“ şi deveniseră ei înşişi un exemplu pentru toţi credincioşii din Macedonia, din Ahaia şi chiar de mai departe. Ei îşi abandonaseră idolii, ‘pentru a sluji ca sclavi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi pentru a-l aştepta din ceruri pe Fiul său’ (1:5, 6, 9, 10).

 7. Ce atitudine au manifestat Pavel şi însoţitorii lui când s-au aflat printre tesaloniceni, şi ce i-au îndemnat ei să facă?

⁷ Grija iubitoare a lui Pavel faţă de tesaloniceni (2:1—3:13). După ce fuseseră batjocoriţi în Filipi, Pavel şi însoţitorii săi prinseseră curaj şi le predicaseră tesalonicenilor. Ei nu făcuseră acest lucru pentru a le plăcea oamenilor, nici pentru a-i linguşi, nici pentru a căuta glorie de la ei. Dimpotrivă, spune Pavel, „am devenit blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care-şi alăptează şi îşi îngrijeşte cu drag copiii. Astfel, având o tandră afecţiune pentru voi, ne-a făcut multă plăcere să vă dăm nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, atât de dragi ne deveniserăţi“ (2:7, 8). Aşa cum face un tată cu copiii lui, ei au continuat să-i îndemne pe tesaloniceni să umble într-un mod demn de Dumnezeu, care îi chemase la Regatul şi la gloria sa.

 8. Cum au devenit tesalonicenii un motiv de exultare pentru Pavel, şi cum se roagă apostolul pentru ei?

⁸ Pavel îi laudă pentru că acceptaseră cu promptitudine vestea bună ca pe „cuvântul lui Dumnezeu“, aşa cum este într-adevăr. Nu numai ei erau persecutaţi de compatrioţii lor, deoarece şi primii credincioşi din Iudeea suferiseră persecuţii asemănătoare din partea iudeilor. Preocupat de bunăstarea lor, Pavel dorise de două ori să vină personal la ei, dar fusese împiedicat de Satan. Pentru Pavel şi colaboratorii săi, fraţii tesaloniceni erau o coroană a exultării, „gloria şi bucuria“ lor (2:13, 20). Când n-a mai putut suporta faptul că nu avea veşti de la ei, Pavel l-a trimis la Tesalonic pe Timotei ca să-i întărească în credinţă şi să-i mângâie. Dar iată că Timotei s-a întors cu veşti bune despre prosperitatea lor spirituală şi despre iubirea lor, iar aceasta i-a adus mângâiere şi bucurie apostolului. De aceea, Pavel îi mulţumeşte lui Dumnezeu şi se roagă ca Domnul să-i facă să crească, ba chiar să abunde în iubire unii faţă de alţii, şi ca inima lor să fie „ireproşabilă în sfinţenie“ înaintea lui Dumnezeu, Tatăl, în timpul prezenţei Domnului Isus (3:13).

 9. Ce îndemnuri dă Pavel cu privire la sfinţenie şi la iubirea dintre ei?

⁹ Slujind în sfinţenie şi onoare (4:1–12). Pavel îi laudă pe tesaloniceni pentru că umblau în aşa fel încât să-i placă lui Dumnezeu şi îi îndeamnă să facă lucrul acesta într-o măsură şi mai mare. Fiecare trebuia „să ştie cum să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi onoare, nu în pofte sexuale lacome“. În această privinţă, spune Pavel, nimeni nu trebuia să încalce drepturile fratelui său, deoarece Dumnezeu nu-i chemase „la necurăţie, ci la sfinţenie. Astfel, cine nesocoteşte aceste lucruri nesocoteşte nu un om, ci pe Dumnezeu“ (4:4, 5, 7, 8). El îi laudă pe tesaloniceni pentru că manifestau iubire unii faţă de alţii şi îi îndeamnă să continue să facă lucrul acesta într-o măsură şi mai mare şi să se străduiască să trăiască liniştiţi şi să-şi vadă de treburi, lucrând cu mâinile lor. Ei trebuiau să se poarte cuviincios „cu cei de afară“ (4:12).

10. Ce atitudine trebuiau să aibă fraţii cu privire la cei ce adormiseră în moarte?

¹⁰ Speranţa învierii (4:13–18). Cu privire la cei ce dormeau în moarte, fraţii nu trebuiau să se întristeze asemenea celor ce nu aveau speranţă. Dacă ei credeau că Isus a murit şi s-a şi sculat din morţi, credeau totodată că Dumnezeu îi va scula prin Cristos şi pe alţii care au adormit în moarte. În timpul prezenţei sale, Domnul va coborî din cer cu un strigăt poruncitor, „iar cei morţi în unitate cu Cristos se vor scula primii“. Apoi, cei ce vor supravieţui ‘vor fi luaţi împreună cu ei în nori ca să-l întâmpine pe Domnul în văzduh’, pentru a fi întotdeauna cu Domnul (4:16, 17).

11. De ce trebuiau tesalonicenii să stea treji, şi ce era necesar să continue să facă?

¹¹ Rămâneţi treji în timp ce ziua lui Iehova se apropie (5:1–28). „Ziua lui Iehova vine întocmai ca un hoţ noaptea.“ Când oamenii vor zice „Pace şi securitate!“, spune Pavel, atunci o distrugere neaşteptată va veni brusc peste ei. Aşadar, tesalonicenii trebuiau să stea treji ca „fii ai luminii şi fii ai zilei“, rămânând lucizi şi purtând „platoşa credinţei şi a iubirii“ şi având „drept coif speranţa salvării“ (5:2, 3, 5, 8). Ei trăiau timpuri în care era necesar să continue să se mângâie şi să se zidească unii pe alţii. Toţi trebuiau ‘să le arate într-un mod cu totul deosebit respect, în iubire’, celor ce lucrau din greu printre ei şi îi conduceau. De asemenea, ei trebuiau să-i mustre pe cei dezordonaţi, să-i sprijine pe cei slabi şi să fie îndelung răbdători faţă de toţi. Pavel îi îndeamnă: „Urmăriţi întotdeauna ce este bine unii faţă de alţii şi faţă de toţi ceilalţi“ (5:13, 15).

12. Cu privire la ce chestiuni importante dă sfaturi Pavel în final, şi cum îşi încheie el scrisoarea către tesaloniceni?

¹² În final, Pavel le dă sfaturi cu privire la unele chestiuni importante: ‘Să se bucure întotdeauna. Să se roage neîncetat. Să aducă mulţumiri pentru orice lucru. Să nu stingă focul spiritului. Să manifeste respect faţă de cuvintele profetice. Să se asigure de toate lucrurile. Să ţină cu tărie la ce este bine. Să se abţină de la orice fel de răutate’ (5:16–22). Apoi, el se roagă ca însuşi Dumnezeul păcii să-i sfinţească pe deplin, iar spiritul, sufletul şi corpul să le fie păstrate ireproşabile în timpul prezenţei Domnului Isus Cristos. Pavel îşi încheie scrisoarea folosind cuvinte de încurajare, pline de căldură, şi îi roagă solemn ca scrisoarea să le fie citită tuturor fraţilor.

DE CE ESTE DE FOLOS

13. În ce privinţe au fost Pavel şi însoţitorii săi un frumos exemplu, şi ce efect are asupra congregaţiei manifestarea cu bunăvoinţă a iubirii?

¹³ În această scrisoare, Pavel şi-a dovedit interesul iubitor faţă de fraţii săi. El şi colaboratorii săi în serviciu au lăsat un frumos exemplu de afecţiune tandră, dându-le fraţilor lor iubiţi din Tesalonic nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi sufletele lor. Toţi supraveghetorii trebuie să se străduiască să cultive asemenea legături de iubire cu congregaţiile! Folosirea unor cuvinte care exprimă iubire îi va îndemna pe toţi să manifeste iubire unii faţă de alţii, aşa cum a spus Pavel: „De asemenea, Domnul să vă facă să creşteţi, ba chiar să abundaţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum şi noi facem faţă de voi“. Această iubire manifestată cu bunăvoinţă de toţi membrii poporului lui Dumnezeu are un efect ziditor. Ea ‘întăreşte inima şi o face ireproşabilă în sfinţenie înaintea Dumnezeului şi Tatălui nostru în timpul prezenţei Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii săi’. Ea îi separă pe creştini de o lume coruptă şi imorală, astfel încât să poată umbla în sfinţenie şi sfinţire şi, în felul acesta, să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu (3:12, 13; 2:8; 4:1–8).

14. În ce fel Prima scrisoare către tesaloniceni este un excelent model de a da sfaturi pline de tact şi de iubire?

¹⁴ Această scrisoare constituie un excelent model de a da sfaturi pline de tact şi de iubire în congregaţia creştină. Deşi fraţii tesaloniceni erau zeloşi şi fideli, existau domenii în care trebuiau să facă îmbunătăţiri. Însă Pavel i-a lăudat întotdeauna pentru calităţile lor frumoase. De exemplu, când i-a avertizat cu privire la necurăţia morală, el i-a lăudat mai întâi pentru că umblau în aşa fel încât să-i placă lui Dumnezeu, după care i-a îndemnat să continue să facă lucrul acesta „într-o măsură şi mai mare“, fiecare stăpânindu-şi vasul în sfinţenie şi onoare. Apoi, după ce i-a lăudat pentru iubirea frăţească pe care o manifestau, i-a îndemnat să continue să facă lucrul acesta „într-o măsură şi mai mare“, să-şi vadă de treburile lor şi să se poarte cuviincios cu cei de afară. Pavel şi-a îndrumat cu tact fraţii să ‘urmărească întotdeauna ce este bine unii faţă de alţii şi faţă de toţi ceilalţi’ (4:1–7, 9–12; 5:15).

15. De unde ştim că Pavel a predicat cu zel despre speranţa Regatului cât timp a stat în Tesalonic, şi ce sfaturi excelente a dat el în această privinţă?

¹⁵ Pavel a menţionat de patru ori „prezenţa“ lui Isus Cristos. După cât se pare, creştinii tesaloniceni, care se convertiseră de curând, erau foarte interesaţi de această învăţătură. Cât timp stătuse în oraşul lor, fără îndoială că Pavel predicase în mod curajos despre Regatul lui Dumnezeu, încredinţat lui Cristos. Aceasta reiese din acuzaţia ce i-a fost adusă lui şi însoţitorilor lui: „Toţi oamenii aceştia se împotrivesc decretelor Cezarului, spunând că există un alt rege, Isus“ (Fap. 17:7; 1 Tes. 2:19; 3:13; 4:15; 5:23). Fraţii tesaloniceni îşi puseseră speranţa în Regat şi, având credinţă în Dumnezeu, îl aşteptau „din ceruri pe Fiul său, pe care el l-a sculat din morţi, pe Isus“, ca să-i elibereze de mânia viitoare. În mod asemănător, toţi cei ce speră în Regatul lui Dumnezeu în zilele noastre trebuie să dea ascultare sfaturilor excelente din Prima scrisoare către tesaloniceni, care îi ajută să abunde în iubire, cu o inimă tare şi ireproşabilă, ca să ‘umble într-un mod demn de Dumnezeu, care îi cheamă la regatul şi la gloria sa’ (1 Tes. 1:8, 10; 3:12, 13; 2:12).

[Note de subsol]