Porturile Corintului — „Vasalii“ unui oraş străvechi

O FÂŞIE de pământ leagă o „insulă“ de continent. E istmul Corint, ce uneşte marea peninsulă Pelopones, aflată la sud, cu restul Greciei, în nord. Acolo unde se îngustează cel mai mult, el nu măsoară decât în jur de 6 km.

Istmul este o adevărată punte peste mare. La est străjuieşte Golful Saronic, cu deschidere la Marea Egee şi la estul Mediteranei, iar la vest, golful Corint, de unde vasele pornesc spre Marea Ionică, Marea Adriatică şi vestul Mediteranei. Chiar lângă istm găsim Corintul, notoriu în lumea antică prin avuţii, lux şi decadenţă. El a fost şi un loc de popas în călătoriile de misionar ale apostolului Pavel.

Oraş cu o poziţie strategică

Corintul se află în apropiere de extremitatea vestică a istmului. Lui îi erau „vasale“ două porturi: la vest, Lechaeum, iar la est, Chencrea. Iată de ce geograful grec Strabon a scris despre Corint că este „stăpân peste două porturi“. Fiind situat la întretăierea unor rute comerciale de pe mare, care legau vestul de est, şi de pe uscat, ce uneau nordul cu sudul, el a ajuns să controleze negoţul din această regiune.

În antichitate, corăbiile dinspre răsărit (Asia Mică, Siria, Fenicia şi Egipt) şi dinspre apus (Italia şi Spania) ancorau într-unul din cele două porturi, unde îşi descărcau mărfurile. Acestea erau duse câţiva kilometri pe uscat până în cealaltă parte a istmului şi încărcate pe alte vase, continuându-şi apoi călătoria. Vasele mai mici erau transportate peste istm pe diolkos. (Vezi chenarul de la pagina 27.)

Dar de ce parcurgeau marinarii istmul pe uscat? Deoarece astfel evitau primejdiile unei călătorii de 320 km în apele învolburate ale Peloponesului de sud, lovit des de furtuni. Ei se fereau îndeosebi de capul Malea, căci iată ce spunea un proverb: „Du-te prin Malea, şi s-a zis cu tine!“.

Chencrea, un port înghiţit de ape

Portul Chencrea, la aproximativ 11 km est de Corint, era punctul terminus al căilor maritime asiatice. Strabon a spus că era aglomerat şi prosper, iar filozoful latin Lucius Apuleius l-a numit „un adăpost foarte sigur pentru corăbii şi un port extrem de frecventat“. Din cauza cutremurelor devastatoare ce au avut loc spre sfârşitul veacului al IV-lea e.n., azi este pe jumătate scufundat.

Pe vremea romanilor, Chencrea avea două cheiuri, care străpungeau marea ca o potcoavă. Distanţa dintre ele fiind de 150–200 m, aici puteau acosta vase de până la 40 m lungime. Săpăturile arheologice din sud-vestul portului au scos la iveală vestigii ale unui templu dedicat probabil zeiţei Isis. În celălalt capăt s-au descoperit câteva clădiri unde se crede că era venerată Afrodita. Oamenii mării le considerau pe cele două zeităţi protectoarele lor.

După cât se pare, apostolul Pavel a putut lucra la facerea de corturi în Corint tocmai datorită activităţilor negustoreşti din Chencrea (Faptele 18:1–3). În cartea In the Steps of St. Paul (Pe urmele Sfântului Pavel) citim: „Când se apropia iarna, cei ce confecţionau corturi şi pânze de corabie în Corint trudeau din greu. În zilele în care nu se putea călători pe mare, porturile erau ticsite de corăbii ce trebuiau reparate şi umplute cu provizii. Astfel, neguţătorii din Chencrea şi Lechaeum, ocupaţi cu aprovizionarea, îi dădeau de lucru oricui ştia să coasă pânze“.

În jurul anului 52 e.n., Pavel s-a îmbarcat spre Efes din Chencrea, după ce a petrecut peste un an şi jumătate în Corint (Faptele 18:18, 19). În următorii patru ani, în acest port a luat fiinţă o congregaţie creştină. Biblia spune că apostolul i-a rugat pe creştinii din Roma s-o ajute pe ‘Fivi, care slujea în congregaţia din Chencrea’ (Romani 16:1, 2).

Puţini dintre cei ce înoată azi printre ruinele vechiului port în apele limpezi ca cristalul ale golfului se gândesc la predicarea primilor creştini sau la comerţul din trecut. Pe atunci Chencrea fremăta de viaţă, asemenea celuilalt port al Corintului, Lechaeum, situat în vestul istmului.

Lechaeum, „fereastră“ spre occident

Odinioară, Lechaeum era unul dintre cele mai mari porturi la Marea Mediterană. Arheologii au scos la lumină vestigiile unui far, o statuie a zeului Poseidon ţinând în mână o torţă aprinsă. O stradă pavată numită Drumul Lechaeum lega agora, sau piaţa publică a Corintului, de Lechaeum, aflat la 2 km depărtare. Pentru a construi portul, inginerii din antichitate au săpat o porţiune din ţărm şi au folosit pământul ca să protejeze vasele de vântul năprasnic ce bătea dinspre golf.

Pe Drumul Lechaeum se găseau câte două rânduri de ziduri, trotuare, instituţii, temple şi colonade cu prăvălii. Pavel trebuie să fi vorbit aici cu vânzători, cumpărători agitaţi, persoane fără ocupaţie, sclavi, oameni de afaceri şi cu alţii. Ce mediu propice activităţii de predicare!

Lechaeum nu era doar port comercial, ci şi bază navală însemnată. Se crede că trirema, una dintre cele mai eficiente nave de război ale antichităţii, ar fi fost inventată pe acest şantier naval, în jurul anului 700 î.e.n., de către constructorul corintean de corăbii Ameinocles. Triremele au jucat un rol decisiv în bătălia de la Salamina din 480 î.e.n., când atenienii au înfrânt flota persană.

Însă din acest port cândva aglomerat n-au mai rămas decât nişte lacuri întunecate şi pline de stuf. Nimic nu pare să dea de înţeles că aici a existat un renumit port mediteranean.

Creştinii şi Corintul

Porturile Corintului îi expuneau pe locuitorii lui la tot felul de influenţe. De pildă, ele erau avanpostul comerţului şi bogăţiei. Corintul şi-a mărit vistieriile prin impunerea de taxe ridicate pentru staţionarea în port, pentru transportul mărfurilor şi navelor pe diolkos şi pentru circulaţia în oraş. Spre sfârşitul veacului al VII-lea î.e.n., profitul din dările luate de la negustorii din pieţe şi din taxele portuare crescuse atât de mult, încât impozitul pe cap de locuitor a fost anulat!

Oraşul a adunat avuţii şi de pe urma negustorilor care trăiau în lux şi organizau petreceri dezmăţate. Cadrul era completat de marinarii care veneau cu mic, cu mare şi aruncau cu bani în dreapta şi-n stânga, după cum remarcă Strabon. Corintenii prestau o sumedenie de servicii, inclusiv reparaţii navale.

Pe timpul lui Pavel, se pare că populaţia oraşului, alcătuită din greci, romani, sirieni, egipteni şi evrei, ajunsese la circa 400 000 de oameni. Doar Roma, Alexandria şi Antiohia Siriană depăşeau acest număr! Datorită porturilor sale, era mai tot timpul cutreierat de călători, spectatori ai competiţiilor sportive, artişti, filozofi, oameni de afaceri şi de mulţi alţii. Vizitatorii aduceau daruri la temple şi ofrande zeilor. Deşi era o metropolă dinamică şi înfloritoare, Corintul avea însă de plătit un preţ.

În cartea In the Steps of St. Paul citim: „Corintul a devenit un oraş cosmopolit, dar şi imoral, întrucât locuitorii lui au adoptat viciile străinilor care-i băteau porturile“. Aici decadenţa răsăritului se contopea cu desfrâul apusului. Iată de ce Corintul a ajuns locul depravării şi al luxului neruşinat, cel mai imoral oraş din Grecia antică. A te purta ca un corintean însemna, în concepţia vremii, a fi destrăbălat, a trăi în libertinaj.

Un asemenea climat, caracterizat de materialism şi imoralitate, ameninţa bunăstarea spirituală a creştinilor din Corint. Ei trebuiau avertizaţi să-şi păstreze o conduită plăcută lui Dumnezeu. Astfel, în epistolele către corinteni, Pavel a condamnat cu tărie lăcomia, extorcarea şi necurăţia morală. Când îi citim scrisorile inspirate, ne dăm seama cât de puternice erau ispitele pe care trebuiau să le înfrunte creştinii (1 Corinteni 5:9, 10; 6:9–11, 18; 2 Corinteni 7:1).

Totuşi, acest mediu cosmopolit avea avantajele lui. Corintenii erau mai deschişi ideilor noi decât locuitorii altor oraşe vizitate de Pavel. În opinia unui biblist, „orientul se întretăia cu occidentul în anticul Corint. Prin urmare, localnicii făceau cunoştinţă cu orice idee, filozofie sau religie plăsmuită de imaginaţia omului“. Aici predomina toleranţa religioasă, înlesnindu-i lui Pavel predicarea.

Chencrea şi Lechaeum au adus faimă şi prosperitate Corintului. Dar creştinilor nu le-a fost deloc uşor să trăiască acolo. Lumea de azi nu e cu nimic diferită: materialismul, imoralitatea şi alte influenţe corupătoare pun în primejdie spiritualitatea adevăraţilor creştini. Aşadar, cât de oportune sunt şi pentru noi sfaturile apostolului Pavel date creştinilor din Corint!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 27]

DIOLKOS: NAVIGARE PE USCAT?

Spre sfârşitul veacului al VII-lea î.e.n., Periandru, conducătorul Corintului, a abandonat planul construirii unui canal artificial peste istm. Însă a conceput un sistem ingenios de transbordare. Era vorba de un dig pavat cu lespezi, având şanţuri adânci şi dotat cu şine de lemn unse cu grăsime. El se numea diolkos („a trage peste“). Mărfurile de pe navele ancorate într-un port erau descărcate, aşezate în cărucioare şi trase de sclavi prin dig până în celălalt port. Şi corăbiile mai mici erau transportate prin diolkos, unele chiar cu încărcătura la bord.

[Harta de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

GRECIA

Golful Corint

Lechaeum

Corintul antic

Chencrea

Istmul Corint

Golful Saronic

Pelopones

MAREA IONICĂ

Capul Malea

MAREA EGEE

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

În prezent, prin Canalul Corintului trec cargouri

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Lechaeum

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Chencrea

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Todd Bolen/Bible Places.com