Apostolul Pavel este alt exemplu de persoană care a ştiut când să-şi ceară scuze. Odată, el a trebuit să se apere înaintea Sanhedrinului, curtea supremă iudaică. Înfuriat la auzul cuvintelor sincere ale lui Pavel, marele preot Anania le-a ordonat celor care stăteau lângă apostol să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis: „Te va lovi Dumnezeu, perete văruit. Tu şezi ca să mă judeci conform Legii şi, în acelaşi timp, transgresând Legea, porunceşti să fiu lovit?“ Când cei de faţă l-au acuzat pe Pavel că-l insultase pe marele preot, apostolul şi-a recunoscut imediat greşeala şi a spus: „Fraţilor, n-am ştiut că era marele preot. Căci este scris: «Să nu vorbeşti injurios despre un conducător al poporului tău»“. — Faptele 23:1–5.

Pavel avea dreptate când a afirmat că cel numit ca judecător nu trebuie să recurgă la violenţă. Cu toate acestea, el şi-a cerut scuze că, fără să-şi dea seama, i-a adresat marelui preot cuvinte care puteau fi considerate lipsite de respect.a Procedând astfel, el i-a făcut pe membrii Sanhedrinului receptivi la ceea ce avea să le spună.