Întrebări de la cititori
Ce spune Biblia despre pedeapsa capitală, sau pedeapsa cu moartea, pentru criminali?
Fireşte, fiecare dintre noi ar putea să aibă felul său de a privi problema, pe baza experienţei sau a situaţiei sale în viaţă. Cu toate acestea, în calitate de Martori ai lui Iehova, noi ar trebui să încercăm să ne conformăm punctului de vedere al lui Dumnezeu cu privire la pedeapsa capitală, deşi rămânem neutri faţă de poziţia politică pe care o iau mulţi în această privinţă.
Pe scurt, în Cuvântul său scris, Dumnezeu nu indică faptul că pedeapsa capitală este ceva greşit.
Încă de la începutul istoriei umane, Iehova şi-a exprimat punctul de vedere în această privinţă, aşa cum citim în Geneza, capitolul 9. Această relatare se referă la Noe şi la familia acestuia, care au devenit strămoşii întregii familii umane. După ce au ieşit din arcă, Dumnezeu le-a spus că puteau să mănânce animale — adică puteau să ucidă animale, să le scurgă sângele şi să le mănânce. Apoi, în Geneza 9:5, 6, Dumnezeu a spus: „În afară de aceasta, sângele sufletelor voastre îl voi cere înapoi. Îl voi cere înapoi din mâna oricărei creaturi vii; şi voi cere sufletul omului din mâna omului, din mâna fiecărui om care este fratele său. Oricine varsă sângele omului, propriul său sânge va fi vărsat de om, căci el a făcut omul după imaginea lui Dumnezeu“ (NW). Aşadar, Iehova a autorizat pedeapsa capitală în cazul ucigaşilor.
Cât timp Dumnezeu a tratat cu Israelul ca şi cu poporul său, diferite încălcări grave ale legii divine erau pasibile de pedeapsa cu moartea. În Numeri 15:30 citim următoarea declaraţie cu aplicare largă: „Dacă cineva, fie născut în ţară, fie străin, păcătuieşte cu îngâmfare, huleşte pe DOMNUL: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său“.
Dar cum au stat lucrurile după instituirea congregaţiei creştine? Ei bine, ştim că Iehova a permis existenţa guvernelor umane şi le-a numit autorităţi superioare. De fapt, după ce îi îndeamnă pe creştini să fie supuşi acestor autorităţi guvernamentale, Biblia spune că acestea servesc în calitate de „slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. Ea este slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător al mâniei asupra celui care face răul“. — Romani 13:1–4.
Înseamnă aceasta că guvernelor li se permite chiar să ia viaţa criminalilor care sunt vinovaţi de delicte grave? Conform cuvintelor din 1 Petru 4:15, putem conchide că da. În acest pasaj, apostolul i-a îndemnat pe fraţii săi: „Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca răufăcător, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia“. Aţi remarcat: „Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş“? Petru nu a vrut să spună că guvernele nu aveau dreptul să-l facă pe un ucigaş să sufere din cauza crimei comise. Dimpotrivă, el a arătat că un ucigaş ar putea primi pe drept pedeapsa cuvenită. Includea aceasta şi pedeapsa cu moartea?
Tot ce e posibil. Acest lucru reiese cu claritate din cuvintele lui Pavel consemnate în Faptele capitolul 25. Evreii l-au acuzat pe Pavel că încălca Legea lor. Când l-a trimis pe Pavel, care era prizonierul lui, la guvernatorul roman, comandantul militar a raportat cele consemnate în Faptele 23:29: „Am găsit că era acuzat pentru întrebări privitoare la legea lor, dar că nu are nici o nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri“. Doi ani mai târziu, Pavel s-a aflat înaintea guvernatorului Festus. În Faptele 25:8 citim: „Pavel se apăra: «N-am greşit cu nimic nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici împotriva Cezarului»“. Însă concentraţi-vă acum atenţia asupra remarcelor sale referitoare la pedeapsă, chiar la pedeapsa capitală. În Faptele 25:10, 11 citim:
„Pavel a spus: «Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am făcut nici un rău, după cum ştii şi tu foarte bine. Dacă am făcut vreo nedreptate sau am comis ceva vrednic de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate da lor. Apelez la Cezar»“.
Prezentându-se înaintea unei autorităţi instituite în mod corespunzător, Pavel a recunoscut că Cezarul avea dreptul să-i pedepsească pe răufăcători, chiar să-i execute. El nu a obiectat la ideea de a fi pedepsit, dacă ar fi fost găsit vinovat. Ba mai mult, el nu a spus că Cezarul putea să folosească pedeapsa capitală numai pentru ucigaşi.
Trebuie să recunoaştem că sistemul judecătoresc roman nu era perfect; şi nici sistemele umane de justiţie din prezent nu sunt perfecte. Unele persoane nevinovate de atunci şi de azi au fost declarate vinovate şi pedepsite. Chiar Pilat a spus despre Isus: „Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce-L voi pedepsi, Îi voi da drumul“. Da, chiar dacă autoritatea guvernamentală a recunoscut că Isus era nevinovat, acest om nevinovat a fost executat. — Luca 23:22–25.
Aceste nedreptăţi nu i-au determinat pe Pavel sau pe Petru să afirme că pedeapsa capitală este categoric o încălcare a principiilor morale. Dimpotrivă, punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la această problemă este că atâta timp cât există autorităţile superioare ale Cezarului, ele ‘poartă sabia pentru a răzbuna mânia asupra celui care face răul’. Iar aceasta include folosirea sabiei pentru aplicarea pedepsei capitale. Dar referitor la controversata întrebare dacă vreun guvern al acestei lumi ar trebui să-şi exercite dreptul de a-i executa pe ucigaşi, creştinii adevăraţi rămân, cu precauţie, neutri. Spre deosebire de clerul creştinătăţii, ei se feresc de orice polemică pe marginea acestui subiect.