Potrivit Bibliei

Cât de completă este iertarea lui Dumnezeu?

„Nu cred că Dumnezeu îmi va ierta vreodată păcatele. El mă va respinge pentru totdeauna din cauza a ceea ce am făcut.“ — Gloria.

GLORIEI nu-i era greu să le spună altora că Iehova le putea ierta păcatele.a Dar când a reflectat la propriile-i greşeli, Gloria s-a simţit condamnată. Iertarea lui Iehova părea imposibil de câştigat.

Recunoaşterea unui act sau a unei conduite greşite poate tulbura conştiinţa. „Mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate“, a scris David după ce a păcătuit. „Vlaga mi se schimbase în uscăciune de vară“ (Psalmul 32:3, 4; compară cu Psalmul 51:3). Din fericire, lui Iehova îi face plăcere să ierte greşelile. El este ‘gata să ierte’. — Psalmul 86:5; Ezechiel 33:11.

Însă Iehova vede inima. Iertarea sa nu se bazează doar pe sentimente (Exodul 34:7; 1 Samuel 16:7). Păcătosul trebuie să-şi recunoască deschis greşeala, să manifeste un regret sincer şi să abandoneze conduita sa rea, considerând-o respingătoare şi detestabilă (Psalmul 32:5; Romani 12:9; 2 Corinteni 7:11). Numai atunci un răufăcător poate fi iertat şi poate avea parte de „timpurile de înviorare“ provenite de la Iehova. — Faptele 3:19.

Dar chiar şi după ce se căiesc, unii se simt totuşi condamnaţi. Trebuie ei să poarte pentru totdeauna povara vinei? Ce consolare pot găsi în Biblie cei care s-au căit de păcatele lor şi s-au debarasat de ele, dar care îşi simt încă inima apăsată? — Psalmul 94:19.

Ridicarea poverii

Întristat din cauza greşelilor sale, David s-a rugat lui Iehova: „Vezi suferinţa şi durerea mea şi scuză-mi toate păcatele“ (Psalmul 25:18, New World Translation). Aici David nu i-a cerut lui Iehova numai să-l ierte. El l-a rugat pe Iehova să-i ‘scuze’ păcatele, să i le ridice, sau să i le poarte, să i le îndepărteze. Păcatul are consecinţe grave şi, fără îndoială, în cazul lui David lucrul acesta includea povara unei conştiinţe profund tulburate.

În fiecare an, israeliţilor li se reamintea în mod vizibil că Iehova putea îndepărta păcatele naţiunii. În Ziua Ispăşirii, marele preot îşi punea mâinile pe capul unui ţap, mărturisea păcatele poporului deasupra lui, după care trimitea ţapul departe în pustiu. Toţi cei prezenţi puteau vizualiza îndepărtarea păcatelor naţiunii. — Leviticul 16:20–22.

Cei care s-au căit de păcatele lor pot, aşadar, găsi mângâiere. Lucrurile efectuate în Ziua Ispăşirii au prefigurat o îngrijire mult superioară pentru îndepărtarea păcatului — jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. Isaia a scris în mod profetic despre Isus: „A purtat păcatul multora“ (Isaia 53:12). De aceea, păcatele din trecut nu trebuie să ne împovăreze conştiinţa. Dar îşi va aminti Iehova de aceste păcate ulterior?

Anularea datoriei

În rugăciunea sa model, Isus a spus: „Şi iartă-ne datoriile noastre“ (Matei 6:12, nota de subsol). Cuvântul grecesc tradus aici prin „iartă“ este o formă a unui verb care înseamnă „a elibera“. Astfel, iertarea unui păcat este asemănată cu eliberarea de o datorie sau cu anularea ei. — Compară cu Matei 18:23–35.

Petru a vorbit mai pe larg despre aceasta când a spus: „Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele“ (Faptele 3:19). ‘A şterge’ înseamnă a distruge sau a face să dispară. Aceasta sugerează ideea ştergerii unui cuvânt scris, a ştergerii trecutului cu buretele. — Compară cu Coloseni 2:13, 14.

Aşadar, cei care s-au căit nu trebuie să se teamă că Dumnezeu va cere plată pentru o datorie pe care a anulat-o. El declară: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale“ (Isaia 43:25; Romani 4:7, 8). Ce înseamnă lucrul acesta pentru păcătosul penitent?

Îndepărtarea petei

Prin intermediul profetului Isaia, Iehova a spus: „De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna“. — Isaia 1:18.

Eforturile de a îndepărta o pată mare de pe o haină sunt adesea zadarnice. În cel mai bun caz, pata este estompată, rămânând însă observabilă. Cât este de mângâietor să ştim că Iehova poate să ia păcate la fel de ţipătoare ca purpura sau cârmâzul şi să le facă albe ca zăpada. — Compară cu Psalmul 51:7.

Deci, nu este cazul ca un păcătos penitent să aibă sentimentul că este marcat pentru tot restul vieţii sale. Iehova nu se limitează la a estompa greşelile, estomparea determinându-l pe penitent să trăiască într-o ruşine permanentă. — Compară cu Faptele 22:16.

Sprijin din partea altora

Deşi Iehova ridică povara, anulează datoria şi îndepărtează pata păcatului, penitentul s-ar putea simţi totuşi copleşit uneori de remuşcări. Pavel a scris despre un răufăcător penitent din congregaţia din Corint care fusese iertat de Dumnezeu, dar care posibil să fi fost „copleşit de prea multă mîhnire [devenind atât de întristat, încât să renunţe complet, Today’s English Version]“. — 2 Corinteni 2:7.

Cum putea fi ajutată această persoană? Pavel continuă: „Vă îndemn să-l asiguraţi de dragostea voastră“ (2 Corinteni 2:8). Cuvântul utilizat de Pavel pentru „asiguraţi“ este un termen juridic care înseamnă „a valida“. Da, penitenţii care au iertarea lui Iehova au, de asemenea, nevoie de validare, adică de ştampila de aprobare, din partea colaboratorilor creştini.

Evident, lucrul acesta poate pretinde timp. Penitentul trebuie să înlăture treptat reproşul adus de păcatul său şi să acumuleze o mărturie convingătoare de fapte drepte. El trebuie să suporte cu răbdare sentimentele cuiva care a fost personal afectat de greşelile sale trecute. Între timp, el poate avea încredere în iertarea completă a lui Iehova, aşa cum a avut David: „Cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult a depărtat El [Iehova] greşelile noastre de la noi“. — Psalmul 103:12.

[Notă de subsol]

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 18]

Întoarcerea fiului risipitor, de Rembrandt, 1606–1669: Scala/Art Resource, N.Y.