Ei au făcut voinţa lui Iehova

Pavel învinge greutăţile

PAVEL se află într-o situaţie disperată. Împreună cu alţi 275 de oameni, el se află la bordul unei corăbii prinse într-o furtună cauzată de Eurachilon, cel mai aprig vânt de pe Marea Mediterană. Furtuna este atât de puternică, încât ziua soarele nu poate fi zărit, iar noaptea stelele nu se pot vedea pe cer. Pe bună dreptate, pasagerilor le este teamă că vor muri. Cu toate acestea, Pavel îi consolează spunându-le ce i-a revelat Dumnezeu într-un vis: „Nici unul dintre voi nu va pieri, ci numai corabia“. — Faptele 27:14, 20–22.

În a paisprezecea noapte de furtună, marinarii fac o descoperire neaşteptată: apa are o adâncime de numai 20 de stânjenia. După ce mai merg puţin, ei fac o altă măsurătoare. De data aceasta apa măsoară 15 stânjeni. Sunt aproape de uscat! Însă această veste bună are o implicaţie serioasă. Deoarece este noapte, iar corabia este aruncată încoace şi încolo în apele puţin adânci, ea se poate izbi de stânci şi se poate rupe în bucăţi. În mod înţelept, marinarii aruncă ancorele. Unii dintre ei vor să coboare luntreab şi să se urce pe ea, riscându-şi viaţa pe mare. Însă Pavel îi opreşte. El le spune ofiţerului şi soldaţilor: „Dacă aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi salvaţi“. Ofiţerul îl ascultă pe Pavel, iar acum toţi cei 276 de pasageri aşteaptă cu nerăbdare să se facă ziuă. — Faptele 27:27–32.

Naufragiul

În dimineaţa următoare, pasagerii de pe corabie zăresc un golf cu o plajă. Venindu-le inima la loc, marinarii taie ancorele şi ridică vela de trinchet în direcţia vântului. Corabia începe să se mişte spre ţărm, fără îndoială în mijlocul strigătelor de bucurie. — Faptele 27:39, 40.

Pe neaşteptate însă, corabia se împotmoleşte într-un banc de nisip. Situaţia se agravează deoarece valurile izbesc cu putere în pupa corabiei şi o rup în bucăţi. Toţi pasagerii trebuie să abandoneze corabia (Faptele 27:41). Însă se iveşte o problemă. Majoritatea celor de la bord, inclusiv Pavel, sunt deţinuţi. Sub legea romană, gardianul care îl lăsa pe deţinutul aflat în grija lui să evadeze primea pedeapsa deţinutului. De exemplu, dacă evada un criminal, gardianul neatent trebuia să plătească cu viaţa.

Temându-se de asemenea consecinţe, soldaţii hotărăsc să-i omoare pe toţi deţinuţii. Însă ofiţerul, care este binevoitor cu Pavel, intervine. El dă ordin ca, toţi cei ce pot, să sară în apă şi să înoate până la ţărm. Cei care nu ştiu să înoate trebuie să se agaţe repede de scânduri sau de alte obiecte din corabie. Unul câte unul, pasagerii de pe corabia sortită distrugerii ajung cu greu la ţărm. După cum spusese Pavel, nimeni nu îşi pierde viaţa. — Faptele 27:42–44.

Miracol pe insula Malta

Grupul epuizat se refugiază pe o insulă numită Malta. Localnicii sunt „oameni care vorbesc o limbă străină“ (NW), literalmente „barbari“c (în greacă bárbaros). Dar maltezii nu sunt sălbatici. Dimpotrivă, Luca, un însoţitor al lui Pavel, menţionează că ei „ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită: ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din cauza ploii care cădea şi din cauza frigului“. Însuşi Pavel li se alătură indigenilor pentru a-i ajuta să adune vreascuri şi să le pună pe foc. — Faptele 28:1–3.

Deodată, o viperă se prinde de mâna lui Pavel! Insularii se gândesc că Pavel trebuie să fie un ucigaş. Ei cred probabil că Dumnezeu îi pedepseşte pe păcătoşi, lovindu-le acea parte a corpului cu care s-a comis păcatul. Dar iată! Spre marea surprindere a indigenilor, Pavel scutură vipera în foc. Luca, un martor ocular, spune în relatarea sa: „Ei se aşteptau să-l vadă [pe Pavel] umflându-se sau căzând deodată mort“. Insularii se răzgândesc şi încep să spună că Pavel trebuie să fie un zeu. — Faptele 28:3–6.

Pavel rămâne următoarele trei luni în Malta, timp în care îi vindecă pe tatăl lui Publius — mai-marele insulei, care l-a primit cu ospitalitate pe Pavel — şi pe alţi oameni bolnavi. În plus, Pavel seamănă seminţele adevărului, care le aduc multe binecuvântări locuitorilor ospitalieri ai insulei Malta. — Faptele 28:7–11.

Învăţăminte pentru noi

Pavel a întâmpinat multe dificultăţi pe parcursul ministerului său (2 Corinteni 11:23–27). În relatarea de mai sus, el era deţinut de dragul veştii bune. Apoi el a avut de înfruntat încercări neaşteptate: o furtună violentă urmată de naufragiu. În tot acest timp, hotărârea lui Pavel de a fi un predicator zelos al veştii bune nu a slăbit deloc. El a scris din experienţă: „În toate lucrurile şi în toate privinţele m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte“. — Filipeni 4:12, 13.

Să nu permitem niciodată ca problemele vieţii să ne slăbească hotărârea de a fi miniştri zeloşi ai adevăratului Dumnezeu! Când apar încercări neaşteptate, noi ne aruncăm povara asupra lui Iehova (Psalmul 55:22). Apoi aşteptăm cu răbdare pentru a vedea cum ne va ajuta el să suportăm încercarea. Între timp, vom continua să-i slujim cu fidelitate, având încredere că el se îngrijeşte de noi (1 Corinteni 10:13; 1 Petru 5:7). Rămânând fermi, indiferent cu ce ne vom confrunta, şi noi putem învinge greutăţile, la fel ca Pavel.

[Note de subsol]