ANANIA

[1, 2: ebr. „Iah mi-a răspuns“]

1. Tatăl lui Maaseia și bunicul lui Azaria, care l-a ajutat pe Neemia la reconstruirea zidurilor Ierusalimului (Ne 3:23).

2. Oraș locuit de beniaminiți după întoarcerea din exil (Ne 11:32). Se consideră că este unul și același cu Betania (el-ʽAzariyeh [El ʽEizariya]), aflată la 2,5 km E-S-E de Muntele Templului, din Ierusalim. (Vezi BETANIA 1.)

[3, 4, 5: forma gr. a numelui ebr. Hanania, care înseamnă „Iehova a arătat favoare; Iehova a fost binevoitor“]

3. Membru al congregației creștine din Ierusalim. După Penticosta din 33 e.n., creștinii și-au unit eforturile pentru a satisface necesitățile materiale ale credincioșilor care rămăseseră în Ierusalim. În acest scop s-a creat un fond comun, la care membrii congregației contribuiau în mod voluntar cu bani obținuți din vânzarea unor terenuri sau case ale lor (Fa 4:34–37). Anania a vândut un teren și, de comun acord cu soția lui, Safira, a adus o parte din banii primiți, încercând însă să dea impresia că oferea întreaga sumă. El a acționat astfel fără îndoială din dorința de a fi bine văzuți în congregație și de a primi laude. Petru însă, datorită unui dar special de a discerne lucrurile acordat de spirit, și-a dat seama că era vorba despre o înșelătorie și a demascat fapta lui Anania, spunând că acesta ‘a căutat să înșele spiritul sfânt și pe Dumnezeu’. Atunci Anania a căzut la pământ și a murit. Când bărbații care l-au îngropat s-au întors, după aproximativ trei ore, au găsit-o moartă și pe Safira, care încercase să susțină minciuna soțului ei (Fa 5:1–10).

4. Discipol creștin din Damasc. După convertirea lui Saul, Anania a avut o viziune în care Isus i-a spus numele lui Saul și locul unde putea fi găsit și l-a trimis la el. Deși la început a ezitat întrucât știa cât de aprig îi persecutase Saul pe creștini, Anania a mers la Saul. El l-a ajutat să-și recapete vederea, i-a făcut cunoscută misiunea pe care urma să o aibă ca martor al lui Dumnezeu și a făcut demersuri pentru a fi botezat. Mai târziu, Saul (Pavel), când și-a prezentat apărarea înaintea unor iudei ostili, a spus despre Anania că era „un bărbat care se temea de Dumnezeu potrivit Legii și care avea o bună mărturie din partea tuturor iudeilor care locuiau acolo [în Damasc]“. Având în vedere că Anania era creștin, o astfel de mărturie din partea iudeilor constituia o dovadă incontestabilă a conduitei sale bune (Fa 9:10–18; 22:12–16).

5. Mare preot evreu, care a îndeplinit această funcție din aproximativ 48 e.n. până în 58 e.n. A fost fiul lui Nebedaeus (sau Nedebaeus) și a fost numit mare preot de Irod (Herodes), regele Chalcisului, fratele lui Irod Agripa I (Antichități iudaice, de F. Josephus, XX, V, 2). În 52 e.n. a fost trimis la Roma pentru a fi judecat din cauza unor conflicte dintre iudei și samariteni, dar a fost achitat de împăratul Claudiu I.

În aproximativ 56 e.n., în timp ce prezida procesul lui Pavel înaintea Sanhedrinului, Anania a poruncit ca apostolul să fie lovit peste față. Atunci Pavel a spus că Dumnezeu avea să pedepsească această faptă și l-a numit pe Anania „perete văruit“. Mustrat pentru cuvintele lui, Pavel s-a scuzat spunând că n-a știut că cel ce poruncise să fie lovit era marele preot, apoi a citat Exodul 22:28 ca dovadă că-și recunoștea obligația de a-i acorda marelui preot respectul cuvenit. Unii sunt de părere că Pavel s-a scuzat astfel deoarece, după întoarcerea lui Anania de la Roma, poziția acestuia de mare preot nu fusese confirmată oficial. Totuși, nu există dovezi concludente în sprijinul acestei opinii. Scuza invocată de Pavel ar putea fi doar un indiciu că acesta avea vederea slabă, fapt ce pare să reiasă din alte versete. Probabil că porunca lui Anania a fost scurtă și rostită pe un ton mânios, astfel că Pavel n-a putut să-și dea seama cine vorbise (Fa 23:2–5).

După procesul judecat de Sanhedrin, Anania, însoțit de câțiva bătrâni și de un orator, a mers la Cezareea pentru a face o plângere împotriva lui Pavel la guvernatorul Felix (Fa 24:1). După acest episod, Anania nu mai este menționat în Scripturi. Istoria laică îl prezintă drept un om crud și arogant, ale cărui acțiuni, atât din perioada cât a fost mare preot, cât și din anii de după înlăturarea sa din funcție, au fost caracterizate de lăcomie. La începutul revoltei evreilor (66–70 e.n.), Anania a fost căutat de unii evrei din cauza colaborării lui cu autoritățile romane. Chiar dacă s-a ascuns într-un apeduct, a fost găsit și ucis.