Dumnezeu mizează pe întâmplare sau creează?

„NU EXISTĂ nici o îndoială că mulţi oameni de ştiinţă se opun din fire oricărei forme a metafizicii, ca să nu mai vorbim de subiectele mistice. Ei sunt plini de dispreţ faţă de concepţia conform căreia ar putea exista un Dumnezeu sau cel puţin o origine creatoare impersonală. . . . Personal, eu nu le împărtăşesc dispreţul.“ Aşa se exprimă Paul Davies, profesor de fizică-matematică la Universitatea din Adelaide, Australia Meridională, în cartea sa The Mind of God.

Tot Paul Davies spune: „Un studiu atent sugerează că legile universului sunt extraordinar de potrivite pentru apariţia formelor de viaţă complexe şi variate. În cazul organismelor vii, existenţa lor pare să depindă de mai multe coincidenţe norocoase pe care unii oameni de ştiinţă şi unii filozofi le-au aclamat ca fiind nici mai mult, nici mai puţin decât uimitoare“.

El spune în continuare: „Căutarea ştiinţifică este o călătorie în necunoscut. . . . Însă este străbătută pe tot parcursul ei de firul raţionalităţii şi al ordinii. Vom vedea că această ordine din cosmos se sprijină pe legi matematice precise care se întreţes pentru a forma o unitate armonioasă şi ingenioasă. Legile se caracterizează printr-o simplitate elegantă“.

Paul Davies încheie cu următoarele cuvinte: „Pur şi simplu, motivul pentru care Homo sapiens trebuie să poarte scânteia raţionalităţii, care furnizează cheia universului, rămâne un mister adânc. . . . Nu pot să cred că existenţa noastră în acest univers este doar un capriciu al soartei, un accident al trecutului, o neregularitate accidentală în marea dramă cosmică. Suntem prea adânc implicaţi în acesta. . . . S-a intenţionat cu adevărat să fim aici“. Cu toate acestea, Paul Davies nu a ajuns la concluzia că există Cineva care a planificat acest lucru, un Dumnezeu. Însă la ce concluzie aţi ajuns voi? S-a intenţionat ca omenirea să existe? Dacă da, cine a dorit ca noi să ne aflăm aici?

Soluţii la „mister“

În Biblie, apostolul Pavel ne oferă o cheie pentru a descifra ceea ce Davies numeşte „un mister adânc“. Pavel arată cum s-a dezvăluit Dumnezeu însuşi: „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este descoperit printre ei [‘oamenii care înăbuşă adevărul’], căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la creerea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrurile făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovăţi“ (Romani 1:18–20)a. Da, infinita varietate a formelor de viaţă, incredibila lor complexitate, modelul lor admirabil ar trebui să-l facă pe cel care este umil şi pios să recunoască faptul că există o putere, o inteligenţă, sau o minte, supreme, cu mult superioare la tot ce omul cunoaşte până acum. — Psalmul 8:3, 4.

Ceea ce spune Pavel în continuare despre cei care îl resping pe Dumnezeu ne face să stăm un pic şi să ne gândim: „Zicând că sunt înţelepţi, au înnebunit . . . căci au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi au cinstit şi au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin“ (Romani 1:22, 25). Cei care cinstesc „natura“ şi-l resping pe Dumnezeu sunt cu siguranţă neînţelepţi în ochii lui Iehova. Împotmoliţi în mocirla unor teorii evoluţioniste contradictorii, aceştia nu recunosc existenţa Creatorului, şi nici complexitatea şi proiectul creaţiei sale.

„Enorme serii de accidente“

Pavel a mai scris: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui [Dumnezeu]. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută“ (Evrei 11:6). Credinţa bazată pe o cunoştinţă exactă, şi nu pe credulitate, ne poate face să înţelegem motivul pentru care existăm (Coloseni 1:9, 10). Cu siguranţă, este vorba de credulitate atunci când unii oameni de ştiinţă vor ca noi să credem că viaţa a apărut „ca şi cum am fi câştigat la o loterie de un milion de ori la rând câte un milion de dolari“.

Savantul britanic Fred Hoyle a emis ipoteza conform căreia reacţiile nucleare care au dus la formarea a două elemente esenţiale vieţii, şi anume carbonul şi oxigenul, au produs o cantitate relativ echilibrată din aceste două elemente numai datorită unei întâmplări norocoase.

El dă un alt exemplu: „Dacă masele combinate ale protonului şi electronului ar deveni brusc cu puţin mai mari decât masa neutronului, în loc să fie puţin mai mici, efectul ar fi devastator. . . . În întregul Univers, toţi atomii de hidrogen s-ar dezintegra imediat în neutroni şi neutrini. Lipsit de combustibilul său nuclear, Soarele s-ar stinge şi ar suferi un colaps“. Acelaşi lucru s-ar întâmpla şi cu miliardele de stele din Univers.

Hoyle a încheiat astfel: „Lista cu . . . accidentele evidente ale unei naturi nebiologice fără de care viaţa bazată pe carbon şi, prin urmare, viaţa umană n-ar fi putut exista este lungă şi impresionantă“. El spune: „Asemenea caracteristici [esenţiale vieţii] par să se strecoare în ţesătura lumii naturale ca un fir de accidente fericite. Însă există atât de multe asemenea coincidenţe curioase, esenţiale vieţii, încât unele explicaţii par să pretindă la rândul lor alte explicaţii“. — Sublinierea ne aparţine.

El a mai spus: „Problema constă în a stabili dacă aceste reglaje aparent accidentale sunt, într-adevăr, întâmplătoare sau nu şi, prin urmare, dacă viaţa a apărut sau nu întâmplător. Nici unui om de ştiinţă nu-i place o astfel de întrebare, însă, cu toate acestea, ea trebuie pusă. S-ar putea oare ca aceste reglaje să fie realizate în mod intenţionat, inteligent?“

Iată ce scrie Paul Davies: „Hoyle a fost atât de impresionat de aceste «enorme serii de accidente», încât s-a simţit îndemnat să remarce că a fost ca şi cum «legile fizicii nucleare fuseseră concepute intenţionat, avându-se în vedere consecinţele pe care aveau să le aibă în interiorul stelelor»“. Cine sau ce anume este răspunzător pentru aceste „enorme serii de accidente“ fericite? Cine sau ce a produs această fărâmă de planetă, plină de o diversitate aproape infinită de milioane de plante şi fiinţe extrem de bine formate?

Răspunsul dat de Biblie

Iată ce a scris plin de respect, cu circa 3 000 de ani în urmă, psalmistul: „Cât de multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiile Tale. Iată marea cea întinsă şi largă: în ea se mişcă nenumărate vietăţi mici şi mari“. — Psalmul 104:24, 25.

Apostolul Ioan a spus: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, pentru că Tu ai creat toate şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost create“ (Apocalipsa 4:11). Viaţa nu este rezultatul unei întâmplări oarbe, a unei loterii cosmice care s-a întâmplat să fabrice câştigători pentru milioane de forme de viaţă.

Purul adevăr este că Dumnezeu ‘a creat toate şi prin voia Lui stau în fiinţă şi au fost create’. Chiar şi Isus Cristos le-a spus fariseilor: „Oare n-aţi citit că Cel care i-a făcut, de la început i-a făcut bărbat şi femeie?“ Isus îl cunoştea pe Creator! Fiind Meşterul lui Iehova, el a fost alături de Acesta în timp ce a creat. — Matei 19:4; Proverbele 8:22–31.

Însă trebuie credinţă şi umilinţă pentru a înţelege şi accepta acest adevăr fundamental despre Creator. Această credinţă nu este o credulitate oarbă. Ea se bazează pe dovezi palpabile, vizibile. Da, „însuşirile nevăzute ale Lui [Dumnezeu] . . . se văd lămurit, de la creerea lumii“. — Romani 1:20.

Pe baza actualelor noastre cunoştinţe ştiinţifice limitate nu putem explica modul în care a creat Dumnezeu viaţa. Prin urmare, trebuie să recunoaştem că în prezent nu putem cunoaşte sau înţelege totul despre originea vieţii. Ne aducem aminte de acest lucru atunci când citim următoarele cuvinte ale lui Iehova: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele . . . Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre“. — Isaia 55:8, 9.

Alegerea este a voastră: fie convingerea credulă într-o evoluţie oarbă şi norocoasă, în nenumărate jocuri ale întâmplării care se presupune că au avut un rezultat fericit, fie credinţa în Iehova Dumnezeu, Proiectant şi Creator cu un Scop. Pe bună dreptate a spus profetul sub inspiraţie: „Dumnezeul Cel veşnic, DOMNUL [Iehova, NW], Creatorul marginilor pământului, El nu oboseşte, nici nu poate fi golit de putere; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă“. — Isaia 40:28.

Aşadar, ce veţi crede? Decizia voastră vă va schimba complet perspectiva de viitor. Dacă evoluţia ar fi adevărată, atunci moartea ar fi o uitare absolută, în pofida argumentelor înşelătoare ale încurcatei teologii catolice, care încearcă să introducă „sufletul“ în evoluţieb. Omul nu are un suflet nemuritor ca să îndulcească inevitabila lovitură dată de moarte. — Geneza 2:7; Ezechiel 18:4, 20.

Dacă acceptăm că Biblia este adevărată şi că Dumnezeul cel viu este Creatorul, atunci există promisiunea unei învieri la viaţă eternă, la o viaţă perfectă, pe un pământ restabilit la starea lui iniţială de echilibru şi armonie (Ioan 5:28, 29). În ce vă veţi pune încrederea? În jocul incredibil al teoriei evoluţiei enunţate de Darwin? Sau în Creatorul care a acţionat cu un scop şi care continuă să acţioneze la felc?

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 14]

De fapt, unii evoluţionişti spun că existăm pe acest pământ „ca şi cum am fi câştigat la o loterie de un milion de ori la rând câte un milion de dolari“.

[Chenarul/Ilustrata de la pagina 15]

Diversitate şi modele fără număr

Insecte „Oamenii de ştiinţă descoperă anual între 7 000 şi 10 000 de noi specii de insecte“, declară The World Book Encyclopedia. Cu toate acestea, „este posibil să existe între 1 milion şi 10 milioane de specii care nu s-au descoperit încă“. Ziarul francez Le Monde, citat în săptămânalul Guardian Weekly, vorbeşte în articolul scris de Catherine Vincent despre numărul speciilor care au fost clasificate ca fiind un „număr impresionant de mic în comparaţie cu numărul real . . . care se estimează a fi între 5 milioane şi incredibila cifră de 50 de milioane“.

Gândiţi-vă la uimitoarea lume a insectelor — albine, furnici, viespi, fluturi, gândaci, buburuze, licurici, termite, fluturi de noapte, muşte, libelule, ţânţari, peştişori aurii, lăcuste, păduchi, greieri, purici — ca să menţionăm doar câteva pentru început! Lista pare fără sfârşit.

Păsări Ce putem spune despre o pasăre care cântăreşte mai puţin de 14 grame? „Imaginaţi-vi-o migrând în fiecare an peste 16 000 de kilometri, de la limita superioară a pădurilor din Alaska până la pădurile tropicale din America de Sud şi înapoi, zburând rapid pe deasupra vârfurilor împădurite ale munţilor, ocolind zgârie-norii din oraşe şi trecând pe deasupra imenselor întinderi de apă ale Oceanului Atlantic şi ale golfului Mexic.“ Ce pasăre realizează asemenea performanţe incredibile? „Cântăreaţa [Dendroica striata], un dinam a cărui dibăcie în materie de călătorii nu are absolut nici un rival printre păsările terestre din America de Nord“ (Book of North American Birds). Punem din nou întrebarea: Este aceasta rezultatul unor miriade de accidente ale naturii care s-au întâmplat să aibă loc chiar la momentul potrivit? Sau este o minunăţie a unui plan inteligent?

Adăugaţi la aceste exemple păsările care au un repertoriu de melodii aproape nesfârşit: privighetoarea, cunoscută în toată Europa şi în unele părţi ale Africii şi ale Asiei pentru cântecele ei fermecătoare; mierloiul american din America de Nord, o pasăre care este „un talentat imitator, iar melodiile sale conţin bucăţi memorate“; superba pasăre-liră din Australia, cu „melodiile ei de înaltă clasă, având elemente de imitaţie uimitor de inteligente“. — Birds of the World.

Pe lângă toate acestea, perfecţiunea culorilor, aripile şi modelul penajului al atâtor păsări ne taie respiraţia. Adăugaţi la acestea măiestria lor demonstrată în ţeserea şi construirea cuiburilor, fie pe pământ, fie pe stânci sau în copaci. O astfel de inteligenţă înnăscută va impresiona în mod sigur orice minte umilă. Cum au apărut toate acestea? Întâmplător sau intenţionat?

Creierul uman „Există, probabil, între 10 trilioane şi 100 de trilioane de sinapse în creier, iar fiecare dintre acestea acţionează ca nişte mici calculatoare care înregistrează semnalele sosite sub formă de impulsuri electrice“ (The Brain). Suntem înclinaţi să luăm creierul ca pe ceva de la sine înţeles, însă el este un univers complicat, închis şi protejat de craniu. Cum am ajuns să avem acest organ care le permite oamenilor să gândească, să raţioneze şi să vorbească mii de limbi? În urma a milioane de jocuri norocoase ale întâmplării? Sau în urma unui plan inteligent?

[Diagrama de la paginile 16, 17]

O schiţă simplificată a creierului văzut din exterior

Cortex senzorial

Analizează impulsurile senzoriale venite din întregul organism

Lobul occipital

Prelucrează semnalele vizuale

Cerebelul

Controlează echilibrul şi coordonarea

Cortex premotor

Controlează coordonarea musculară

Cortex motor

Ajută la controlarea mişcărilor conştiente

Lobul frontal

Ajută la controlarea activităţii intelectuale, afective, motorii şi a vorbirii

Lobul temporal

Prelucrează sunetul; controlează aspecte legate de învăţare, memorie, limbaj, afectivitate

[Diagrama din decupajul de la pagina 16]

Axon terminal

Neurotransmiţători

Dendrită

Sinapsă

[Diagrama din decupajul de la paginile 16, 17]

Neuron

Dendrite

Axon

Dendrite

Sinapsă

Neuron

Axon

„Există, probabil, între 10 trilioane şi 100 de trilioane de sinapse în creier, iar fiecare dintre acestea acţionează ca nişte mici calculatoare care înregistrează semnalele sosite sub formă de impulsuri electrice.“ — THE BRAIN

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 13]

Luna şi planetele: foto NASA