Ce spune Biblia despre nedescompunere
NEDESCOMPUNEREA este calitatea unui corp de a nu se deteriora, degrada sau distruge.
Numai în Scripturile greceşti creştine se fac referiri directe la nedescompunere. Termenul este echivalentul grecescului aphtharsía, format din prefixul negativ a şi o formă a verbului phtheíro, care înseamnă „a corupe“ (2 Corinteni 7:2) sau „a strica“ (1 Corinteni 15:33), altfel spus „a degrada“ sau chiar „a omorî“ sau „a distruge“ (2 Petru 2:12). Este folosită şi forma adjectivală áphthartos (nepieritor).
Corupt şi coruptibil
Pentru a înţelege bine ce este nedescompunerea, e util să analizăm folosirea în context a termenilor greceşti pentru corupt şi coruptibil. Mai întâi, să reţinem că există o diferenţă între a fi corupt şi a fi coruptibil, sau a putea fi corupt.
Termenii corupt şi coruptibil se pot referi atât la lucrurile materiale, cât şi la cele imateriale. Coroana la care râvneau atleţii greci era pieritoare, pentru că se ofilea, se deteriora, putrezea (1 Corinteni 9:25). Chiar şi aurul (dizolvabil în apă regală) şi argintul sunt pieritoare (1 Petru 1:18; compară cu Iacov 5:3). Vapoarele pot ‘naufragia’, sau, literalmente, „se rup în bucăţi“ (de la forma verbală diaphtheíro, care exprimă intensitatea), când structura lor de rezistenţă se dezintegrează (Revelaţia 8:9). Acelaşi cuvânt grecesc este folosit cu privire la „ruinarea pământului“ (Revelaţia 11:18). Omul, o creatură de carne, este pieritor (Romani 1:23), iar din cauza stării de imperfecţiune, corpul său este supus bolilor, morţii şi, în final, dezintegrării, deoarece se descompune. — Faptele 13:36.
Chiar şi corpurile umane perfecte sunt pieritoare, adică se pot deteriora sau pot fi distruse. De aceea, apostolul Pavel a spus că, după înviere, Isus n-a trebuit „să se mai întoarcă la descompunere“ (Faptele 13:34), sau că nu se va mai întoarce niciodată ca să trăiască într-un corp uman, pieritor. Numai Dumnezeu a împiedicat descompunerea în mormânt a corpului de carne pe care l-a avut Fiul său în existenţa sa pământească. — Faptele 2:31; 13:35–37.
Creştini care obţin nedescompunerea
Prin intermediul lui Isus, Dumnezeu a revelat secretul sacru potrivit căruia creştinii unşi urmau să primească privilegiul de a domni cu Fiul său în ceruri (Luca 12:32; Ioan 14:2, 3; compară cu Efeseni 1:9–11). Ei sunt născuţi din nou când au încă trupuri de carne, adică li se acordă poziţia de fii spirituali ai lui Dumnezeu, născuţi dintr-o ‘sămânţă reproductivă nepieritoare, prin cuvântul Dumnezeului viu şi care dăinuie’. — 1 Petru 1:23; compară cu 1 Ioan 3:1, 9.
Cât timp sunt încă în trupuri de carne pe pământ, aceşti creştini chemaţi la Regatul ceresc nu deţin nemurirea sau nedescompunerea. Aceasta reiese din faptul că ei „caută glorie, onoare şi nedescompunere prin perseverenţă într-o lucrare bună“ (Romani 2:6, 7). Bineînţeles că ‘nedescompunerea’ pe care o caută ei nu înseamnă doar eliberare din corupţia morală. Urmând exemplul lui Cristos şi exercitând credinţă în jertfa sa de răscumpărare, aceşti creştini au scăpat deja „de corupţia care este în lume prin dorinţele pătimaşe“ (2 Petru 1:3, 4). Ei „îl iubesc pe Domnul nostru Isus Cristos în nedescompunere“ şi ‘dau dovadă de integritate în predare’ (Efeseni 6:24; Tit 2:7, 8). Nedescompunerea (împreună cu gloria şi onoarea) pe care o caută ei perseverând cu fidelitate are legătură cu glorificarea lor la învierea ca fii spirituali ai lui Dumnezeu, aşa cum reiese din prima scrisoare a lui Pavel către corinteni.
Înviaţi pentru nemurire şi nedescompunere
Când Cristos Isus a înviat, el a obţinut nemurirea, iar de atunci are o ‘viaţă indestructibilă’ (1 Timotei 6:15, 16; Evrei 7:15–17). Fiind „reprezentarea exactă a înseşi fiinţei“ Tatălui său, care este Dumnezeul cel nepieritor (Evrei 1:3; 1 Timotei 1:17), înviatul Isus este şi el nepieritor.
Uniţi cu Isus prin asemănarea cu învierea lui, comoştenitorii săi primesc la înviere nu numai viaţă eternă ca creaturi spirituale, ci şi nemurirea şi nedescompunerea. După ce trăiesc, slujesc cu fidelitate şi mor în corpuri umane pieritoare, ei primesc la înviere corpuri spirituale, nesupuse descompunerii, aşa cum explică Pavel cu claritate în 1 Corinteni 15:42–54. Nemurirea se referă deci la calitatea vieţii pe care o au ei, o viaţă eternă, indestructibilă, iar nedescompunerea se referă din câte se pare la organismul sau corpul pe care li-l dă Dumnezeu şi care nu se poate nici deteriora, nici descompune şi nici nu poate fi distrus. Reiese deci că Dumnezeu le acordă puterea de a trăi prin sine, fără a depinde de surse de energie exterioară asemenea celorlalte creaturi ale sale, de carne sau spirituale. Chiar dacă au o existenţă indestructibilă şi independentă, ei rămân sub autoritatea lui Dumnezeu. Asemenea lui Cristos Isus, Capul lor, ei continuă să se supună voinţei şi instrucţiunilor Tatălui lor. — 1 Corinteni 15:23–28.