Iehova îl înalţă pe Slujitorul său mesianic — Watchtower

Capitolul paisprezece

Iehova îl înalţă pe Slujitorul său mesianic

1, 2. a) În ce situaţie s-au aflat evreii la începutul secolului I e.n.? b) Ce măsuri a luat Iehova pentru a-i ajuta pe evreii fideli să-l recunoască pe Mesia?

IMAGINAŢI-VĂ că urmează să vă întâlniţi cu un înalt demnitar. Au fost stabilite data şi locul întâlnirii. Dar există o problemă: Nu ştiţi cum arată această persoană, iar venirea ei va fi discretă, fără fast. Cum o veţi recunoaşte? Ceea ce v-ar fi de ajutor este o descriere amănunţită a ei.

² La începutul secolului I e.n., mulţi evrei s-au aflat în această situaţie. Ei îl aşteptau pe Mesia — cel mai important om din toate timpurile (Daniel 9:24–27; Luca 3:15). Dar cum aveau să-l recunoască evreii fideli? Prin intermediul profeţilor evrei, Iehova a făcut o descriere amănunţită a evenimentelor ce aveau să-i ajute pe cei cu discernământ să-l identifice cu precizie pe Mesia.

3. Ce se spune despre Mesia în Isaia 52:13–53:12?

³ Dintre profeţiile ebraice despre Mesia, probabil că nici una nu oferă o descriere mai clară decât profeţia din Isaia 52:13–53:12. Cu peste 700 de ani mai înainte, Isaia nu a descris trăsăturile fizice ale lui Mesia, ci a dat detalii cu privire la lucruri mai importante, cum ar fi scopul şi felul suferinţelor lui Mesia, moartea, înmormântarea, precum şi înălţarea sa. Analizarea acestei profeţii şi a împlinirii ei ne va umple inima de bucurie şi ne va întări credinţa.

„Slujitorul meu“ — Cine este el?

4. Ce ipoteze au formulat unii ebraişti cu privire la identitatea Slujitorului, dar de ce nu sunt acestea în armonie cu profeţia lui Isaia?

⁴ Isaia tocmai a vorbit despre eliberarea evreilor din exilul babilonian. Acum, privind în viitor spre un eveniment mult mai important, el consemnează cuvintele lui Iehova: „Iată! Slujitorul meu va acţiona cu perspicacitate. Va fi într-o poziţie înaltă şi cu siguranţă va fi ridicat şi va fi înălţat foarte mult“ (Isaia 52:13, NW). Cine este de fapt acest ‘slujitor’? De-a lungul secolelor, ebraiştii au formulat diverse ipoteze. Unii au susţinut că el a reprezentat întreaga naţiune Israel în timpul exilului ei în Babilon. Dar o asemenea explicaţie nu este în armonie cu profeţia. Slujitorul lui Dumnezeu suferă de bunăvoie. Deşi nevinovat, el suferă pentru păcatele altora. Însă nu aşa au stat lucrurile cu naţiunea evreiască, care a mers în exil din cauza conduitei ei păcătoase (2 Împăraţi 21:11–15; Ieremia 25:8–11). Alţii au susţinut că „slujitorul“ i-a reprezentat pe acei israeliţi pioşi care au suferit pentru israeliţii păcătoşi. Totuşi, în perioadele de necaz care au venit asupra Israelului, nu a existat nici un grup care să fi suferit pentru un altul.

5. a) Cum au aplicat unii ebraişti profeţia lui Isaia (vezi nota de subsol)? b) Cum este identificat cu claritate Slujitorul în cartea biblică Faptele?

⁵ Înainte de apariţia creştinismului, şi, într-o oarecare măsură, în primele secole ale erei noastre, câţiva ebraişti au aplicat această profeţie la Mesia. Faptul că aceasta este aplicarea corectă reiese din Scripturile greceşti creştine. În cartea Faptele se arată că, atunci când eunucul etiopian a spus că nu ştia cine este Slujitorul din profeţia lui Isaia, Filip „i-a anunţat vestea bună despre Isus“ (Faptele 8:26–40; Isaia 53:7, 8). În mod asemănător, în alte cărţi biblice se spune despre Isus Cristos că este Slujitorul mesianic din profeţia lui Isaia.a Pe măsură ce vom analiza această profeţie, vom vedea asemănările incontestabile dintre cel pe care Iehova îl numeşte „slujitorul meu“ şi Isus din Nazaret.

6. Cum arată profeţia lui Isaia că Mesia va înfăptui cu succes voinţa divină?

⁶ Profeţia începe cu descrierea succesului final pe care l-a avut Mesia în înfăptuirea voinţei divine. Cuvântul „slujitor“ sugerează că el se va supune voinţei lui Dumnezeu aşa cum un slujitor se supune voinţei stăpânului său. Procedând astfel, el „va acţiona cu perspicacitate“. Perspicacitatea este capacitatea de a înţelege o situaţie. A acţiona cu perspicacitate înseamnă a fi prevăzător când acţionezi. Într-o lucrare de referinţă se spune cu privire la verbul ebraic folosit aici: „Sensul de bază transmite ideea de acţiune înţeleaptă şi prevăzătoare. Succesul va fi de partea celui ce va acţiona cu înţelepciune“. Faptul că Mesia va avea cu adevărat succes reiese din profeţie, care spune că el „va fi ridicat şi va fi înălţat foarte mult“.

7. Cum ‘a acţionat cu perspicacitate’ Isus Cristos, şi cum a fost el ‘ridicat şi înălţat foarte mult’?

⁷ Isus a acţionat într-adevăr „cu perspicacitate“, demonstrând că înţelegea profeţiile biblice care se aplicau la el şi lăsându-se îndrumat de ele în înfăptuirea voinţei Tatălui său (Ioan 17:4; 19:30). Care a fost rezultatul? După învierea lui Isus şi înălţarea lui la cer, „Dumnezeu l-a înălţat într-o poziţie superioară şi i-a dat cu bunătate numele care este mai presus de orice alt nume“ (Filipeni 2:9; Faptele 2:34–36). Apoi, în 1914, glorificatul Isus a fost ridicat într-o poziţie şi mai înaltă. Iehova l-a înălţat pe tronul Regatului mesianic (Revelaţia 12:1–5). Cu adevărat, el a fost „ridicat şi înălţat foarte mult“.

„S-au uitat la el cu stupoare“

8, 9. Cum vor reacţiona conducătorii pământeşti când înălţatul Isus va veni să execute judecata, şi de ce?

⁸ Ce atitudine vor adopta naţiunile şi conducătorii lor faţă de înălţatul Mesia? Pentru a vedea lucrul acesta, vom trece, deocamdată, peste fraza explicativă din a doua parte a versetului 14. Profeţia spune: „După cum mulţi au rămas uimiţi de tine [s-au uitat la el cu stupoare, NW] . . . tot aşa, El va uimi multe popoare; înaintea Lui împăraţii îşi vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor înţelege ce nu mai auziseră“ (Isaia 52:14a, 15). Prin aceste cuvinte Isaia nu descrie prima venire a lui Mesia, ci confruntarea finală a lui Mesia cu conducătorii pământului.

⁹ Când înălţatul Isus va veni să execute judecata împotriva acestui sistem lipsit de pietate, conducătorii lumii ‘se vor uita la el cu stupoare’. Este adevărat, conducătorii umani nu îl vor vedea literalmente pe glorificatul Isus. Însă ei vor vedea dovezile clare ale puterii sale ca Luptător ceresc al lui Iehova (Matei 24:30). Ei vor fi obligaţi să ia seama la ceea ce conducătorii religioşi nu le-au spus, şi anume că Isus este Executorul judecăţilor lui Dumnezeu! Slujitorul înălţat cu care se vor confrunta ei va acţiona într-un mod în care ei nici nu se aşteaptă.

10, 11. În ce sens se poate spune că Isus a fost „desfigurat“ în secolul I, şi cum e prezentat el la fel şi astăzi?

¹⁰ Iată ce spune Isaia în fraza explicativă din versetul 14: „Atât de desfigurată Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de cea a fiilor oamenilor“ (Isaia 52:14b). Era Isus desfigurat în vreun fel? Nicidecum. Deşi Biblia nu oferă amănunte cu privire la înfăţişarea lui Isus, Fiul perfect al lui Dumnezeu a avut fără îndoială o înfăţişare plăcută. După cât se pare, cuvintele lui Isaia fac referire la umilirea la care a fost supus Isus. El i-a demascat cu îndrăzneală pe conducătorii religioşi din zilele lui ca fiind ipocriţi, mincinoşi şi ucigaşi; iar aceştia au ripostat insultându-l (1 Petru 2:22, 23). Ei l-au acuzat că încalcă legea, că este un blasfemator şi un înşelător şi că se face vinovat de sediţiune împotriva Romei. Astfel, aceşti calomniatori l-au prezentat pe Isus într-un mod complet deformat.

¹¹ Şi în zilele noastre Isus este prezentat în mod greşit. Mulţi oameni şi-l imaginează pe Isus ca fiind un copil sau un om vrednic de milă pironit pe o cruce, cu faţa schimonosită de durere şi cu o coroană de spini pe cap. Preoţii creştinătăţii au promovat asemenea concepţii. Ei nu l-au prezentat pe Isus ca fiind puternicul Rege ceresc, căruia naţiunile îi vor da socoteală. În viitorul apropiat, când se vor confrunta cu înălţatul Isus, conducătorii lumii vor avea de înfruntat un Mesia care are ‘toată autoritatea în cer şi pe pământ’! — Matei 28:18.

Cine va crede această veste bună?

12. La ce întrebări captivante dau naştere cuvintele din Isaia 53:1?

¹² După ce descrie transformarea uluitoare a lui Mesia — de la ‘desfigurare’ la ridicarea într-o poziţie ‘foarte înălţată’ — Isaia întreabă: „Cine şi-a pus credinţa în lucrurile auzite de noi? Iar în ce priveşte braţul lui Iehova, cui i s-a revelat?“ (Isaia 53:1, NW). Aceste cuvinte ale lui Isaia dau naştere unor întrebări captivante: Se va împlini această profeţie? Se va revela „braţul lui Iehova“, care reprezintă puterea sa, şi va face ca aceste cuvinte să devină realitate?

13. Cum a arătat Pavel că profeţia lui Isaia s-a împlinit în persoana lui Isus, şi care a fost reacţia multor evrei?

¹³ Răspunsul este fără îndoială afirmativ! În scrisoarea sa către romani, Pavel citează cuvintele lui Isaia pentru a arăta că profeţia auzită şi consemnată de Isaia se împlineşte în persoana lui Isus. Glorificarea lui Isus după suferinţele pe care le-a suportat pe pământ era o veste bună. „Totuşi — spune Pavel cu referire la evreii necredincioşi —, nu toţi au ascultat de vestea bună. Căci Isaia zice: «Iehova, cine şi-a pus credinţa în lucrul auzit de la noi?» Astfel, credinţa urmează după lucrul auzit. Şi lucrul auzit vine prin cuvântul despre Cristos“ (Romani 10:16, 17). Din nefericire însă, puţini oameni din zilele lui Pavel au crezut vestea bună despre Slujitorul lui Dumnezeu. De ce?

14, 15. Cum şi-a făcut apariţia Mesia pe scena pământească?

¹⁴ Profeţia le explică în continuare israeliţilor de ce au fost puse întrebările consemnate în versetul 1 şi, astfel, clarifică motivul pentru care mulţi nu îl vor accepta pe Mesia: „Căci EL a crescut înaintea Lui ca o mlădiţă fragedă, ca o rădăcină care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne facă să-L dorim“ (Isaia 53:2). Aici se arată cum îşi va face apariţia Mesia pe scena pământească. Începutul lui va fi modest, iar oamenilor nu li se va părea că va ajunge prea departe. În plus, el va fi ca o mlădiţă fragedă, ca o ramură care creşte din tulpina sau din creanga unui copac. De asemenea, el va fi ca o rădăcină care, ieşind dintr-un pământ arid şi neospitalier, nu va putea să supravieţuiască decât dacă are apă. El nu va veni cu mare alai, aşa cum vin regii, nu va purta haine regale şi nu va avea pe cap o diademă strălucitoare. Dimpotrivă, începutul lui va fi modest.

¹⁵ Cât de bine descriu aceste cuvinte începutul modest al lui Isus ca om! Maria, o fecioară evreică, l-a născut într-un staul dintr-un orăşel numit Betleemb (Luca 2:7; Ioan 7:42). Maria şi Iosif, soţul ei, erau săraci. După aproape 40 de zile de la naşterea lui Isus, ei au adus ca ofrandă pentru păcat „o pereche de turturele sau doi porumbei tineri“, ofrandă pe care legea mozaică o îngăduia în cazul celor săraci (Luca 2:24; Leviticul 12:6–8). După un timp, Maria şi Iosif s-au stabilit în Nazaret. Aici Isus a crescut într-o familie numeroasă, în condiţii modeste. — Matei 13:55, 56.

16. În ce sens Isus nu a avut nici „frumuseţe“, nici „strălucire“?

¹⁶ Ca om, Isus nu părea să provină dintr-o familie deosebită (Ioan 1:46; 7:41, 52). Deşi era un om perfect şi se trăgea din regele David, poziţia lui socială umilă nu i-a conferit nici „frumuseţe“, nici „strălucire“ — cel puţin nu în ochii celor ce se aşteptau ca Mesia să aibă o origine mult mai aleasă. Influenţaţi de conducătorii religioşi, mulţi evrei l-au ignorat şi chiar l-au dispreţuit. Până la urmă, mulţimile nu au văzut nimic atrăgător la Fiul perfect al lui Dumnezeu. — Matei 27:11–26.

‘Dispreţuit şi evitat de oameni’

17. a) Ce începe să descrie Isaia, şi de ce foloseşte el timpul trecut? b) Cine sunt cei ce l-au „dispreţuit“ şi l-au „evitat“ pe Isus, şi cum au făcut ei lucrul acesta?

¹⁷ Isaia începe acum să descrie în mod amănunţit cum va fi considerat şi tratat Mesia: „El a fost dispreţuit şi a fost evitat de oameni, un om făcut pentru dureri şi pentru a cunoaşte boala. Şi era ca şi cum cineva şi-ar ascunde faţa de noi. El a fost dispreţuit şi noi l-am considerat lipsit de valoare“ (Isaia 53:3, NW). Fiind sigur de împlinirea cuvintelor sale, Isaia foloseşte timpul trecut, ca şi cum acestea s-ar fi împlinit deja. A fost cu adevărat Isus Cristos dispreţuit şi evitat de oameni? Da, a fost! Conducătorii religioşi, care se credeau drepţi, şi discipolii lor l-au considerat pe Isus omul cel mai dispreţuit. Ei au spus despre Isus că este prieten cu încasatorii de impozite şi cu prostituatele (Luca 7:34, 37–39). Ei l-au scuipat în faţă, l-au lovit cu pumnii, l-au insultat şi şi-au bătut joc de el (Matei 26:67). Influenţaţi de aceşti duşmani ai adevărului, „ai lui [poporul lui Isus] nu l-au primit“. — Ioan 1:10, 11.

18. Dat fiind că Isus nu a fost bolnav niciodată, cum a fost el „un om făcut pentru dureri şi pentru a cunoaşte boala“?

¹⁸ Fiind un om perfect, Isus nu s-a îmbolnăvit. Cu toate acestea, el a fost „un om făcut pentru dureri şi pentru a cunoaşte boala“. Aceste dureri şi boli nu erau ale lui. Isus a venit din ceruri într-o lume bolnavă. El a trăit în mijlocul suferinţei şi al durerii, dar nu i-a evitat pe oamenii bolnavi fizic sau spiritual. Asemenea unui medic grijuliu, el a cunoscut îndeaproape suferinţa celor din jurul lui. În plus, el a putut să facă ceea ce nici un medic nu poate să facă. — Luca 5:27–32.

19. A cui faţă a fost ‘ascunsă’, şi cum au demonstrat duşmanii lui Isus că ‘îl considerau lipsit de valoare’?

¹⁹ Cu toate acestea, duşmanii lui Isus l-au considerat pe el bolnav şi au refuzat să-l privească cu bunăvoinţă. Faţa lui a fost ‘ascunsă’ vederii, dar nu pentru că el şi-ar fi ascuns-o de alţii. Biblia Ortodoxă, ediţia din 1988, foloseşte în Isaia 53:3 expresia „unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa“. Opozanţii lui Isus l-au considerat atât de respingător, încât şi-au acoperit faţa înaintea lui de parcă felul în care arăta era atât de dezgustător, încât nimeni nu se putea uita la el. Ei au considerat că Isus nu valora mai mult decât un sclav (Exodul 21:32; Matei 26:14–16). Pentru ei, ucigaşul Baraba valora mai mult decât Isus (Luca 23:18–25). Ce altceva ar mai fi putut face ei pentru a-şi arăta dispreţul faţă de Isus?

20. Ce mângâiere oferă cuvintele lui Isaia poporului de astăzi al lui Iehova?

²⁰ Slujitorii de astăzi ai lui Iehova pot găsi multă mângâiere în cuvintele lui Isaia. Probabil că, uneori, opozanţii îi dispreţuiesc pe închinătorii fideli ai lui Iehova şi îi tratează ca şi cum ar fi lipsiţi de valoare. Totuşi, aşa cum s-a văzut în cazul lui Isus, ceea ce contează cu adevărat este valoarea pe care o avem în ochii lui Iehova Dumnezeu. La urma urmei, chiar dacă oamenii ‘l-au considerat pe Isus ca fiind lipsit de valoare’, cu siguranţă, lucrul acesta nu a micşorat deloc valoarea extraordinară pe care o avea el în ochii lui Dumnezeu.

„Străpuns pentru nelegiuirile noastre“

21, 22. a) Ce a purtat Mesia şi cu ce s-a împovărat el în folosul altora? b) Cum l-au privit mulţi pe Mesia, şi cu ce a culminat suferinţa lui?

²¹ De ce a trebuit să sufere şi să moară Mesia? Isaia explică: „Desigur, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; şi noi am socotit că este pedepsit [lovit cu plăgi, NW], lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecaţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar DOMNUL a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. — Isaia 53:4–6.

²² Mesia a purtat suferinţele altora şi a luat asupra lui durerile lor. Figurat vorbind, el a ridicat poverile, le-a pus pe umerii săi şi le-a purtat. Şi, întrucât suferinţa şi durerea sunt urmări ale stării păcătoase a omenirii, Mesia a purtat păcatele altora. Mulţi evrei din timpul acela nu au înţeles care era motivul suferinţelor sale şi au crezut că Dumnezeu îl pedepsise, lovindu-l cu o boală dezgustătoare.c Suferinţa lui Mesia a culminat cu străpungerea, zdrobirea şi rănirea lui — cuvinte tari care descriu o moarte violentă şi dureroasă. Dar moartea sa are putere de răscumpărare; ea oferă baza pentru restabilirea celor ce rătăcesc încoace şi încolo în eroare şi păcat, ajutându-i să se împace cu Dumnezeu.

23. Cum a luat Isus asupra lui suferinţele altora?

²³ Cum a luat Isus asupra lui suferinţele altora? Citând Isaia 53:4, Evanghelia lui Matei spune: „I-au adus mulţi oameni posedaţi de demoni; şi el a expulzat spiritele cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei care se simţeau rău; ca să se împlinească ceea ce fusese declarat prin intermediul profetului Isaia, când a zis: «El însuşi a luat bolile noastre şi a purtat suferinţele noastre»“ (Matei 8:16, 17). Vindecându-i pe bolnavii care au venit la el, Isus a luat de fapt suferinţele lor asupra lui. Când a făcut aceste vindecări, el şi-a folosit vitalitatea (Luca 8:43–48). Capacitatea lui de a vindeca orice fel de suferinţe — atât fizice, cât şi spirituale — a dovedit că el primise putere să-i cureţe pe oameni de păcate. — Matei 9:2–8.

24. a) De ce li s-a părut multora că Dumnezeu l-a „lovit cu plăgi“ pe Isus? b) De ce a suferit şi a murit Isus?

²⁴ Totuşi, multora li s-a părut că Isus a fost „lovit cu plăgi“ de Dumnezeu. La urma urmei, suferinţa lui Isus a fost provocată la îndemnul respectaţilor conducători religioşi. Să nu uităm însă că el nu a suferit pentru că ar fi comis vreun păcat. Petru a spus: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să urmaţi îndeaproape paşii lui. El nu a comis păcat, nici nu s-a găsit înşelătorie în gura lui. El însuşi a purtat păcatele noastre în propriul său corp pe lemn, ca să sfârşim cu păcatele şi să trăim pentru dreptate. Şi «prin rănile lui aţi fost însănătoşiţi»“ (1 Petru 2:21, 22, 24). Fiind păcătoşi, cu toţii am fost cândva pierduţi ‘ca nişte oi care rătăcesc’ (1 Petru 2:25). Cu toate acestea, prin intermediul lui Isus, Iehova ne-a răscumpărat din starea noastră păcătoasă. El a făcut ca nelegiuirea noastră „să cadă“ pe Isus şi să rămână asupra lui. Deşi fără păcat, Isus a suportat de bunăvoie pedeapsa pentru păcatele noastre. Suferind pe nedrept o moarte ruşinoasă pe un stâlp, el a făcut posibilă împăcarea noastră cu Dumnezeu.

‘El s-a lăsat chinuit’

25. De unde ştim că Mesia a suferit şi a murit de bunăvoie?

²⁵ A fost dispus Mesia să sufere şi să moară? Isaia spune: „El a fost asuprit şi [s-a lăsat, NW] chinuit, dar nu Şi-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Şi-a deschis gura“ (Isaia 53:7). În ultima noapte a vieţii sale pământeşti, Isus ar fi putut chema în ajutor „douăsprezece legiuni de îngeri“. Însă el a spus: „În acest caz, cum s-ar împlini Scripturile: că aceasta trebuie să aibă loc aşa?“ (Matei 26:53, 54). Dimpotrivă, „Mielul lui Dumnezeu“ nu s-a împotrivit deloc (Ioan 1:29). Când preoţii de seamă şi bătrânii i-au adus acuzaţii false înaintea lui Pilat, Isus „nu a răspuns nimic“ (Matei 27:11–14). El nu a vrut să spună nimic ce ar fi putut împiedica înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu cu privire la el. Isus a fost dispus să moară ca un Miel de jertfă, fiind pe deplin conştient că moartea sa avea să răscumpere omenirea ascultătoare din păcat, boală şi moarte.

26. În ce fel a fost impusă o „restricţie“ de către opozanţii religioşi ai lui Isus?

²⁶ Isaia oferă acum mai multe amănunte cu privire la suferinţa şi umilirea lui Mesia. Profetul scrie: „Din cauza restricţiei şi a judecăţii a fost luat el; şi cine se va interesa măcar de lucrurile mărunte ale generaţiei lui? Căci el a fost tăiat de pe pământul celor vii. Din cauza transgresării poporului meu a fost lovit el“ (Isaia 53:8, NW). Când Isus a fost luat în cele din urmă de duşmanii săi, aceşti opozanţi religioşi au impus o „restricţie“ în privinţa modului în care l-au tratat. Prin aceasta nu se înţelege că ei s-au reţinut să-şi exprime ura, ci că au împiedicat sau au obstrucţionat justiţia. Septuaginta greacă foloseşte în Isaia 53:8 cuvântul „umilire“ în loc de „restricţie“. Duşmanii lui Isus l-au umilit prin faptul că s-au opus ca acesta să fie tratat cu imparţialitate, aşa cum avea dreptul să fie tratat chiar şi un criminal. Procesul lui Isus a fost o batjocură la adresa justiţiei. În ce fel?

27. Ce reguli au ignorat conducătorii religioşi evrei pe parcursul procesului lui Isus, şi cum au încălcat ei Legea lui Dumnezeu?

²⁷ Fiind hotărâţi să scape de Isus, conducătorii religioşi evrei au încălcat propriile lor regulamente. Potrivit tradiţiei, Sanhedrinul nu putea judeca pe cineva pasibil de pedeapsa cu moartea decât în sala pietrelor cioplite din incinta templului, şi nu în casa marelui preot. Aceste procese trebuiau ţinute în timpul zilei, nu după apusul soarelui. Iar în ce priveşte delictele care se pedepseau cu moartea, verdictul de vinovăţie trebuia anunţat după o zi de la încheierea audierii. Prin urmare, nici un proces nu putea fi ţinut în ajunul Sabatului sau al unei sărbători. Toate aceste reguli au fost ignorate când a fost judecat Isus (Matei 26:57–68). Mai rău chiar, conducătorii religioşi au încălcat în mod flagrant Legea lui Dumnezeu pe tot parcursul acestui proces. De exemplu, ei au recurs la mită pentru a-l prinde pe Isus (Deuteronomul 16:19; Luca 22:2–6). Au luat în considerare mărturiile mincinoase (Exodul 20:16; Marcu 14:55, 56). Au conspirat să elibereze un ucigaş, aducând astfel vină de sânge asupra lor şi asupra pământului lor (Numeri 35:31–34; Deuteronomul 19:11–13; Luca 23:16–25). Prin urmare, nu a fost o „judecată“ sau un proces corect, care să se încheie cu o hotărâre dreaptă şi imparţială.

28. Ce nu au luat în considerare duşmanii lui Isus?

²⁸ Au făcut duşmanii lui Isus investigaţii pentru a vedea cine era de fapt omul judecat în faţa lor? Isaia pune o întrebare asemănătoare: „Cine se va interesa măcar de lucrurile mărunte ale generaţiei lui?“ Cuvântul ‘generaţie’ se poate referi la ascendenţa sau originea cuiva. Când Isus a fost judecat de Sanhedrin, membrii acestuia nu au luat în considerare originea lui — şi anume că el îndeplinea cerinţele pentru a fi promisul Mesia. În schimb, ei l-au acuzat de blasfemie, considerându-l pasibil de pedeapsa cu moartea (Marcu 14:64). Apoi, guvernatorul roman Ponţiu Pilat a cedat în faţa presiunilor şi l-a condamnat pe Isus să fie ţintuit pe stâlp (Luca 23:13–25). Astfel, la numai 33 de ani şi jumătate, când era în floarea vârstei, Isus „a fost tăiat de pe pământul celor vii“.

29. Cum s-a adeverit faptul că mormântul lui Isus a fost „cu cei răi“ şi „cu cel bogat“?

²⁹ Isaia scrie în continuare despre moartea şi îngroparea lui Mesia: „Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat, pentru că nu făcuse nici o nelegiuire şi nu fusese nici o înşelăciune în gura Lui“ (Isaia 53:9). În ce sens a fost Isus cu cei răi şi cu cei bogaţi când a murit şi a fost îngropat? În ziua de 14 Nisan, anul 33 e.n., el a murit pe un stâlp de execuţie, în afara zidurilor Ierusalimului. Întrucât a fost ţintuit pe stâlp între doi răufăcători, s-ar putea spune că mormântul său a fost cu cei răi (Luca 23:33). Totuşi, după ce Isus a murit, Iosif, un om bogat din Arimateea, şi-a făcut curaj şi i-a cerut lui Pilat permisiunea de a da jos de pe stâlp corpul neînsufleţit al lui Isus şi de a-l înmormânta. Împreună cu Nicodim, Iosif a pregătit corpul ca să fie înmormântat, iar apoi l-a aşezat într-un mormânt abia săpat, care era proprietatea lui (Matei 27:57–60; Ioan 19:38–42). Astfel, mormântul lui Isus a fost şi cu cel bogat.

‘Iehova a găsit plăcere în zdrobirea lui’

30. În ce sens a găsit Iehova plăcere în zdrobirea lui Isus?

³⁰ În continuare, Isaia spune ceva surprinzător: „Iehova însuşi a găsit plăcere în zdrobirea lui; l-a făcut bolnav. Dacă îi vei pune sufletul ca ofrandă pentru vină, el îşi va vedea descendenţii, îşi va prelungi zilele, iar ceea ce îi este plăcut lui Iehova va reuşi în mâna lui. Din cauza zbuciumului sufletului său, el va vedea, va avea satisfacţie. Prin intermediul cunoştinţei sale, cel drept, slujitorul meu, le va aduce multor oameni o stare de dreptate; şi el însuşi va purta erorile lor“ (Isaia 53:10, 11, NW). Cum ar putea Iehova să găsească plăcere în faptul de a-l vedea zdrobit pe acest slujitor fidel? Evident, nu Iehova a provocat suferinţa iubitului său Fiu. Duşmanii lui Isus au purtat toată vina pentru ceea ce i-au făcut. Însă Iehova le-a permis să acţioneze cu cruzime (Ioan 19:11). Din ce motiv? Cu siguranţă, Dumnezeul empatiei şi al compasiunii tandre a fost îndurerat să-l vadă suferind pe Fiul său nevinovat (Isaia 63:9; Luca 1:77, 78). Categoric, Iehova nu a fost, în nici o privinţă, nemulţumit de Isus. Totuşi, Iehova a găsit plăcere în faptul că Fiul său a fost dispus să sufere, deoarece El avea în vedere toate binecuvântările care urmau să rezulte de aici.

31. a) În ce sens a oferit Iehova sufletul lui Isus ca „ofrandă pentru vină“? b) După toate suferinţele prin care a trecut Isus ca om, ce anume îi aduce o satisfacţie extraordinară?

³¹ În primul rând, Iehova a oferit sufletul lui Isus ca „ofrandă pentru vină“. De aceea, când s-a înălţat la cer, Isus s-a prezentat înaintea lui Iehova cu valoarea vieţii sale umane pe care o dăduse ca ofrandă pentru vină, iar Iehova a acceptat-o cu plăcere în folosul întregii omeniri (Evrei 9:24; 10:5–14). Prin intermediul acestei ofrande pentru vină, Isus a dobândit ‘descendenţi’. Ca „Tată etern“ (NW), el poate să dea viaţă – viaţă eternă – celor ce exercită credinţă în sângele vărsat de el (Isaia 9:6). După toate suferinţele prin care a trecut Isus ca om, cât de mare trebuie să fie satisfacţia lui că va putea elibera omenirea din păcat şi moarte! Bineînţeles, Isus are o şi mai mare satisfacţie ştiind că prin integritatea lui i-a oferit Tatălui său ceresc un răspuns la batjocurile Adversarului Său, Satan Diavolul. — Proverbele 27:11.

32. Prin intermediul cărei ‘cunoştinţe’ le aduce Isus „multor oameni o stare de dreptate“, şi cine sunt cei care au parte de ea?

³² O altă binecuvântare care este posibilă datorită morţii lui Isus este aceea că el ‘le-a adus multor oameni o stare de dreptate’, chiar în prezent. Potrivit cuvintelor lui Isaia, el face lucrul acesta „prin intermediul cunoştinţei sale“. Probabil că aceasta este cunoştinţa pe care Isus a dobândit-o când a venit ca om pe pământ şi a suferit pe nedrept deoarece a ascultat de Dumnezeu (Evrei 4:15). Suferind până la moarte, Isus a putut oferi jertfa de care era nevoie pentru a-i ajuta pe alţii să dobândească o stare de dreptate. Cine sunt aceştia? În primul rând, continuatorii săi unşi. Deoarece manifestă credinţă în jertfa lui Isus, Iehova îi declară drepţi cu perspectiva de a-i adopta ca fii şi de a-i face comoştenitori cu Isus (Romani 5:19; 8:16, 17). Apoi, „o mare mulţime“ de „alte oi“ manifestă credinţă în sângele vărsat al lui Isus şi se bucură de o stare de dreptate, având perspectiva de a deveni prieteni ai lui Dumnezeu şi de a supravieţui Armaghedonului. — Revelaţia 7:9; 16:14, 16; Ioan 10:16; Iacov 2:23, 25.

33, 34. a) Ce lucru care ne umple inima de bucurie aflăm despre Iehova? b) Cine sunt „cei mulţi“ cu care Slujitorul mesianic primeşte „o parte“?

³³ La urmă, Isaia descrie triumful lui Mesia: „Din acest motiv îi voi da o parte împreună cu cei mulţi şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că şi-a vărsat sufletul în moarte şi a fost numărat printre transgresori; şi el însuşi a purtat păcatul multor oameni şi a intervenit pentru transgresori“. — Isaia 53:12, NW.

³⁴ Din cuvintele cu care se încheie această parte a profeţie lui Isaia aflăm ceva încurajator despre Iehova: El îi consideră valoroşi pe cei ce îi rămân loiali. Lucrul acesta este sugerat de promisiunea că îi va „da“ Slujitorului mesianic „o parte împreună cu cei mulţi“. După cât se pare, aceste cuvinte au fost folosite la început în legătură cu obiceiul de a împărţi prăzile de război. Iehova preţuieşte loialitatea ‘celor mulţi’, adică a slujitorilor săi fideli din vechime, între care Noe, Avraam şi Iov, cărora le-a rezervat „o parte“ în lumea sa nouă care va veni în curând (Evrei 11:13–16). În mod asemănător, el îi va da o parte Slujitorului său mesianic. Da, Iehova nu va lăsa nerăsplătită integritatea Slujitorului său. Şi noi putem fi siguri că Iehova nu va ‘uita lucrarea noastră şi iubirea pe care o arătăm pentru numele său’. — Evrei 6:10.

35. Cine sunt „cei puternici“ cu care Isus împarte prăzile, şi ce reprezintă prăzile?

³⁵ De asemenea, slujitorul lui Dumnezeu va obţine prăzi de război în urma victoriei asupra duşmanilor săi. El va împărţi aceste prăzi cu „cei puternici“. Pe cine reprezintă „cei puternici“? Aceştia sunt cei 144 000 de cetăţeni ai ‘Israelului lui Dumnezeu’, din care fac parte primii discipoli ai lui Isus care, la fel ca el, au cucerit lumea (Galateni 6:16; Ioan 16:33; Revelaţia 3:21; 14:1). Dar ce sunt prăzile? Se pare că din ele fac parte ‘darurile sub formă de oameni’, pe care Isus, figurat vorbind, le-a smuls de sub controlul lui Satan şi le-a dat congregaţiei creştine (Efeseni 4:8–12). Cei 144 000, sau „cei puternici“, primesc şi ei o parte dintr-o altă pradă. Prin victoria lor asupra lumii, ei au făcut ca Satan să nu aibă nici un motiv să-l batjocorească pe Dumnezeu. Prin devoţiunea lor neclintită, ei îl preamăresc pe Iehova, înveselindu-i inima.

36. Ştia Isus că el împlineşte profeţia despre Slujitorul lui Dumnezeu? Explicaţi.

³⁶ Isus ştia că el împlineşte profeţia despre Slujitorul lui Dumnezeu. În noaptea când a fost arestat, el a citat cuvintele consemnate în Isaia 53:12 şi le-a aplicat la sine: „Vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris, şi anume: «Şi el a fost numărat cu cei nelegiuiţi». Fiindcă ceea ce se referă la mine îşi are acum împlinirea“ (Luca 22:36, 37). Din nefericire, Isus a fost tratat ca un nelegiuit. El a fost executat ca unul care a încălcat legea, fiind ţintuit pe stâlp între doi tâlhari (Marcu 15:27). Cu toate acestea, el a suportat de bunăvoie acest oprobriu, ştiind foarte bine că intervenea în favoarea noastră. El a stat, de fapt, între păcătoşi şi lovitura pedepsei cu moartea, primind el însuşi această lovitură.

37. a) Ce anume ne ajută să identificăm relatarea istorică despre viaţa şi moartea lui Isus? b) De ce ar trebui să-i fim recunoscători lui Iehova Dumnezeu şi lui Isus Cristos, Slujitorul său înălţat?

³⁷ Relatarea despre viaţa şi moartea lui Isus ne ajută să-l identificăm cu precizie pe Isus Cristos ca fiind „slujitorul“ mesianic din profeţia lui Isaia. Cât de recunoscători trebuie să fim că Iehova a fost dispus să-l lase pe Fiul său iubit să împlinească rolul profetic de Slujitor, să sufere şi să moară pentru ca noi să fim răscumpăraţi din păcat şi moarte! În felul acesta, Iehova a manifestat o mare iubire faţă de noi. În Romani 5:8 se spune: „Dumnezeu ne recomandă propria sa iubire prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi“. Cât de recunoscători trebuie să-i fim noi şi lui Isus Cristos, Slujitorul înălţat, care şi-a vărsat de bunăvoie sufletul în moarte!

[Notă de subsol]

a Targumul lui Jonathan ben Uzziel (secolul I e.n.), tradus de John Stenning, redă în felul următor Isaia 52:13: „Iată, slujitorul meu, Unsul (sau Mesia), va prospera“. De asemenea, în Talmudul babilonian (aprox. secolul al III-lea e.n.) se spune: „Mesia — care este numele lui? . . . [;cei] din casa lui Rabi [spun, Cel bolnav], după cum s-a spus, «Cu adevărat, el a luat asupra lui bolile noastre»“. — Sanhedrin 98b; Isaia 53:4.

b Referindu-se la Betleem, profetul Mica spune că este „prea mic între miile lui Iuda“ (Mica 5:2). Cu toate acestea, Betleemul a avut privilegiul unic de a fi oraşul natal al lui Mesia.

c Cuvântul din limba ebraică tradus prin „lovit cu plăgi“ este folosit şi cu privire la lepră (2 Împăraţi 15:5). Potrivit opiniei unor biblişti, unii evrei au tras concluzia pe baza versetului 4 din capitolul 53 al cărţii Isaia că Mesia avea să fie lepros. Talmudul babilonian aplică acest verset la Mesia, numindu-l „eruditul lepros“. Douay Version, o traducere catolică a Bibliei, redă acest verset în concordanţă cu Vulgata latină după cum urmează: „L-am privit ca pe un lepros“.

[Tabelul de la pagina 212]

SLUJITORUL LUI IEHOVA

Cum a îndeplinit Isus acest rol

PROFEŢIA

EVENIMENTUL

ÎMPLINIREA

Is. 52:13

Ridicat şi înălţat

Fap. 2:34–36; Filip. 2:8–11; 1 Pet. 3:22

Is. 52:14

Prezentat într-o lumină falsă şi discreditat

Mat. 11:19; 27:39–44, 63, 64; Ioan 8:48; 10:20