Puteţi deosebi „atât binele, cât şi răul“?

„Continuaţi să vă asiguraţi de ceea ce îi este plăcut Domnului.“ — EFESENI 5:10.

 1. În ce sens poate fi dificilă viaţa în prezent, şi de ce?

„ŞTIU, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23). Această remarcă înţeleaptă făcută de Ieremia are o şi mai mare însemnătate pentru noi astăzi. De ce? Deoarece, aşa cum a prezis Biblia, trăim ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). În fiecare zi suntem puşi în situaţii dificile care ne obligă să luăm decizii. Fie că sunt majore, fie că sunt minore, deciziile pot avea o mare influenţă asupra bunăstării noastre fizice, afective şi spirituale.

 2. Ce alegeri ar putea fi considerate lipsite de importanţă, însă cum le privesc creştinii dedicaţi?

² Multe alegeri pe care le facem în viaţa de zi cu zi ar putea fi considerate banale sau lipsite de importanţă. De pildă, în fiecare zi trebuie să alegem cu ce să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, cu cine să ne întâlnim şi aşa mai departe. Luăm aceste decizii aproape automat, fără să ne gândim prea mult. Dar sunt ele cu adevărat lipsite de importanţă? Fiind creştini dedicaţi, noi suntem foarte atenţi ca alegerile noastre în ce priveşte vestimentaţia şi aspectul exterior, mâncarea şi băutura şi vorbirea şi conduita noastră să reflecte întotdeauna statutul nostru de slujitori ai Celui Preaînalt, Iehova Dumnezeu. Să ne amintim îndemnul apostolului Pavel: „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi orice altceva, faceţi toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 10:31; Coloseni 4:6; 1 Timotei 2:9, 10.

 3. Ce alegeri sunt cu adevărat de maximă importanţă?

³ Apoi există decizii care sunt de şi mai mare importanţă. De exemplu, dacă cineva decide să se căsătorească sau să rămână celibatar, această decizie va avea, desigur, un efect profund şi de durată asupra vieţii lui. Fără îndoială că, pentru cineva care doreşte să se căsătorească, alegerea unui tovarăş de viaţă potrivit nu este o chestiune neînsemnată (Proverbele 18:22).a În plus, alegerea prietenilor şi a celor cu care ne asociem, a instruirii şi a locului de muncă, precum şi a destinderii are o influenţă puternică, chiar hotărâtoare, asupra spiritualităţii noastre — şi deci asupra bunăstării noastre eterne. — Romani 13:13, 14; Efeseni 5:3, 4. 

 4. a) Ce capacitate este demnă de dorit? b) La ce întrebări trebuie să găsim răspuns?

⁴ Întrucât trebuie să facem toate aceste alegeri, fără îndoială că este de dorit să avem capacitatea de a deosebi ce e bine de ce e rău sau ce pare a fi bun de ce este cu adevărat bun. Biblia ne avertizează: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte“ (Proverbele 14:12). Aşadar, ne-am putea întreba: Cum ne putem dezvolta capacitatea de a deosebi binele de rău? Unde putem găsi îndrumarea de care avem nevoie când luăm decizii? Ce au făcut în această privinţă unii oameni în trecut şi ce fac unii în prezent? Care sunt rezultatele?

‘Filozofia şi amăgirea goală’ a lumii

 5. Cum era lumea în care trăiau creştinii din secolul I?

⁵ Creştinii din secolul I trăiau într-o lume care punea mare accent pe valorile şi idealurile greco-romane. Pe de o parte, era vorba despre stilul de viaţă roman axat pe lux, după care râvneau mulţi. Pe de altă parte, membrii cercurilor de intelectuali din acea vreme erau entuziasmaţi nu numai de ideile filozofice ale lui Platon şi ale lui Aristotel, ci şi de cele ale unor şcoli mai noi, cum erau şcoala epicureică şi şcoala stoică. Când a venit la Atena în cea de-a doua călătorie misionară a sa, apostolul Pavel a trebuit să înfrunte concepţiile unor filozofi epicurieni şi stoici care se considerau superiori ‘guralivului acesta’, cum l-au numit ei pe Pavel. — Faptele 17:18.

 6. a) De ce anume s-au simţit atraşi unii creştini din secolul I? b) Ce avertisment a dat Pavel?

⁶ Aşadar, nu este greu de înţeles motivul pentru care unii creştini din secolul I au fost atraşi de stilul de viaţă şi de atitudinea ostentativă a oamenilor din jurul lor (2 Timotei 4:10). În aparenţă, cei ce se contopeau cu acel sistem se bucurau de multe avantaje, iar deciziile lor păreau înţelepte. Se părea că lumea avea de oferit ceva preţios, ceva ce modul de viaţă creştin caracterizat prin devoţiune şi angajament nu oferea. Totuşi, iată ce avertisment a dat Pavel: „Luaţi seama: s-ar putea să fie cineva care vă va duce ca pradă a sa prin filozofie şi amăgire goală, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit lucrurilor elementare ale lumii şi nu potrivit lui Cristos“ (Coloseni 2:8). De ce a făcut Pavel această afirmaţie?

 7. Cât de valoroasă este, de fapt, înţelepciunea lumii?

⁷ Pavel a dat acest avertisment deoarece a înţeles că în spatele mentalităţii celor ce fuseseră atraşi de lume se ascundea un pericol real. Expresia „filozofie şi amăgire goală“, folosită de el, este foarte sugestivă. Cuvântul „filozofie“ înseamnă literalmente „dragoste de înţelepciune şi căutare a ei“. Faptul de a iubi şi de a căuta înţelepciunea poate fi util în sine. De altfel, Biblia, îndeosebi cartea Proverbele, încurajează căutarea cunoştinţei exacte şi a înţelepciunii autentice (Proverbele 1:1–7; 3:13–18). Însă aici Pavel a pus ‘filozofia’ în legătură cu ‘amăgirea goală’. Cu alte cuvinte, Pavel considera goală şi înşelătoare înţelepciunea pe care o avea de oferit lumea. La fel ca un balon umflat, ea dădea impresia că era plină de substanţă, însă în realitate era lipsită de conţinut. Cu siguranţă, ar fi inutil, ba chiar dezastruos, să ne bazăm deciziile cu privire la bine şi rău pe ceva lipsit de conţinut, cum este cazul ‘filozofiei şi amăgirii goale’ a lumii.

Cei care numesc „răul bine şi binele rău“

 8. a) La cine apelează oamenii pentru sfaturi? b) Ce fel de sfaturi sunt oferite?

⁸ Astăzi lucrurile stau cam la fel. Practic în aproape orice domeniu de activitate există o mulţime de experţi. Consilieri în probleme de familie şi căsătorie, ziarişti, pretinşi terapeuţi, astrologi, medii spiritiste şi alţii sunt gata să dea sfaturi — contra cost. Dar ce fel de sfaturi sunt oferite? Adesea, normele morale bazate pe Biblie sunt respinse în favoarea aşa-numitei moralităţi noi. De exemplu, comentând refuzul guvernului de a înregistra „căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex“, un articol publicat într-un renumit ziar canadian, The Globe and Mail, consemna următoarele: „Este absurd ca în anul 2000 cea mai arzătoare dorinţă a doi oameni care se iubesc şi sunt fideli unul celuilalt să le fie respinsă doar pentru că întâmplarea face ca ei să fie de acelaşi sex“. În prezent, tendinţa este să fii tolerant, nu critic. Totul e considerat relativ; în ce priveşte binele şi răul, nu mai există nimic absolut. — Psalmul 10:3, 4.

 9. Ce fac adesea oamenii pe care societatea îi consideră demni de respect?

⁹ Când e vorba de decizii, alţii îi iau drept model pe cei ce au succes pe plan social şi financiar — oamenii bogaţi şi faimoşi. Deşi cei bogaţi şi faimoşi sunt consideraţi demni de respect în societatea de azi, adesea, virtuţi cum ar fi încrederea şi cinstea se găsesc, în cel mai bun caz, doar pe buzele lor. În goana după putere şi câştig, mulţi nu au nici un fel de remuşcări când ignoră reguli şi încalcă principii morale. Pentru a obţine faimă şi popularitate, unii sacrifică cu nonşalanţă principii şi norme consacrate, adoptând un comportament dubios şi şocant. Rezultatul este o societate laxistă, care pune accentul pe câştig şi a cărei deviză este: „Merge orice“. Mai e de mirare că oamenii sunt complet derutaţi în privinţa noţiunilor de bine şi rău? — Luca 6:39.

10. Cum se confirmă cuvintele lui Isaia referitoare la bine şi rău?

¹⁰ Consecinţele tragice ale deciziilor neînţelepte luate pe baza unei îndrumări defectuoase se văd pretutindeni în jur: căsnicii şi familii destrămate, consum de droguri şi abuz de alcool, bande de tineri violenţi, promiscuitate, boli venerice, ca să menţionăm doar câteva exemple. De fapt, cum ne-am putea aştepta ca lucrurile să stea altfel din moment ce oamenii nu mai ţin cont de normele sau punctele de reper în ce priveşte binele şi răul (Romani 1:28–32)? Este exact cum a spus profetul Isaia: „Vai de cei care numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune! Vai de cei care se socotesc înţelepţi şi se cred pricepuţi!“ — Isaia 5:20, 21.

11. De ce nu este înţelept să ne bazăm pe noi înşine când trebuie să deosebim binele de rău?

¹¹ Faptul că Dumnezeu i-a tras la răspundere pe acei evrei din vechime care ajunseseră să ‘se socotească singuri înţelepţi’ accentuează şi mai mult cât de important este să nu ne bazăm pe noi înşine când trebuie să deosebim binele de rău. Mulţi oameni de azi acceptă idei de genul: „Ascultă-ţi inima“ sau „Fă ceea ce simţi că este bine“. Reflectă înţelepciune o astfel de mentalitate? Biblia arată că nu, întrucât ea afirmă fără ocolişuri: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?“ (Ieremia 17:9). Aţi accepta ca o persoană foarte rea şi înşelătoare să vă ajute să luaţi decizii? Categoric nu. De fapt, poate că aţi face exact invers faţă de ceea ce v-ar sfătui o astfel de persoană. Iată de ce Biblia ne aminteşte: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi scăpat“. — Proverbele 3:5–7; 28:26.

Să aflăm ce îi este plăcut lui Dumnezeu

12. De ce trebuie să constatăm noi înşine care este „voinţa lui Dumnezeu“?

¹² Din moment ce nu ne putem baza nici pe înţelepciunea lumii, nici pe noi înşine pentru a deosebi binele de rău, ce ar trebui să facem? Remarcaţi ce sfat clar şi lipsit de ambiguităţi a dat apostolul Pavel: „Nu vă mai conformaţi acestui sistem de lucruri, ci transformaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să puteţi constata voi înşivă care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ (Romani 12:2). De ce trebuie să constatăm noi înşine care este voinţa lui Dumnezeu? În paginile Bibliei, Iehova oferă un motiv simplu, dar convingător: „Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre“ (Isaia 55:9). Astfel, în loc să ne bazăm pe aşa-numitul bun-simţ sau pe ceea ce considerăm noi că e bine, ar fi înţelept să dăm ascultare următorului sfat: „Continuaţi să vă asiguraţi de ceea ce îi este plăcut Domnului“. — Efeseni 5:10.

13. În ce fel accentuează cuvintele lui Isus consemnate în Ioan 17:3 necesitatea de a cunoaşte ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu?

¹³ Isus Cristos a accentuat această necesitate prin cuvintele: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Expresia „să asimileze cunoştinţă“ înseamnă mai mult decât „a cunoaşte“. Potrivit unei lucrări de referinţă, ea „indică o relaţie între persoana care cunoaşte şi obiectul cunoscut; în această privinţă, ceea ce este cunoscut e important şi de valoare pentru cel care cunoaşte; la fel este şi relaţia care se stabileşte“ (Vine’s Expository Dictionary). A fi în relaţii strânse cu cineva presupune mai mult decât a şti cine este acea persoană şi care-i este numele. Înseamnă a şti ce-i place şi ce-i displace, a-i cunoaşte principiile, normele — şi a i le respecta. — 1 Ioan 2:3; 4:8.

Exersarea facultăţilor de percepţie

14. Conform celor spuse de Pavel, care este principala deosebire dintre copiii mici pe plan spiritual şi oamenii maturi spiritualiceşte?

¹⁴ Cum putem dobândi, aşadar, capacitatea de a deosebi binele de rău? Răspunsul îl găsim în cuvintele lui Pavel adresate creştinilor evrei din secolul I. Iată ce a scris el: „Oricine are parte de lapte nu este familiarizat cu cuvântul dreptăţii, fiindcă este un copil mic. Însă hrana solidă este pentru oamenii maturi, pentru cei care, prin folosire, şi-au exersat facultăţile de percepţie ca să deosebească atât binele, cât şi răul“. Aici Pavel pune în contrast ‘laptele’, pe care în versetul anterior l-a definit drept „lucrurile elementare ale declaraţiilor sacre ale lui Dumnezeu“, cu „hrana solidă“, ce aparţine ‘oamenilor maturi’, celor care „şi-au exersat facultăţile de percepţie ca să deosebească atât binele, cât şi răul“. — Evrei 5:12–14.

15. De ce sunt necesare eforturi asidue pentru a dobândi o cunoştinţă exactă despre Dumnezeu?

¹⁵ Aceasta înseamnă că, înainte de toate, trebuie să depunem eforturi asidue ca să dobândim o înţelegere exactă a normelor lui Dumnezeu prezentate în Cuvântul său, Biblia. Însă nu trebuie să ne aşteptăm la o listă de reguli care să ne spună ce putem şi ce nu putem face. Biblia nu este o astfel de carte. Dimpotrivă, Pavel a spus: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17). Pentru a beneficia de pe urma acestor învăţături, mustrări şi disciplinări, trebuie să ne punem la contribuţie mintea şi capacitatea de gândire. Aceasta presupune eforturi, însă rezultatele — a fi „pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună“ — merită din plin eforturile. — Proverbele 2:3–6.

16. Ce înseamnă a-ţi exersa facultăţile de percepţie?

¹⁶ Apoi, aşa cum a arătat Pavel, oamenii maturi „şi-au exersat facultăţile de percepţie ca să deosebească atât binele, cât şi răul“. Astfel ajungem la miezul problemei. Expresia „şi-au exersat facultăţile de percepţie“ înseamnă literalmente „şi-au exersat organele de simţ (aşa cum face un gimnast)“ (traducerea Kingdom Interlinear). Un gimnast cu experienţă care evoluează la un anumit aparat, de exemplu, la inele sau la bârnă, poate face într-o fracţiune de secundă unele mişcări ce par să sfideze gravitaţia sau alte legi ale naturii. În fiecare moment, el are un control deplin asupra membrelor corpului şi îşi dă seama aproape instinctiv ce mişcare trebuie să facă pentru a-şi încheia cu succes exerciţiul. Toate acestea se datorează unei instruiri riguroase şi unei permanente exersări.

17. În ce sens ar trebui să fim ca nişte gimnaşti?

¹⁷ Asemenea unui gimnast, şi noi trebuie să ne antrenăm, în sens spiritual, dacă dorim să fim siguri că deciziile noastre şi alegerile pe care le facem sunt întotdeauna bune. În orice moment, trebuie să avem un control deplin asupra simţurilor şi a mădularelor corpului nostru (Matei 5:29, 30; Coloseni 3:5–10). De pildă, vă disciplinaţi ochii ca să nu se oprească asupra unor materiale imorale sau urechile ca să nu asculte o muzică ori o vorbire degradantă? Realitatea este că materiale nesănătoase de acest fel se găsesc pretutindeni în jur. Însă depinde de noi dacă acestea vor prinde sau nu rădăcini în inima şi mintea noastră. Putem să-l imităm pe psalmistul care a spus: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea celor care se abat, ea nu se va lipi de mine. . . . Cel care spune minciuni nu va sta înaintea ochilor mei“. — Psalmul 101:3, 7.

Să ne exersăm facultăţile de percepţie prin folosire

18. Ce sugerează expresia „prin folosire“ din explicaţia lui Pavel despre exersarea facultăţilor de percepţie?

¹⁸ Să nu uităm că „prin folosire“ ne putem exersa facultăţile de percepţie ca să deosebească atât binele, cât şi răul. Altfel spus, de fiecare dată când trebuie să luăm o decizie, ar fi bine să învăţăm să ne folosim facultăţile mintale ca să discernem ce principii biblice sunt implicate şi cum se aplică ele. Formaţi-vă obiceiul de a face cercetări în publicaţiile biblice furnizate prin intermediul „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45). Putem, desigur, să le cerem ajutor creştinilor maturi. Însă eforturile pe care le depunem personal pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu, împreună cu faptul de a-i cere lui Iehova în rugăciune îndrumare şi spiritul său, ne vor aduce în final bogate recompense. — Efeseni 3:14–19.

19. De ce binecuvântări vom putea avea parte dacă ne exersăm în mod progresiv facultăţile de percepţie?

¹⁹ În timp ce ne exersăm în mod progresiv facultăţile de percepţie, obiectivul este acela de a nu mai fi „nişte copii mici, aruncaţi în toate părţile ca de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură prin şiretenia oamenilor, prin viclenie în născocirea erorii“ (Efeseni 4:14). Dimpotrivă, bazându-ne pe cunoştinţa şi înţelegerea pe care le avem cu privire la ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu, vom putea lua decizii înţelepte, mai mari sau mai mici, care ne vor aduce foloase, îi vor încuraja pe fraţii noştri şi, mai presus de orice, îi vor fi plăcute Tatălui nostru ceresc (Proverbele 27:11). Ce binecuvântare şi ocrotire se va dovedi aceasta în actualele timpuri critice!

[Notă de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Ce capacitate este necesară pentru a lua decizii sănătoase?

• Când trebuie să deosebim binele de rău, de ce nu e înţelept să ne bazăm pe oamenii proeminenţi sau pe propriile noastre sentimente?

• De ce trebuie să ne asigurăm de ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu când luăm decizii, şi cum putem face aceasta?

• Ce înseamnă ‘a ne exersa facultăţile de percepţie’?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Este zadarnic să căutăm îndrumare la oamenii bogaţi şi faimoşi

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Asemenea unui gimnast, trebuie să avem un control deplin asupra tuturor simţurilor şi a mădularelor corpului nostru