11. Cum i-a sfătuit Pavel pe creştini să se comporte faţă de conducătorii lumii?

¹¹ În armonie cu aceasta, după mai bine de 20 de ani de la moartea lui Cristos, apostolul Pavel le-a spus creştinilor din Roma: „Orice suflet să fie supus autorităţilor care sunt mai presus de el [superioare, NW]“ (Romani 13:1). După aproximativ zece ani, cu puţin timp înainte de a fi întemniţat a doua oară şi executat la Roma, Pavel i-a scris lui Tit: „Adu-le aminte [creştinilor cretani] să fie supuşi stăpânilor şi autorităţilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci îngăduitori, arătând blândeţe faţă de toţi oamenii“. — Tit 3:1, 2.

O înţelegere progresivă cu privire la „autorităţile superioare“

12. a) Potrivit lui Charles Taze Russell, care era poziţia corectă a unui creştin faţă de autorităţile guvernamentale? b) Privitor la serviciul în cadrul armatei, ce poziţii diferite au adoptat creştinii unşi în timpul primului război mondial?

¹² Încă în 1886, Charles Taze Russell a scris în cartea The Plan of the Ages (Planul vârstelor): „Nici Isus, nici apostolii nu s-au amestecat în vreun mod oarecare în afacerile domnitorilor pământeşti. . . . Ei au instruit Biserica să se supună legilor şi să-i respecte pe cei cu autoritate datorită funcţiei lor, . . . să plătească impozitele stabilite şi, exceptând cazul când contravenea legilor lui Dumnezeu (Faptele 4:19; 5:29), să nu se împotrivească nici unei legi în vigoare (Romani 13:1–7; Matei 22:21). Isus, apostolii şi biserica timpurie se supuneau legilor, deşi erau separaţi de guvernele acestei lumi şi nu făceau parte din ele“. Această carte identifica în mod corect „puterile mai înalte“, sau „autorităţile superioare“, menţionate de apostolul Pavel, drept autorităţi guvernamentale umane (Romani 13:1,  King James Version). În 1904, cartea The New Creation (Noua creaţie) afirma că adevăraţii creştini „trebuie să fie printre cei care respectă cel mai mult legea în timpul nostru: să nu fie nici agitatori, nici certăreţi, nici critici“. Acest pasaj a fost interpretat de unii ca însemnând supunere totală faţă de puterile guvernamentale, mergând chiar până acolo încât au acceptat serviciul în cadrul armatei pe parcursul primului război mondial. Alţii însă au considerat serviciul militar ca fiind contrar declaraţiei lui Isus: „Toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri“ (Matei 26:52). Evident, era necesară o înţelegere mai clară cu privire la supunerea creştină faţă de autorităţile superioare.

13. Ce schimbare în ce priveşte înţelegerea identităţii puterilor mai înalte a fost prezentată în 1929, şi cum s-a dovedit aceasta benefică?

¹³ În 1929, într-un moment când legile emise de diverse guverne începeau să interzică unele lucruri pe care le ordonă Dumnezeu sau să pretindă lucruri pe care legile lui Dumnezeu le interzic, s-a crezut că puterile mai înalte trebuie să fie Iehova Dumnezeu şi Isus Cristosb. Aceasta a fost înţelegerea pe care au avut-o slujitorii lui Iehova în perioada critică dinaintea şi din timpul celui de-al doilea război mondial şi până în timpul războiului rece, caracterizat printr-un echilibru al terorii şi prin arsenalele sale militare. Privind în urmă, trebuie să spunem că acest mod de a vedea lucrurile, care a glorificat supremaţia lui Iehova şi a Cristosului său, a ajutat poporul lui Dumnezeu să păstreze o poziţie neutră fermă pe parcursul acestei perioade grele.

Supunere relativă

14. Cum s-a aruncat o lumină mai mare asupra versetelor 1 şi 2 din Romani  13 şi asupra altor versete similare în 1962?

¹⁴ În 1961 a fost încheiată versiunea New World Translation of the Holy Scriptures (Sfintele Scripturi — Traducerea Lumii Noi). Pregătirea ei a necesitat un studiu aprofundat al limbii textuale a Scripturilor. Traducerea exactă a cuvintelor folosite nu numai în Romani,  capitolul 13 din Ro, ci şi în pasaje ca Tit 3:1, 2 şi 1 Petru 2:13, 17 a clarificat faptul că expresia „autorităţi superioare“ nu se referea la autoritatea supremă, Iehova, şi la Fiul său, Isus, ci la autorităţile guvernamentale umane. Spre sfârşitul anului 1962, în Turnul de veghere s-au publicat articole care dădeau o explicaţie corectă capitolului 13 din Romani, oferind totodată o înţelegere mai clară decât cea din timpul lui C. T. Russell. Aceste articole arătau că supunerea creştină faţă de autorităţi nu poate fi absolută. Ea trebuie să fie relativă, să nu-i pună pe slujitorii lui Dumnezeu în conflict cu legile lui Dumnezeu. Articole ulterioare din Turnul de veghere au atras atenţia asupra acestui punct importantc.

15, 16. a) La ce echilibru mai bun a dus noua înţelegere a capitolului 13 din Romani? b) La ce întrebări urmează să se răspundă?

¹⁵ Această clarificare a înţelegerii corecte a capitolului 13 din Romani  a ajutat poporul lui Iehova să stabilească un echilibru între respectul datorat autorităţilor politice şi ataşamentul ferm faţă de principiile scripturale vitale (Psalmul 97:11; Ieremia 3:15). Ea le-a permis să aibă un punct de vedere corect în ce priveşte relaţia lor cu Dumnezeu şi atitudinea lor faţă de Stat. Ea le-a dat asigurarea că, în timp ce îi dau Cezarului lucrurile Cezarului, ei nu neglijează să-i dea lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu.

În mod interesant, în comentariul său cu privire la Romani, capitolul 13, profesorul F. F. Bruce scrie: „Reiese clar din contextul imediat, ca şi din contextul general al scrierilor apostolice, că Statul poate pretinde în mod just supunere numai în cadrul limitelor scopurilor pentru care a fost instituit de Dumnezeu — cu alte cuvinte, nu numai că poţi, dar chiar trebuie să te împotriveşti Statului atunci când pretinde supunerea pe care i-o datorezi numai lui Dumnezeu“.