Capitolul cinci

Libertatea de care se bucură închinătorii lui Iehova

 1, 2. a) Ce libertate le-a dat Dumnezeu primilor oameni? b) Menţionează câteva dintre legile ce guvernau viaţa lui Adam şi a Evei.

CÂND Iehova a creat primul bărbat şi prima femeie, aceştia s-au bucurat de o libertate cu mult mai mare decât cea de care au parte oamenii în prezent. Locuinţa lor era Paradisul, frumoasa grădină a Edenului. Bucuria vieţii nu le era umbrită de vreo boală, deoarece aveau o minte perfectă şi un corp perfect. Nu se aşteptau să moară, aşa cum s-au aşteptat toţi ceilalţi oameni care s-au născut după ei. În plus, nu erau nişte roboţi, ci primiseră minunatul dar al liberului arbitru, acea capacitate de a lua singuri decizii în viaţă. Însă, pentru a avea parte în continuare de această minunată libertate, ei trebuiau să respecte legile lui Dumnezeu.

² Să ne gândim, de exemplu, la legile fizice. Dumnezeu n-a explicat aceste legi, însă i-a creat pe Adam şi Eva în aşa fel încât să fie ceva firesc pentru ei să le respecte. Când le era foame ştiau că trebuie să mănânce; când le era sete ştiau că trebuie să bea; apusul soarelui le arăta că trebuiau să meargă la culcare. În plus, Iehova le-a dat de îndeplinit o sarcină. Aceasta era în realitate o lege, întrucât avea să le guverneze întregul mod de viaţă. Ei trebuiau să dea naştere la copii, să exercite autoritate asupra numeroaselor forme de viaţă de pe pământ şi să extindă graniţele Paradisului până când întregul pământ avea să devină un paradis (Geneza 1:28; 2:15). Cât de plăcută şi de utilă era această lege! Ea le oferea o muncă plină de satisfacţii, dându-le posibilitatea să-şi folosească la maximum capacităţile, într-un mod cât se poate de util. De asemenea, ei erau liberi să decidă cum urmau să-şi îndeplinească această sarcină. Oare ce-şi mai puteau dori?

 3. Cum puteau învăţa Adam şi Eva să-şi folosească cu înţelepciune libertatea de a lua decizii?

³ Bineînţeles, faptul că lui Adam şi Evei li se acordase privilegiul de a lua singuri decizii nu însemna că absolut orice decizie a lor ducea automat la rezultate bune. Libertatea lor de a lua decizii trebuia exercitată în limitele impuse de legile şi de principiile lui Dumnezeu. Dar cum aveau ei să înveţe aceste legi şi principii? Ascultându-l pe Creatorul lor şi observându-i lucrările. Dumnezeu i-a înzestrat pe Adam şi pe Eva cu inteligenţa necesară pentru a putea aplica ceea ce învăţau. Şi, întrucât fuseseră creaţi perfecţi, era normal ca atunci când luau decizii să reflecte calităţile lui Dumnezeu. Cu siguranţă, aşa ar fi fost dacă ar fi apreciat cu adevărat ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ei şi ar fi dorit să-i fie plăcuţi. — Geneza 1:26, 27; Ioan 8:29.

 4. a) Îi priva oare de libertate pe Adam şi pe Eva porunca de a nu mânca din fructul unui pom? b) De ce era aceasta o cerinţă potrivită?

⁴ Aşadar, fiind cel care le dăduse viaţă, Dumnezeu a decis în mod legitim să le testeze devoţiunea faţă de el şi dorinţa de a rămâne în limitele libertăţii acordate de el. Iehova i-a dat lui Adam următoarea poruncă: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“ (Geneza 2:16, 17). După ce a fost creată, Eva a aflat şi ea de această lege (Geneza 3:2, 3). Îi priva oare de libertate această restricţie? Cu siguranţă, nu! Ei aveau la dispoziţie din abundenţă alimente delicioase de tot felul, fără să fi fost nevoiţi să mănânce din fructul acelui pom (Geneza 2:8, 9). Şi, întrucât pământul îi aparţinea lui Dumnezeu, care îl crease, era cât se poate de potrivit ca ei să arate că înţeleseseră acest lucru. Prin urmare, Dumnezeu avea dreptul să stabilească legi care se potriveau scopului său şi care erau folositoare oamenilor. — Psalmul 24:1, 10.

 5. a) Cum au pierdut Adam şi Eva glorioasa libertate pe care o avuseseră? b) Ce a luat locul libertăţii pe care au avut-o Adam şi Eva, şi cum ne afectează pe noi acest lucru?

⁵ Dar ce s-a întâmplat? Motivat de o ambiţie egoistă, un înger şi-a folosit în mod greşit liberul arbitru şi a devenit Satan, nume care înseamnă „Împotrivitor“. El a înşelat-o pe Eva, promiţându-i ceva contrar voinţei lui Dumnezeu (Geneza 3:4, 5). Adam i s-a alăturat Evei, încălcând şi el legea lui Dumnezeu. Luând ceea ce nu le aparţinea, ei au pierdut glorioasa libertate de care se bucuraseră până atunci. Păcatul a pus stăpânire asupra lor şi, aşa cum îi avertizase Dumnezeu, în cele din urmă au murit. Moştenirea pe care au lăsat-o tuturor descendenţilor lor a fost păcatul, manifestat prin tendinţa înnăscută de a face ce este rău. Păcatul a adus cu sine şi unele deficienţe ce au generat boli, bătrâneţe şi moarte. Din cauza influenţei lui Satan, înclinaţia omului spre rău s-a accentuat, ducând la apariţia unei societăţi umane pline de ură, crime, opresiune şi războaie care au secerat milioane de vieţi omeneşti. Ce contrast faţă de libertatea pe care Dumnezeu le-o acordase oamenilor la început! — Deuteronomul 32:4, 5; Iov 14:1, 2; Romani 5:12; Revelaţia 12:9.

Unde putem găsi libertate

 6. a) Unde putem găsi adevărata libertate? b) Despre ce fel de libertate vorbea Isus?

⁶ Gândindu-ne la stările rele de lucruri care există în întreaga lume, nu ne surprinde faptul că oamenii tânjesc după mai multă libertate. Dar unde putem găsi adevărata libertate? Isus a zis: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi într-adevăr discipolii mei, şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 8:31, 32). Această libertate nu este acel gen de libertate pe care oamenii speră să îl obţină când schimbă un conducător sau o formă de guvernare cu un alt conducător sau cu o altă formă de guvernare. Dimpotrivă, ea merge chiar la rădăcina problemelor omului. Isus s-a referit aici la libertatea obţinută în urma eliberării din sclavia păcatului (Ioan 8:24, 34–36). Prin urmare, când cineva devine un discipol adevărat al lui Isus Cristos, în viaţa lui are loc o schimbare extraordinară: Este eliberat!

 7. a) În ce sens putem fi liberi de păcat în prezent? b) Pentru a avea parte de această libertate, ce trebuie să facem?

⁷ Aceasta nu înseamnă că în prezent adevăraţii creştini nu mai simt efectele înclinaţiei înnăscute de a păcătui. Întrucât au moştenit păcatul, ei au de dus în continuare o luptă (Romani 7:21–25). Însă cei ce trăiesc în armonie cu învăţăturile lui Isus nu mai sunt sclavi ai păcatului. Păcatul nu mai este pentru ei asemenea unui dictator, care dă ordine ce trebuie ascultate orbeşte. Nu mai sunt constrânşi să ducă o viaţă lipsită de sens şi să aibă o conştiinţă încărcată. Ei se bucură de o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu deoarece păcatele le-au fost iertate pe baza credinţei lor în jertfa lui Cristos. S-ar putea ca înclinaţiile păcătoase să apară şi să încerce să preia controlul asupra lor, dar când refuză să le urmeze amintindu-şi de învăţăturile curate ale lui Cristos, ei arată că păcatul nu mai este stăpânul lor. — Romani 6:12–17.

 8. a) Ce libertate ne oferă adevăratul creştinism? b) Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de autorităţile laice?

⁸ Să ne gândim la libertatea de care ne bucurăm în calitate de creştini. Am fost eliberaţi de efectele învăţăturilor false, precum şi din sclavia superstiţiilor şi a păcatului. Minunatele adevăruri despre starea morţilor şi despre înviere ne-au eliberat de teama iraţională de moarte. Când am aflat că guvernele umane imperfecte vor fi în curând înlocuite de Regatul drept al lui Dumnezeu, am fost eliberaţi din lanţurile deznădejdii (Daniel 2:44; Matei 6:10). Totuşi, această libertate nu constituie un motiv pentru a arăta lipsă de respect faţă de autorităţile guvernamentale şi faţă de legile lor. — Tit 3:1, 2; 1 Petru 2:16, 17.

 9. a) Cum ne ajută Iehova în mod iubitor să ne bucurăm de cea mai mare libertate pe care oamenii o pot avea în prezent? b) Cum putem lua decizii înţelepte?

⁹ Iehova nu ne lasă să aflăm singuri care este cel mai bun mod de viaţă. El ştie cum suntem făcuţi şi ce lucruri ne aduc cu adevărat satisfacţie şi foloase eterne. El ştie ce gânduri şi ce conduită ne pot distruge relaţiile cu el şi cu semenii noştri, împiedicându-ne chiar să intrăm în lumea nouă. În mod iubitor, Iehova ne avertizează despre toate aceste lucruri în paginile Bibliei şi prin intermediul organizaţiei lui vizibile (Marcu 13:10; Galateni 5:19–23; 1 Timotei 1:12, 13). Apoi, folosindu-ne liberul arbitru acordat de Dumnezeu, vom decide singuri în ce mod vom reacţiona la avertismentele lui Iehova. Spre deosebire de Adam, dacă respectăm ceea ce este scris în Biblie, vom lua decizii înţelepte. Vom demonstra că principala noastră preocupare în viaţă este să avem relaţii bune cu Iehova.

Unii îşi doresc un alt gen de libertate

10. Ce gen de libertate îşi doresc unii Martori ai lui Iehova?

¹⁰ Câteodată, unii tineri Martori ai lui Iehova — dar şi unii dintre cei care nu mai sunt chiar atât de tineri — ajung să-şi dorească un alt gen de libertate. Lumea începe să-i fascineze şi, cu cât se gândesc mai mult la ea, cu atât devine mai puternică dorinţa lor de a face lucruri care nu le sunt permise creştinilor, dar care în lume sunt la modă. Poate că ei nu intenţionează să consume droguri, să bea alcool în exces sau să comită fornicaţie. Dar încep să se asocieze cu cei ce nu sunt creştini adevăraţi, dorindu-şi să fie acceptaţi de ei. S-ar putea chiar să înceapă să le imite modul de a vorbi, precum şi conduita. — 3 Ioan 11.

11. Ce fel de persoane îi pot atrage uneori pe creştini să facă ce este rău?

¹¹ Uneori, ei sunt atraşi într-o conduită necreştină de persoane care susţin că îi slujesc lui Iehova. Aşa s-a întâmplat în secolul întâi şi acelaşi lucru se poate întâmpla şi în zilele noastre. Acest gen de persoane doresc, de obicei, să facă lucruri care, cred ele, le aduc satisfacţie; însă acele lucruri constituie o încălcare a legilor lui Dumnezeu. Aceste persoane îi îndeamnă şi pe alţii „să se distreze“. ‘Le promit libertatea, în timp ce ele însele sunt sclave ale corupţiei’. — 2 Petru 2:19.

12. Care sunt rezultatele triste ale unei conduite ce nu este în conformitate cu legile şi principiile lui Dumnezeu?

¹² Întrucât această aşa-zisă libertate presupune încălcarea legilor lui Dumnezeu, rezultatele sunt întotdeauna dezastruoase. De exemplu, relaţiile sexuale nepermise pot avea ca rezultat tulburări afective, boli, moarte, o sarcină nedorită şi chiar destrămarea căsniciei (1 Corinteni 6:18; 1 Tesaloniceni 4:3–8). Consumul de droguri poate genera o stare de iritabilitate, vorbire neclară, tulburări de vedere, ameţeală, greutate în respiraţie, halucinaţii şi moarte. De asemenea, poate crea dependenţă, ceea ce ar putea duce la comiterea unor infracţiuni pentru întreţinerea acestui viciu. O mare parte dintre aceste consecinţe apar şi în cazul consumului de băuturi alcoolice în exces (Proverbele 23:29–35). Cei care au o astfel de conduită ar putea crede că sunt liberi, dar, când îşi vor da seama că în realitate au ajuns sclavi ai păcatului, ar putea fi prea târziu pentru ei. Şi ce stăpân crud este păcatul! Dacă analizăm acum acest lucru, ne vom putea păzi pentru a nu ajunge într-o astfel de situaţie. — Galateni 6:7, 8.

De unde încep problemele

13. a) Cum se nasc de cele mai multe ori dorinţele care cauzează probleme? b) Pentru a înţelege care ‘asocieri sunt rele’, al cui punct de vedere trebuie să ne intereseze? c) Când răspunzi la întrebările enunţate la sfârşitul paragrafului 13, încearcă să scoţi în evidenţă punctul de vedere al lui Iehova.

¹³ Să ne gândim de unde încep de cele mai multe ori problemele. Biblia ne oferă următoarea explicaţie: „Fiecare este încercat fiind atras şi ademenit de propria lui dorinţă. Apoi dorinţa, când a devenit fecundă, dă naştere păcatului; la rândul lui, păcatul, când a fost săvârşit, aduce în existenţă moartea“ (Iacov 1:14, 15). Cum se naşte dorinţa? În urma a ceea ce intră în mintea noastră. Deseori dorinţa apare atunci când ne asociem cu persoane care nu aplică principiile biblice. Bineînţeles, cu toţii ştim că trebuie să evităm „asocierile rele“ (1 Corinteni 15:33). Dar care asocieri sunt rele? Cum priveşte Iehova această chestiune? Analizând următoarele întrebări şi căutând versetele indicate, vom putea trage concluzii corecte.

Dacă unele persoane par a fi respectabile, sunt ele neapărat şi o asociere bună (Geneza 34:1, 2, 18, 19)?

Ne putem da oare seama din conversaţiile lor, sau probabil din glumele lor, dacă sunt o companie pe care este bine să o căutăm (Efeseni 5:3, 4)?

Ce simte Iehova când ne alegem prietenii din rândul celor care nu-l iubesc (2 Cronici 19:1, 2)?

De ce trebuie să fim atenţi dacă la locul de muncă sau la şcoală ne aflăm în compania unor persoane care nu ne împărtăşesc convingerile religioase (1 Petru 4:3, 4)?

Vizionarea emisiunilor TV şi a filmelor, folosirea Internetului, citirea cărţilor, a revistelor şi a ziarelor constituie toate modalităţi de a ne asocia cu alţii. În privinţa căror materiale provenite din aceste surse ar trebui să fim atenţi (Proverbele 3:31; Isaia 8:19; Efeseni 4:17–19)?

Ce crede Iehova despre noi când vede ce prieteni ne-am ales (Psalmii 26:1, 4, 5; 97:10)?

14. Ce măreaţă libertate le este rezervată celor care în prezent aplică în mod fidel sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu?

¹⁴ Lumea nouă a lui Dumnezeu va fi instaurată în curând. Prin intermediul Regatului ceresc al lui Dumnezeu, omenirea va fi eliberată de sub influenţa lui Satan şi a întregului său sistem rău de lucruri. Treptat, oamenii ascultători vor scăpa de toate efectele păcatului şi vor ajunge să aibă o minte perfectă şi un corp perfect, bucurându-se astfel de viaţă veşnică în Paradis. În cele din urmă, întreaga creaţie va avea parte de libertatea care este în deplină armonie cu „spiritul lui Iehova“ (2 Corinteni 3:17). Ar avea vreun sens să riscăm şi să pierdem toate acestea, desconsiderând acum sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu? Să ne folosim cu înţelepciune libertatea creştină în prezent şi astfel să demonstrăm că dorim cu adevărat să obţinem „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“. — Romani 8:21.

Recapitulare

• Ce fel de libertate aveau primii oameni? Cum era ea în comparaţie cu libertatea oamenilor de azi?

• Ce libertate au adevăraţii creştini? Cum diferă ea de ceea ce consideră lumea a fi libertate?

• De ce este atât de important să evităm asocierile rele? Spre deosebire de Adam, ale cui hotărâri privitoare la ceea ce este rău le acceptăm?

[Legenda fotografiilor de la pagina 46]

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Asocierile rele strică obiceiurile folositoare“