A le purta de grijă celor în vârstă — o responsabilitate creştină

„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini.“ — ISAIA 46:4.

 1, 2. Prin ce se deosebeşte grija arătată de Tatăl nostru ceresc de cea a părinţilor noştri?

PĂRINŢII devotaţi au grijă de copiii lor până când aceştia devin adulţi. Chiar şi după ce tinerii îşi întemeiază o familie, părinţii continuă să le acorde cu iubire atenţie şi sprijin.

² În vreme ce ajutorul pe care părinţii îl pot da copiilor este limitat, Tatăl nostru ceresc poate întotdeauna să le dea slujitorilor săi fideli, cu iubire, atenţie şi sprijin. Adresându-se poporului său ales, Iehova a spus în timpurile antice: „Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini“ (Isaia 46:4). Ce cuvinte încurajatoare pentru creştinii în vârstă! Iehova nu-i abandonează niciodată pe cei ce îi rămân loiali. Dimpotrivă, el promite că îi va susţine şi îi va îndruma pe tot parcursul vieţii, chiar şi la bătrâneţe. — Psalmul 48:14.

 3. Ce vom analiza în articolul de faţă?

³ Cum putem imita grija iubitoare a lui Iehova faţă de cei în vârstă (Efeseni 5:1, 2)? În continuare vom analiza cum pot copiii adulţi, supraveghetorii creştini, precum şi fiecare dintre noi să se îngrijească de necesităţile membrilor vârstnici ai congregaţiei creştine.

Responsabilitatea copiilor

 4. Ce responsabilitate au copiii creştini faţă de părinţii lor?

⁴ „Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta“ (Efeseni 6:2; Exodul 20:12). Cu aceste cuvinte simple, dar profunde, din Scripturile ebraice, apostolul Pavel le-a amintit copiilor de responsabilitatea pe care o au faţă de părinţi. Dar ce legătură există între aceste cuvinte şi faptul de a le purta de grijă celor în vârstă? Un exemplu emoţionant din timpurile precreştine ne va ajuta să răspundem la această întrebare.

 5. a) De unde ştim că Iosif nu-şi uitase responsabilităţile de fiu? b) Ce înseamnă să ne onorăm părinţii, şi ce exemplu excelent a dat Iosif în această privinţă?

⁵ Mai bine de 20 de ani, Iosif nu a ştiut nimic de tatăl său vârstnic, patriarhul Iacov. Totuşi, este evident că Iosif nu-şi pierduse iubirea pentru el. De fapt, când şi-a dezvăluit identitatea înaintea fraţilor lui, prima întrebare a lui Iosif a fost: „Mai trăieşte tatăl meu?“ (Geneza 43:7, 27; 45:3). Pe atunci, în ţara Canaan era o foamete cumplită. Astfel, Iosif i-a trimis vorbă tatălui său, spunând: „Coboară-te la mine şi nu întârzia. Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine . . . Acolo te voi întreţine“ (Geneza 45:9–11; 47:12). Da, a-i onora pe părinţii în vârstă înseamnă printre altele a-i ocroti şi a-i susţine din punct de vedere material dacă aceştia nu se pot întreţine singuri (1 Samuel 22:1–4; Ioan 19:25–27). Iosif a acceptat cu bucurie această responsabilitate.

 6. Cum a demonstrat Iosif că îşi iubea cu adevărat tatăl, şi cum îl putem imita?

⁶ Datorită binecuvântării lui Iehova, Iosif devenise unul dintre cei mai bogaţi şi mai puternici oameni din Egipt (Geneza 41:40). Dar el nu s-a considerat prea important sau prea ocupat ca să-şi onoreze tatăl, care avea 130 de ani. Când a aflat că Iacov (sau Israel) se apropiase, „Iosif şi-a pregătit carul şi s-a suit să se ducă în Gosen, în întâmpinarea tatălui său Israel; . . . s-a aruncat la gâtul lui şi a plâns mult timp la gâtul lui“ (Geneza 46:28, 29). Acest mod de a-l întâmpina pe tatăl său nu a fost un simplu gest de respect. Iosif îşi iubea foarte mult tatăl şi nu i-a fost jenă să-şi manifeste afecţiunea faţă de el. Dacă avem părinţi în vârstă, suntem şi noi generoşi în privinţa manifestărilor de afecţiune?

 7. De ce a dorit Iacov să fie înmormântat în Canaan?

⁷ Iacov a rămas întru totul devotat lui Iehova până la sfârşitul vieţii (Evrei 11:21). În virtutea credinţei sale în promisiunile divine, Iacov a cerut să fie înmormântat în Canaan. Iosif şi-a onorat tatăl respectându-i această dorinţă, deşi asta a însemnat mulţi bani şi un efort considerabil. — Geneza 47:29–31; 50:7–14.

 8. a) Care este principala motivaţie pentru a ne îngriji de părinţii în vârstă? b) Ce a făcut un slujitor cu timp integral pentru a se îngriji de părinţii săi în vârstă? (Vezi chenarul de la pagina 17.)

⁸ Ce anume l-a motivat pe Iosif să se îngrijească de tatăl său? Un rol important l-au avut iubirea şi simţul datoriei faţă de cel care îi dăduse viaţă şi care îi purtase de grijă. În plus, fără îndoială că Iosif dorea foarte mult să-i fie plăcut lui Iehova. Şi noi ar trebui să dorim acest lucru. Pavel a scris: „Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe mai întâi să practice devoţiunea sfântă în propria lor casă şi să le dea părinţilor şi bunicilor lor compensaţia cuvenită, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu“ (1 Timotei 5:4). Da, iubirea pentru Iehova şi teama plină de respect faţă de el ne vor îndemna să ne îngrijim de părinţii în vârstă, indiferent de încercările pe care le-ar presupune acest lucru.a

Cum îşi manifestă grija bătrânii de congregaţie

 9. Pe cine a numit Iehova să păstorească turma sa, inclusiv pe creştinii vârstnici?

⁹ Spre sfârşitul lungii sale vieţi, Iacov l-a numit pe Iehova „Dumnezeul care m-a păstorit de când m-am născut până în ziua aceasta“ (Geneza 48:15). În prezent, Iehova îi păstoreşte pe slujitorii săi de pe pământ prin intermediul supraveghetorilor, sau bătrânilor, creştini aflaţi sub îndrumarea Fiului său, Isus Cristos, „păstorul principal“ (1 Petru 5:2–4). Cum pot supraveghetorii să-l imite pe Iehova când se îngrijesc de membrii mai în vârstă ai turmei?

10. Ce măsuri s-au luat pentru a le furniza ajutor material creştinilor în vârstă? (Vezi chenarul de la pagina 19.)

¹⁰ La scurt timp după înfiinţarea congregaţiei creştine, apostolii au numit „şapte bărbaţi cu o bună mărturie, plini de spirit şi de înţelepciune“ ca să supravegheze „distribuirea zilnică“ de hrană văduvelor creştine nevoiaşe (Faptele 6:1–6). Mai târziu, Pavel l-a îndemnat pe supraveghetorul Timotei să le pună pe văduvele în vârstă pe lista celor care aveau dreptul să primească ajutor material (1 Timotei 5:3, 9, 10). În mod asemănător, supraveghetorii creştini de azi sunt gata să organizeze, dacă este necesar, un ajutor practic pentru creştinii în vârstă. Dar a le purta de grijă creştinilor vârstnici fideli înseamnă mai mult decât atât.

11. Ce a spus Isus despre văduva nevoiaşă care a făcut o donaţie foarte mică?

¹¹ Într-o zi, spre sfârşitul ministerului său pământesc, Isus s-a aşezat în templu şi „observa cum mulţimea arunca bani în casetele trezoreriei“. La un moment dat, el şi-a îndreptat privirea asupra cuiva. Relatarea spune: „A venit o văduvă săracă şi a aruncat două monede mici, care au o valoare neînsemnată“. Isus şi-a chemat discipolii şi le-a spus: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi cei care au aruncat bani în casetele trezoreriei; căci toţi au aruncat din surplusul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toate mijloacele ei de trai“ (Marcu 12:41–44). Cantitativ vorbind, donaţia văduvei a fost neînsemnată, dar Isus ştia cât de mult apreciază Tatăl său ceresc asemenea dovezi sincere de devoţiune. Deşi nu ştim ce vârstă avea acea văduvă, ştim că Isus nu a trecut cu vederea fapta ei.

12. Cum pot bătrânii să-şi manifeste aprecierea pentru ceea ce fac creştinii vârstnici?

¹² Asemenea lui Isus, supraveghetorii creştini nu trec cu vederea ceea ce fac creştinii în vârstă pentru promovarea închinării adevărate. Bătrânii au motive să-i laude pe cei în vârstă pentru participarea lor la minister şi la întruniri, pentru influenţa constructivă asupra congregaţiei şi pentru perseverenţa lor. Un cuvânt sincer de încurajare îi poate ajuta pe cei în vârstă să găsească „motiv de exultare“ în serviciul lor sacru. Astfel, ei nu vor compara ceea ce pot să facă cu ceea ce pot face alţi creştini sau cu ceea ce ei înşişi puteau să facă în trecut, lucru care i-ar putea descuraja. — Galateni 6:4.

13. Cum pot bătrânii să profite de calităţile şi de experienţa creştinilor vârstnici?

¹³ Bătrânii de congregaţie îşi pot arăta aprecierea pentru sprijinul valoros al creştinilor în vârstă profitând de experienţa şi de calităţile acestora. Creştinii vârstnici exemplari pot fi rugaţi să participe la demonstraţii sau interviuri. Iată ce remarcă face un bătrân: „Cei din auditoriu sunt ochi şi urechi când intervievez un frate sau o soră în vârstă care şi-a crescut copiii în adevăr“. Bătrânii dintr-o congregaţie spun că o soră pionieră care are 71 de ani îi ajută cu succes pe vestitori să fie regulari în serviciul de teren. Ea îi încurajează să facă „lucrurile de bază“, respectiv citirea Bibliei şi a textului zilei şi meditarea la ceea ce citesc.

14. Cum şi-a arătat un corp de bătrâni aprecierea pentru un supraveghetor mai în vârstă din congregaţia lor?

¹⁴ Bătrânii preţuiesc, de asemenea, activitatea supraveghetorilor mai în vârstă. José, care are peste 70 de ani şi slujeşte de zeci de ani ca bătrân, a suferit recent o intervenţie chirurgicală complicată. Deoarece perioada de convalescenţă s-a prelungit, el s-a gândit să renunţe la privilegiul de supraveghetor care prezidează. Iată ce spune José: „Reacţia celorlalţi bătrâni m-a surprins. În loc să accepte sugestia mea, ei m-au întrebat de ce ajutor practic aş avea nevoie ca să pot continua să mă achit de responsabilităţi“. Cu ajutorul unui bătrân mai tânăr, José a putut continua să slujească cu bucurie ca supraveghetor care prezidează, iar asta s-a dovedit o binecuvântare pentru congregaţie. Iată ce spune un bătrân din aceeaşi congregaţie: „Fraţii apreciază foarte mult activitatea de bătrân a lui José. Ei îl iubesc şi îl respectă pentru experienţa sa şi pentru exemplul său de credinţă. El este de mare preţ în congregaţia noastră“.

Să ne purtăm de grijă unii altora

15. De ce trebuie să-i intereseze pe toţi creştinii binele celor vârstnici din mijlocul lor?

¹⁵ Nu doar copiii care au părinţi în vârstă şi slujitorii numiţi trebuie să se preocupe de creştinii vârstnici. Comparând congregaţia creştină cu corpul uman, Pavel a scris: „Dumnezeu a întocmit corpul dând o onoare mai abundentă părţii care avea o lipsă, astfel încât să nu existe sciziune în corp, ci mădularele lui să manifeste aceeaşi grijă unele faţă de altele“ (1 Corinteni 12:24, 25). Pentru ca o congregaţie să funcţioneze armonios, fiecare membru al ei trebuie să fie preocupat de binele colaboratorilor în credinţă, inclusiv al celor în vârstă. — Galateni 6:2.

16. Cum putem arăta interes faţă de cei vârstnici la întrunirile creştine?

¹⁶ La întrunirile creştine avem ocazia excelentă de a arăta interes faţă de cei în vârstă (Filipeni 2:4; Evrei 10:24, 25). Ne facem timp să discutăm cu ei? Deşi este potrivit să-i întrebăm de sănătatea fizică, am putea să le ‘facem parte de vreun dar spiritual’, probabil să le relatăm o experienţă ziditoare sau să le spunem o idee biblică? Ţinând cont că unii dintre cei în vârstă se deplasează greu, ar fi o dovadă de amabilitate să mergem noi la ei, în loc să aşteptăm să vină ei la noi. Dacă o soră sau un frate în vârstă are probleme cu auzul, poate că trebuie să vorbim mai rar şi mai clar. Iar pentru a avea loc într-adevăr „un schimb de încurajări“, trebuie să fim şi noi atenţi când ei ne vorbesc. — Romani 1:11, 12.

17. Cum ne putem manifesta grija faţă de creştinii în vârstă care nu pot ieşi din casă?

¹⁷ Dar ce putem face dacă unii dintre fraţii noştri vârstnici nu pot veni la întrunirile creştine? În Iacov 1:27 se arată că este de datoria noastră ‘să ne îngrijim de orfani şi de văduve în necazul lor’. Verbul grecesc tradus „a ne îngriji“ poate însemna şi „a vizita“ (Faptele 15:36). Şi ce mult se bucură cei în vârstă când îi vizităm! Închis la Roma în jurul anului 65 e.n., Pavel, „un om în vârstă“, era singur. El tânjea să-l vadă pe colaboratorul său Timotei, căruia i-a scris: „Fă tot posibilul să vii la mine repede“ (Filimon 9; 2 Timotei 1:3, 4; 4:9). Deşi nu sunt închişi literalmente, unii fraţi în vârstă nu pot ieşi din casă din cauza problemelor de sănătate. În această situaţie, e ca şi cum ei ne-ar spune: „Vă rugăm, faceţi tot posibilul să veniţi pe la noi repede“. Dăm noi atenţie acestor rugăminţi?

18. Ce foloase poate aduce vizitarea celor în vârstă?

¹⁸ Să nu subestimăm niciodată efectul benefic al vizitelor făcute surorilor şi fraţilor noştri în vârstă. Când a venit la Roma, un creştin pe nume Onisifor l-a căutat cu sârguinţă pe Pavel, l-a găsit şi apoi ‘i-a adus deseori înviorare’ (2 Timotei 1:16, 17). O soră în vârstă spune: „Îmi place foarte mult să fiu în preajma celor tineri. Cel mai mult apreciez că mă tratează ca pe un membru al familiei lor. Asta îmi ridică moralul“. O altă creştină în vârstă spune: „Mă bucur nespus de mult când cineva îmi trimite o vedere, îmi dă un scurt telefon sau trece puţin pe la mine. E ca şi cum aş lua o gură de aer proaspăt“.

Iehova îi răsplăteşte pe cei ce poartă de grijă

19. De ce binecuvântări se bucură cei ce le poartă de grijă creştinilor vârstnici?

¹⁹ Dacă le purtăm de grijă celor în vârstă avem parte de multe binecuvântări. Faptul de a fi în compania lor şi de a profita de cunoştinţele şi experienţa pe care le au este, în sine, o ocazie unică. Cei ce poartă de grijă au o mai mare bucurie deoarece dăruiesc şi au un sentiment de satisfacţie şi pace lăuntrică pentru că s-au achitat de responsabilitatea lor biblică (Faptele 20:35). În plus, cei care se îngrijesc de creştinii vârstnici pot fi siguri că nici ei nu vor fi abandonaţi la bătrâneţe. Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură: „Sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el“. — Proverbele 11:25.

20, 21. Cum îi priveşte Iehova pe creştinii care se îngrijesc de cei vârstnici, şi care ar trebui să fie hotărârea noastră?

²⁰ Iehova îi răsplăteşte pe copiii, pe supraveghetorii şi pe toţi creştinii iubitori şi temători de Dumnezeu care se îngrijesc cu altruism de necesităţile colaboratorilor lor în vârstă. Un astfel de spirit este în armonie cu proverbul: „Cine are milă de sărac împrumută pe DOMNUL şi El îi va răsplăti binefacerea“ (Proverbele 19:17). Dacă iubirea ne îndeamnă să avem milă faţă de cei umili şi faţă de săraci, Dumnezeu consideră darurile noastre un împrumut făcut lui pe care el îl va răsplăti. El ne răsplăteşte şi pentru grija iubitoare arătată fraţilor noştri în vârstă, dintre care mulţi sunt ‘săraci în ce priveşte lumea dar bogaţi în credinţă’. — Iacov 2:5.

²¹ Cu câtă generozitate ne binecuvântează Dumnezeu! El ne oferă, printre altele, viaţă veşnică. Pentru marea majoritate a slujitorilor lui Iehova, aceasta va fi viaţă eternă pe un pământ transformat în paradis. Atunci, consecinţele păcatului moştenit vor fi înlăturate, iar oamenii în vârstă fideli se vor bucura din nou de vigoarea tinereţii (Revelaţia 21:3–5). În aşteptarea acelui timp plin de binecuvântări, să continuăm să ne achităm de responsabilitatea creştină de a le purta de grijă celor în vârstă.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cum pot copiii să-şi onoreze părinţii în vârstă?

• Cum pot bătrânii de congregaţie să-şi manifeste aprecierea faţă de membrii mai în vârstă ai turmei?

• Cum poate fiecare creştin să manifeste interes sincer faţă de cei vârstnici?

• Ce binecuvântări ne aduce faptul de a ne îngriji de creştinii în vârstă?

[Chenarul de la pagina 17]

Când părinţii lui au avut nevoie de ajutor

În 1999, Philip slujea în Liberia ca voluntar în construcţii când a primit vestea că tatăl său era grav bolnav. Convins că mama lui nu avea să se descurce singură, el s-a hotărât să se întoarcă acasă ca să se ocupe de îngrijirea medicală a tatălui său.

„Nu mi-a fost uşor să mă întorc“, îşi aminteşte Philip, „dar am considerat că am obligaţii în primul rând faţă de părinţi“. În următorii trei ani, el şi-a ajutat părinţii să se mute într-o locuinţă mai bună şi, cu ajutorul colaboratorilor creştini locali, a renovat casa pentru a corespunde necesităţilor speciale ale tatălui său.

Mama lui Philip este acum mai pregătită să-l ajute pe tatăl lui să facă faţă problemelor grave de sănătate. Recent, Philip a putut accepta invitaţia de a lucra ca voluntar la filiala din Macedonia a Martorilor lui Iehova.

[Chenarul de la pagina 19]

Nu au ignorat necesităţile ei

Când Ada, o creştină din Australia care are 85 ani, nu a mai putut ieşi din casă din cauza sănătăţii şubrede, bătrânii de congregaţie au luat măsuri să i se ofere ajutor. Ei au organizat un grup de colaboratori creştini ca s-o ajute. Aceşti fraţi şi surori au fost bucuroşi să se ocupe de curăţenie, de spălat, de gătit şi de unele comisioane.

Aceste măsuri au fost luate cu aproape zece ani în urmă. De atunci încoace, peste 30 de Martori au ajutat-o pe Ada. Ei continuă s-o viziteze, să-i citească din publicaţiile biblice, s-o ţină la curent cu progresul spiritual al celor din congregaţie şi să se roage regulat împreună cu ea.

Iată ce spune un bătrân creştin local: „Cei care se îngrijesc de Ada consideră că este un privilegiu s-o ajute. Mulţi au fost încurajaţi de serviciul ei fidel de-a lungul deceniilor şi nu concep să ignore necesităţile ei“.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Suntem noi generoşi în privinţa manifestărilor de afecţiune faţă de părinţii în vârstă?

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Toţi membrii congregaţiei îşi pot demonstra iubirea pentru fraţii şi surorile în vârstă