MÂNDRIE

Respect de sine exagerat; sentiment nejustificat de superioritate, datorat talentelor, frumuseții, bogăției, poziției sociale etc.; comportament disprețuitor; atitudine insolentă sau arogantă; înfumurare. În sens restrâns, termenul mândrie poate avea o conotație pozitivă când face referire la bucuria sau satisfacția unei persoane care realizează sau deține ceva. Unele sinonime ale cuvântului mândrie sunt: egotism, aroganță, trufie.

Verbul ebraic gaʼáh înseamnă literalmente „a se înălța, a crește” și este rădăcina mai multor termeni ebraici care transmit ideea de mândrie. Acești termeni sunt traduși prin „trufie” sau „aroganță” și, atât cu sens pozitiv, cât și negativ, prin „măreție”. (Iov 8:11; Eze 47:5; Is 9:9; Pr 8:13; Ps 68:34; Am 8:7)

Termenul grecesc kaukháomai, care înseamnă „a se lăuda, a se mândri, a se bucura” este de asemenea folosit atât cu sens pozitiv, cât și negativ, în funcție de context. (1Co 1:29; Ro 2:17; 5:2)

Mândria este înșelătoare și distructivă. O persoană mândră s-ar putea să nu admită că are acest defect și să încerce să-și justifice comportamentul. Fiecare ar trebui să-și analizeze cu atenție propria persoană și motivațiile pentru a-și da seama dacă este mândru. Apostolul Pavel a scos în evidență necesitatea de a fi conștienți de propriile motivații și de a ne asigura că acestea sunt corecte, spunând: „Dacă mi-aș da toate bunurile ca să-i hrănesc pe alții și dacă mi-aș da viața ca să mă laud [kaukhésomai], dar n-aș avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic”. (1Co 13:3)

Prin urmare, este spre binele nostru să eliminăm orice urmă de mândrie din personalitatea noastră, cu atât mai mult cu cât dorim să-i fim plăcuți lui Dumnezeu. Conform Bibliei, trebuie să ajungem chiar să urâm mândria: „Teama de Iehova înseamnă a urî răul. Eu urăsc aroganța și mândria, calea rea și vorbirea înșelătoare”. (Pr 8:13)

Cei care nu renunță la mândrie vor avea de suferit. „Mândria merge înaintea căderii și spiritul trufaș înaintea poticnirii” (Pr 16:18), iar „Iehova dărâmă casa celor trufași”. (Pr 15:25) Există multe exemple care arată căderea de care au avut parte unele persoane, dinastii sau națiuni mândre. (Le 26:18, 19; 2Cr 26:16; Is 13:19; Ier 13:9; Eze 30:6, 18; 32:12; Da 5:22, 23, 30)

Mândria este înșelătoare. Apostolul Pavel dă următorul sfat: „Dacă cineva crede că este ceva, când nu este nimic, se amăgește singur”. (Ga 6:3) Cel mândru alege calea care i se pare cea mai avantajoasă, mai profitabilă pentru sine, dar nu ține cont de Dumnezeu. (Compară cu Ier 49:16; Re 3:17.) Biblia spune: „Mai bine să fii umil printre cei smeriți decât să împarți prada cu cei trufași”. (Pr 16:19)

Lauda de sine. Verbul grecesc kaukháomai (a se lăuda) este folosit deseori cu sensul de mândrie egoistă. Biblia arată că niciun om nu are motive întemeiate să se laude cu sine sau cu realizările sale. În congregația din Corint unii creștini deveniseră înfumurați și se mândreau cu sine sau cu alte persoane, provocând astfel dezbinare în congregație. Ei aveau o gândire carnală, urmând oameni, nu pe Cristos. (1Co 1:10-13; 3:3, 4) Acei creștini nu erau interesați de bunăstarea spirituală a congregației. Ei nu erau dispuși să își ajute frații de credință să dobândească o inimă bună înaintea lui Dumnezeu, ci doreau să se laude cu ceea ce izbește ochiul. (2Co 5:12) Prin urmare, apostolul Pavel i-a mustrat cu fermitate pe cei din Corint și le-a arătat că nu trebuiau să se laude cu altcineva decât cu Iehova Dumnezeu și cu ce a făcut El pentru ei. (1Co 1:28, 29; 4:6, 7) Apoi a enunțat următorul principiu: „Cine se laudă să se laude în Iehova”. (1Co 1:31; 2Co 10:17)

Iacov, fratele vitreg al lui Isus, a mers chiar mai departe, condamnându-i pe cei care se lăudau cu obiectivele lor lumești: „Voi vă lăudați plini de aroganță și sunteți mândri de asta. Orice laudă de acest fel est rea”. (Iac 4:13-16; compară cu Pr 27:1.)

Conotație pozitivă. Cuvântul ebraic gaʼáh, cel grecesc kaukháomai, precum și toate cuvintele înrudite cu ele sunt folosite și cu sens pozitiv, pentru a descrie mândria sau satisfacția pe care o aduc realizările sau deținerea unor bunuri. Psalmistul a spus că Israelul era „mândria lui Iacob, pe care [Iehova] îl iubește”. (Ps 47:4) Într-o profeție despre restabilire, Isaia a spus că rodul țării va fi „o mândrie”. (Is 4:2) Vorbind despre credința, iubirea și perseverența congregației din Tesalonic, apostolul Pavel a spus: „Ne mândrim cu voi în congregațiile lui Dumnezeu”. (2Te 1:3, 4) Creștinii sunt mândri că Iehova este Dumnezeul lor, că au ajuns să-l cunoască și că el i-a acceptat. Ei respectă principiul: „Acela care se laudă să se laude cu aceasta: că are perspicacitate, că mă cunoaște și știe că eu sunt Iehova, Cel care arată iubire loială și face judecată și dreptate pe pământ”. (Ier 9:24; compară cu Lu 10:20.)