Tinerii se întreabă . . .

A duce o viaţă duplicitară — De ce nu?

„Duceam o viaţă duplicitară — una cu fraţii mei creştini şi alta cu colegii mei de şcoală.“

Situaţia tinerei citate mai sus nu este nici pe departe unică. Dar ce se înţelege prin faptul de „a duce o viaţă duplicitară“? Ruth Bell, autoarea cărţii Changing Bodies, Changing Lives, a definit această practică drept „orice lucru pe care îl faci şi despre care nu le spui părinţilor tăi“.

Această autoare a luat interviuri la zeci de tineri şi a consemnat: „Mulţi adolescenţi au spus că în viaţa lor au loc evenimente despre care pur şi simplu nu pot discuta cu părinţii lor. Cele mai obişnuite domenii în care se păstrează secretul au fost sexualitatea, drogurile şi beţia, însă unii au menţionat şi lucruri cum ar fi întoarcerea acasă foarte târziu, întâlnirile cu persoane necunoscute, chiulitul de la şcoală, bătăile şi asocierea cu prieteni pe care părinţii lor nu-i agreează“.

Este trist să o spunem, dar chiar şi unii tineri crescuţi de părinţi creştini îşi ascund adevărata identitate în faţa părinţilor şi a altora (compară cu Psalmul 26:4).a În preajma părinţilor şi a colaboratorilor în credinţă, aceşti tineri par să fie corecţi şi temători de Dumnezeu. Dar când scapă de sub privirile lor, ei sunt persoane complet diferite.

Ce anume îl determină pe un tânăr să ducă o viaţă duplicitară?

Atracţia independenţei

Biblia spune că, în cele din urmă, ‘omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa’ (Geneza 2:24). Este deci absolut firesc să doreşti să te maturizezi, să gândeşti tu însuţi, să iei singur decizii în lucrurile care te privesc. Problema constă în faptul că s-ar putea să nu fii pregătit pentru viaţa de adult. Lipsindu-ţi experienţa vieţii, mai ai încă nevoie de sprijinul părinţilor temători de Dumnezeu. — Proverbele 1:8.

Mulţi tineri refuză să accepte această realitate. Potrivit cărţii How to Survive Your Child’s Rebellious Teens, mulţi tineri doresc „să-şi demonstreze puterea muşchilor, ca să spunem aşa, să-şi pună la încercare forţele nou-dobândite şi să-şi declare independenţa“. Când părinţii nu le dau voie să facă lucruri pe care le consideră lipsite de înţelepciune sau greşite, unii tineri se răzvrătesc, fără să simtă aproape nici un regret pentru această trădare. O adolescentă spune: „Mă simt bine când fac lucruri pe care [părinţii mei] nu ştiu că le fac, deoarece aceasta îmi dă sentimentul că sunt importantă. Am o viaţă separată de ei şi nu cred că au vreo idee, oricât de vagă, despre aceasta. . . . Nu le-ar veni să creadă nici jumătate din ceea ce fac“.

‘Părinţii mei sunt prea stricţi’

De ce, totuşi, chiar şi unii tineri care primesc o educaţie creştină excelentă îşi ascund nelegiuirea? Atunci când revista Treziţi-vă! a pus această întrebare unui grup de tineri, o adolescentă a răspuns: „Ei sunt supăraţi pe părinţii lor. Vor să se răzbune pe ei pentru că le impun restricţii“. Fără îndoială, creştinismul este un mod de viaţă restrictiv. Isus a spus: „Strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă“ (Matei 7:14). Dacă doreşti să primeşti darul vieţii veşnice din partea lui Dumnezeu, tu, pur şi simplu, nu poţi participa la unele dintre aşa-numitele distracţii la care iau parte alţi tineri. De exemplu, petrecerile dezmăţate, întrecerile la băutură, relaţiile sexuale preconjugale, conduita libertină — toate sunt condamnate în Biblie. — Galateni 5:19–21.

Apoi, este o realitate faptul că unii părinţi ar putea să pară neobişnuit de stricţi. „Cu greu ni se permite să vizionăm un film, se plângea o tânără pe nume Kim. În plus, am redus considerabil timpul pe care îl petreceam ascultând muzică şi am încercat să fiu selectivă. Dar tata ne-a interzis să ascultăm aproape orice gen de muzică! Putem asculta numai înregistrări cu muzică clasică sau jazz.“ În faţa a ceea ce ei consideră a fi restricţii neraţionale, unii tineri încep să invidieze libertatea de care se bucură colegii lor.

Dorinţa de a fi acceptat de ceilalţi

O tânără pe nume Tammy îşi aminteşte: „Am început cu folosirea unui limbaj vulgar la şcoală. Acest lucru îmi dădea senzaţia că sunt mai aproape de restul tinerilor. Mai târziu am încercat să fumez. Am început şi să beau alcool până când mă îmbătam. Apoi am început să am prieteni — pe ascuns, deoarece părinţii mei erau stricţi şi nu-mi permiteau să merg la întâlniri“.

Cazul unui adolescent pe nume Pete este similar: „Am fost crescut ca Martor al lui Iehova. Dar mă temeam foarte mult de faptul de a fi tachinat, aşa că am încercat întotdeauna să fiu de partea mulţimii. Am încercat să fiu popular. Minţeam şi găseam pretexte în legătură cu motivul pentru care nu primeam nici un cadou cu ocazia sărbătorilor religioase“.b Din momentul în care Pete a început să facă mici compromisuri nu a mai trecut mult până când a recurs la o conduită greşită mult mai gravă.

„Prieteniile rele“ — unde?

Astfel de cazuri scot în evidenţă adevărul cuvintelor apostolului creştin Pavel: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune“ (1 Corinteni 15:33). Deci dacă te împrieteneşti cu tineri care nu îţi respectă valorile şi normele morale bazate pe Biblie, poţi adopta foarte uşor stilul lor de viaţă. Este interesant totuşi că, atunci când a lansat acel avertisment, apostolul nu vorbea neapărat despre asocierea cu cei necredincioşi. El avertiza împotriva asocierii cu acele persoane din congregaţia creştină care nu susţineau învăţătura creştină (1 Corinteni 15:12). La fel şi astăzi, pot exista tineri care sunt asociaţi cu congregaţia, dar care nu aderă la modul corect de viaţă creştin, nici nu îl recomandă. Ei pot exercita o influenţă subtilă asupra ta, determinându-te să duci o viaţă duplicitară.

Să ne întoarcem din nou la Tammy, care recunoaşte că părinţii ei sunt „foarte afectuoşi“. Ea îşi descrie tatăl ca „aproape debordând de zel, vorbind întotdeauna despre modul în care se îngrijeşte Iehova de noi“. El slujeşte chiar ca bătrân de congregaţie. Atunci cum a ajuns ea să fie indusă în eroare? „Prieteniile rele din cadrul congregaţiei, spune ea. Alţii îmi spuneau cum se distrează la diverse petreceri şi că acolo se bea. Sau îmi vorbeau despre prietenii lor şi că se duc să danseze după întrunirile congregaţiei.“

Evitând nenorocirea

Nu scuzaţi această conduită greşită a tinerilor gândindu-vă că ea ‘face parte din procesul de creştere’ sau că ‘toţi copiii ascund unele lucruri de părinţii lor’. Observaţi avertismentul pe care Dumnezeu îl dă tinerilor, la Eclesiastul 11:9, 10: „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile inimii tale şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea Dumnezeu te va chema la judecată. Îndepărtează nemulţumirea din inima ta şi scoate răul din trupul tău“.

Faptul de a duce o viaţă duplicitară poate părea o simplă distracţie. Dar în cele din urmă, aceasta este o capcană fatală (compară cu Psalmul 9:16). Actele de neascultare duc la acte mai grave de nelegiuire. Tânărul Pete, de exemplu, se implicase deja într-o conduită sexuală greşită când a plecat de acasă la 17 ani. La 18 ani, Pete era închis pentru jaf cu arma.

Adeseori, mulţi tineri scapă, în aparenţă, de pedeapsă pentru faptele lor rele. Ai putea foarte uşor să începi să gândeşti la fel ca scriitorul biblic Asaf, care a recunoscut: „Eram invidios . . . cînd vedeam prosperitatea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură pînă la moarte şi trupul le este bine hrănit. N-au parte de suferinţele omeneşti“. Însă aparenta siguranţă a celor răi s-a dovedit a fi o iluzie amară. Asaf a încheiat: „Tu [Dumnezeu] îi pui în locuri alunecoase şi-i arunci în ruină“ (Psalmul 73:3–5, 18). De aceea, din motive bine întemeiate Biblia avertizează: „Să nu-ţi invidieze inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de DOMNUL“. — Proverbele 23:17.

Ce se poate spune despre ideea că neascultarea de părinţi contribuie la maturizarea unui tânăr şi îl ajută să devină independent? Aceasta este în contradicţie cu sfatul Bibliei de a asculta de părinţii tăi (Proverbele 23:22). În realitate, o conduită stupidă sau iresponsabilă nu ar face decât să-ţi împiedice dezvoltarea pe plan afectiv şi spiritual. Spre deosebire de aceasta, prin respectarea principiilor biblice ajungi „la starea de om matur, la măsura staturii plinătăţii lui Hristos“. — Efeseni 4:13.

Este adevărat că unii părinţi pot părea neraţional de stricţi. Dar oare nu se datorează acest fapt iubirii lor profunde pentru tine şi dorinţei lor de a te proteja? Deci, dacă simţi că este necesar ca părinţii tăi să-şi lărgească puţin strânsoarea, de ce nu ai vorbi în mod deschis cu ei — în loc să te răzvrăteşti pe ascuns?c Acest lucru din urmă ţi-ar cauza multă durere şi ţie, şi lor, şi, mai presus de toate, chiar lui Iehova Dumnezeu. — Proverbele 10:1; 27:11.

Dar dacă ai început deja să duci o viaţă duplicitară? Există vreo modalitate de a ieşi din această situaţie? Articolele viitoare vor analiza aceste chestiuni.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Duci o viaţă duplicitară?