„Moartea va fi nimicită“
„Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.“ — 1 CORINTENI 15:26.
1, 2. a) Ce speranţă avea apostolul Pavel cu privire la morţi? b) Ce întrebare privitoare la înviere a pus Pavel?
„CRED în . . . învierea corpului şi în viaţa veşnică.“ Aşa spune Crezul apostolic. Catolici şi protestanţi deopotrivă îl recită cu conştiinciozitate, fără să-şi dea seama că convingerile lor seamănă mai mult cu filozofia greacă decât cu ceea ce au crezut apostolii. Apostolul Pavel a respins filozofia greacă şi nu a crezut în nemurirea sufletului, însă era ferm convins că va exista o viaţă viitoare şi a scris sub inspiraţie: „Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea“ (1 Corinteni 15:26). Dar ce înseamnă acest lucru pentru oamenii muritori?
2 Pentru a afla răspunsul, să ne întoarcem la dezbaterea lui Pavel despre înviere, consemnată în capitolul 15 din 1 Corinteni. Să ne amintim că, în primele versete, Pavel a demonstrat că învierea era o parte fundamentală a doctrinei creştine. Acum, el pune o întrebare logică: „Dar va zice cineva: «Cum înviază morţii? Şi cu ce trup vor veni?»“ — 1 Corinteni 15:35.
Ce fel de trup?
3. De ce respingeau unii ideea învierii?
3 Punând această întrebare, probabil că Pavel intenţiona să contracareze influenţa filozofiei lui Platon. Conform învăţăturii acestuia, omul are un suflet nemuritor care supravieţuieşte morţii corpului. Celor crescuţi în această doctrină, învăţătura creştină li se părea, fără îndoială, inutilă. Dacă sufletul supravieţuieşte morţii, ce rost mai are învierea? În plus, învierea li se părea probabil şi iraţională. Odată ce corpul se descompunea în ţărână, cum mai putea să aibă loc o înviere? Biblistul Heinrich Meyer spune că ostilitatea unor corinteni se baza probabil „pe filozofia potrivit căreia reconstituirea materiei din care este alcătuit corpul era imposibilă“.
4, 5. a) De ce erau ilogice obiecţiile celor lipsiţi de credinţă? b) Explicaţi ilustrarea lui Pavel despre „grăunte“. c) Ce fel de corp le dă Dumnezeu la înviere celor unşi?
4 Pavel demonstrează deşertăciunea gândirii lor, spunând: „Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu este adus la viaţă, dacă nu moare mai întâi. Şi ce semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, fie de grâu, fie de altă sămânţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei“ (1 Corinteni 15:36–38). Dumnezeu nu intenţiona să învie corpurile pe care le aveau oamenii când trăiau pe pământ. Din contră, urma să aibă loc o transformare.
5 Pavel compară învierea cu germinarea unei seminţe. O sămânţă mică de grâu nu seamănă deloc cu planta care va creşte din ea. The World Book Encyclopedia spune: „Când o sămânţă începe să germineze, ea absoarbe o mare cantitate de apă. Apa operează multe transformări chimice în interiorul seminţei“. Ea face totodată ca ţesuturile interne ale acesteia să se umfle şi să spargă învelişul seminţei. De fapt, sămânţa propriu-zisă moare, devenind o plantă care se dezvoltă. „Dumnezeu îi dă un trup“ în sensul că el a stabilit legile ştiinţifice care guvernează dezvoltarea ei, astfel că fiecare sămânţă primeşte un corp potrivit speciei ei (Geneza 1:11). Tot aşa, creştinii unşi mor mai întâi ca oameni. Apoi, la timpul stabilit de Dumnezeu, el îi readuce la viaţă cu corpuri complet noi. Aşa cum le-a spus Pavel filipenilor, „Isus Hristos . . . va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului Său de slavă“ (Filipeni 3:20, 21; 2 Corinteni 5:1, 2). Ei sunt înviaţi cu corpuri spirituale şi trăiesc în domeniul spiritual. — 1 Ioan 3:2.
6. De ce este raţional să credem că Dumnezeu le poate da celor unşi înviaţi corpuri spirituale corespunzătoare?
6 Este prea greu de crezut acest lucru? Nu. Pavel spune că există o mare varietate în ce priveşte corpul animalelor. Apoi, el arată deosebirea care există între îngerii cereşti şi oamenii făcuţi din carne şi sânge, spunând: „Sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti“. Şi în creaţia neînsufleţită există o mare diversitate. „O stea se deosebeşte în strălucire de altă stea“, a spus Pavel, cu mult înainte ca ştiinţa să descopere corpuri cereşti cum ar fi stelele albastre, gigantele roşii şi piticele albe. Având în vedere toate acestea, nu este raţional ca Dumnezeu să le poată da corpuri spirituale corespunzătoare celor unşi înviaţi? — 1 Corinteni 15:39–41.
7. Ce înseamnă nedescompunerea? Dar nemurirea?
7 Pavel spune în continuare: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire [nedescompunere, NW]“ (1 Corinteni 15:42). Un om, chiar dacă are un corp perfect, se poate descompune. El poate fi ucis. De exemplu, Pavel a spus că înviatul Isus urma „să nu Se mai întoarcă în putrezire“ (Faptele 13:34). El nu avea să se mai întoarcă la viaţă într-un corp uman care, deşi perfect, este supus descompunerii. Corpurile pe care Dumnezeu li le dă la înviere celor unşi nu se pot descompune — fiind în afara sferei morţii sau a putrezirii. Pavel mai spune: „Este semănat în necinste şi înviază în slavă; este semănat în slăbiciune şi înviază în putere; este semănat trup natural şi înviază trup duhovnicesc [corp spiritual, NW]“ (1 Corinteni 15:43, 44). Mai departe, Pavel spune: „Trebuie ca . . . ceea ce este muritor să se îmbrace în nemurire“. Nemurirea înseamnă viaţă care nu poate fi distrusă — viaţă fără sfârşit (1 Corinteni 15:53; Evrei 7:16). Astfel, cei înviaţi poartă „chipul Celui ceresc“, Isus, care a făcut posibilă învierea lor. — 1 Corinteni 15:45–49.
8. a) De unde ştim că cei înviaţi sunt aceleaşi persoane care erau când trăiau pe pământ? b) Ce profeţii se vor împlini la înviere?
8 În pofida acestei transformări, cei înviaţi sunt aceleaşi persoane care au fost înainte de a muri. Ei vor fi înviaţi cu aceeaşi memorie şi cu aceleaşi calităţi creştine remarcabile (Maleahi 3:3; Apocalipsa 21:10, 18). În această privinţă, ei se aseamănă cu Isus Cristos. El a trecut de la un corp spiritual la un corp uman. Apoi a murit şi a fost înviat ca spirit. Totuşi, „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci“ (Evrei 13:8). Ce privilegiu glorios au cei unşi! Pavel spune: „Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este ţepuşul, moarte? Unde îţi este biruinţa, moarte?»“ — 1 Corinteni 15:54, 55; Isaia 25:8; Osea 13:14.
O înviere pământească?
9, 10. a) Ce înseamnă „sfârşitul“ în contextul din 1 Corinteni 15:24, şi ce evenimente au loc în legătură cu acesta? b) Ce trebuie să aibă loc înainte de a fi nimicită moartea?
9 Există vreo perspectivă pentru milioanele de persoane care nu au speranţa vieţii spirituale nemuritoare în cer? Bineînţeles! După ce arată că învierea cerească are loc în timpul prezenţei lui Cristos, Pavel menţionează evenimentele ulterioare, spunând: „După aceea, va veni sfârşitul, când El va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu şi Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere“. — 1 Corinteni 15:23, 24.
10 „Sfârşitul“ înseamnă sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, când Isus va preda în mod umil şi loial Regatul în mâinile Dumnezeului şi Tatălui său (Apocalipsa 20:4). Scopul lui Dumnezeu de „a uni în Hristos toate lucrurile“ se va fi împlinit (Efeseni 1:9, 10). Mai întâi însă, Cristos va fi distrus „orice domnie, orice stăpânire şi orice putere“ care se opune voinţei Dumnezeului Suveran. Aceasta presupune mai mult decât distrugerea care va avea loc la Armaghedon (Apocalipsa 16:16; 19:11–21). Pavel spune: „Trebuie ca El [Cristos] să împărăţească până [când Dumnezeu] va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea“ (1 Corinteni 15:25, 26). Într-adevăr, toate urmele păcatului adamic şi ale morţii vor fi fost şterse. Prin forţa împrejurărilor deci, Dumnezeu va fi golit „mormintele comemorative“, readucându-i la viaţă pe cei morţi. — Ioan 5:28, NW.
11. a) De unde ştim că Dumnezeu poate crea din nou sufletele care au murit? b) Ce fel de corp li se va da celor ce vor învia pe pământ?
11 Aceasta înseamnă crearea din nou a sufletelor umane. Este imposibil acest lucru? Nu, deoarece Psalmul 104:29, 30 ne asigură că Dumnezeu poate face aceasta: „Le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor. Îţi trimiţi Tu suflarea [spiritul, NW], ele sunt create“. Deşi cei înviaţi vor fi aceleaşi persoane care au fost înainte de a muri, nu va fi necesar ca ei să aibă aceleaşi corpuri. La fel ca în cazul celor înviaţi în cer, Dumnezeu le va da un corp după cum doreşte el. Fără îndoială, corpurile lor vor fi sănătoase din punct de vedere fizic şi vor semăna destul de bine cu corpul lor iniţial, ca să fie recunoscuţi de cei dragi.
12. Când va avea loc învierea pământească?
12 Când va avea loc învierea pământească? Marta a spus despre iubitul ei frate, Lazăr: „Ştiu . . . că va învia la înviere, în ziua de pe urmă“ (Ioan 11:24). De unde ştia ea acest lucru? Pe timpul ei, învierea era un subiect controversat, deoarece fariseii credeau în înviere, pe când saducheii nu (Faptele 23:8). Totuşi, Marta trebuie să fi ştiut ceva despre martorii precreştini care nutriseră speranţa învierii (Evrei 11:35). În plus, poate că ea a înţeles din Daniel 12:13 că învierea va avea loc în ultimele zile. Este posibil ca ea să fi aflat acest lucru chiar de la Isus (Ioan 6:39). „Ziua de pe urmă“ coincide cu Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos (Apocalipsa 20:6). Imaginaţi-vă emoţia din „ziua“ aceea, când va începe acest eveniment măreţ! — Compară cu Luca 24:41.
Cine va reveni la viaţă?
13. Ce viziune a învierii este consemnată în Apocalipsa 20:12–14?
13 În Apocalipsa 20:12–14 este consemnată viziunea lui Ioan despre învierea pământească: „Am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după cele scrise în cărţile acelea, potrivit faptelor lor. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea, Moartea şi Locuinţa Morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua“.
14. Cine se va număra printre cei înviaţi?
14 Învierea îi va include pe cei „mari şi mici“ — atât pe oamenii proeminenţi, cât şi pe oamenii de rând, care au trăit şi au murit. Chiar şi copiii se vor număra printre aceştia (Ieremia 31:15, 16)! În Faptele 24:15 este dezvăluit un alt detaliu important: „Va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. Printre cei „drepţi“ proeminenţi vor fi femei şi bărbaţi fideli din vechime, ca Abel, Enoh, Noe, Avraam, Sara şi Rahav (Evrei 11:1–40). Imaginaţi-vă că veţi putea conversa cu asemenea persoane şi că veţi afla detalii despre evenimente biblice din antichitate de la martorii oculari ai acestora! Printre cei „drepţi“ se vor număra şi mii de persoane temătoare de Dumnezeu care au murit în anii mai recenţi şi care nu au avut speranţă cerească. Aveţi un membru al familiei sau o fiinţă dragă care ar putea fi printre aceştia? Ce mângâiere este să ştiţi că îi puteţi revedea! Dar cine vor fi cei „nedrepţi“ care vor reveni la viaţă? Ei vor fi milioane sau chiar miliarde de persoane care au murit fără să aibă posibilitatea de a cunoaşte adevărul biblic şi de a-l pune în practică.
15. Ce înseamnă că cei înviaţi vor fi „judecaţi după cele scrise în cărţile acelea“?
15 În ce sens vor fi cei înviaţi „judecaţi după cele scrise în cărţile acelea, potrivit faptelor lor“? Aceste cărţi nu conţin o evidenţă a faptelor lor din trecut, deoarece, când au murit, ei au achitat plata pentru păcatele pe care le-au comis în timpul vieţii (Romani 6:7, 23). Totuşi, oamenii înviaţi vor fi încă sub autoritatea păcatului adamic. Atunci înseamnă că aceste cărţi vor conţine instrucţiuni de la Dumnezeu pe care toţi trebuie să le urmeze pentru a trage foloase maxime din jertfa lui Isus Cristos. Odată şterse ultimele urme ale păcatului adamic, „moartea va fi nimicită“ în sensul deplin al cuvântului. La sfârşitul celor o mie de ani, Dumnezeu va fi „totul în toţi“ (1 Corinteni 15:28). Oamenii nu vor mai avea nevoie de serviciile unui Mare Preot sau ale unui Răscumpărător. Toată omenirea va fi readusă la starea de perfecţiune de care se bucura Adam la început.
O înviere ordonată
16. a) De ce este raţional să credem că învierea va fi un proces ordonat? b) Cine se va număra, probabil, printre primii care vor reveni la viaţă?
16 Întrucât învierea cerească este ordonată, „fiecare la rândul lui“, evident că nici învierea pământească nu va produce o explozie demografică haotică (1 Corinteni 15:23). Este uşor de înţeles că cei înviaţi vor avea nevoie de îngrijire (compară cu Luca 8:55). Ei vor avea nevoie de hrană fizică şi — mai important — de ajutor spiritual pentru a dobândi cunoştinţa dătătoare de viaţă despre Iehova Dumnezeu şi despre Isus Cristos (Ioan 17:3). Dacă toţi ar reveni la viaţă în acelaşi timp, ar fi imposibil să li se poarte de grijă în mod corespunzător. Este raţional să credem că învierea va avea loc treptat. Creştinii fideli care au murit cu puţin timp înainte de încheierea sistemului lui Satan vor fi, probabil, printre primii înviaţi. Totodată ne putem aştepta la o înviere timpurie a bărbaţilor fideli din vechime, care vor sluji ca „prinţi“. — Psalmul 45:16.
17. Despre ce fel de lucruri nu vorbeşte Biblia, şi de ce nu trebuie creştinii să fie exagerat de preocupaţi cu privire la acestea?
17 Însă nu trebuie să fim dogmatici în această privinţă. Biblia nu spune nimic cu privire la multe lucruri. Ea nu dă detalii despre modul, timpul sau locul în care vor învia morţii. Ea nu ne spune unde vor locui cei înviaţi, cu ce se vor hrăni sau cu ce se vor îmbrăca. Nici noi nu ne putem pronunţa cu privire la modul în care va rezolva Iehova unele probleme ca îngrijirea şi creşterea copiilor înviaţi sau anumite situaţii în care s-ar putea afla prietenii noştri şi cei dragi. Este firesc, desigur, să ne punem astfel de întrebări, dar nu ar fi înţelept să ne pierdem timpul încercând să găsim răspuns la unele întrebări la care, pentru moment, nu se poate răspunde. Obiectivul nostru trebuie să fie acela de a-i sluji lui Iehova cu fidelitate şi de a obţine viaţa veşnică. Creştinii unşi îşi pun speranţa într-o înviere cerească glorioasă (2 Petru 1:10, 11). „Alte oi“ nutresc speranţa unei moşteniri veşnice în domeniul pământesc al Regatului lui Dumnezeu (Ioan 10:16; Matei 25:33, 34). În ce priveşte nenumăratele detalii referitoare la înviere pe care nu le cunoaştem, avem pur şi simplu încredere în Iehova. Fericirea noastră viitoare este asigurată în mâinile Celui care poate „sătura după dorinţă tot ce are viaţă“. — Psalmul 145:16; Ieremia 17:7.
18. a) Despre ce biruinţă vorbeşte Pavel? b) De ce avem încredere deplină în speranţa învierii?
18 Pavel îşi încheie argumentaţia exclamând: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos“ (1 Corinteni 15:57). Într-adevăr, prin jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos s-a obţinut biruinţa asupra morţii adamice, iar atât cei unşi, cât şi „alte oi“ au parte de această biruinţă. Bineînţeles, „alte oi“ care trăiesc în prezent au o speranţă rezervată în exclusivitate actualei generaţii. Întrucât fac parte dintr-o „mare mulţime“ crescândă, ei au posibilitatea să supravieţuiască apropiatului „mare necaz“ şi să nu moară niciodată (Apocalipsa 7:9, 14)! Totuşi, chiar şi cei ce mor din cauza „timpului şi a împrejurărilor“ neprevăzute sau din cauza agenţilor lui Satan îşi pot pune încrederea în speranţa învierii. — Eclesiastul 9:11.
19. Cărui îndemn trebuie să-i dea ascultare toţi creştinii de astăzi?
19 Aşadar, aşteptăm cu nerăbdare acea zi minunată, când moartea va fi nimicită. Încrederea noastră neclintită în promisiunea lui Iehova referitoare la înviere ne permite să avem o imagine realistă asupra lucrurilor. Indiferent ce ni s-ar putea întâmpla în această viaţă — chiar dacă ar fi să murim —, nimic nu ne poate priva de răsplata pe care a promis-o Iehova. Prin urmare, îndemnul final al lui Pavel către corinteni este la fel de oportun astăzi ca acum două mii de ani: „De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului [fiind ocupaţi din plin în lucrarea Domnului, NW], ştiind că lucrarea voastră în Domnul nu este zadarnică“. — 1 Corinteni 15:58.
Puteţi explica?
◻ Cum a răspuns Pavel la întrebarea referitoare la corpul pe care îl vor primi la înviere cei unşi?
◻ Când şi cum va fi nimicită, în sfârşit, moartea?
◻ Cine va avea parte de învierea pământească?
◻ Ce atitudine ar trebui să avem faţă de lucrurile despre care Biblia nu spune nimic?
[Legenda fotografiilor de la pagina 20]
O sămânţă „moare“ în sensul că suferă o schimbare totală
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 23]
Femei şi bărbaţi fideli din vechime, ca Noe, Avraam, Sara şi Rahav, vor fi printre cei înviaţi
[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]
Învierea va fi un prilej de mare bucurie