Ce anume contribuie la reuşita unei căsnicii?

Aţi avea curaj să vă aruncaţi într-un râu fără ca mai întâi să fi învăţat să înotaţi? Această faptă necugetată ar putea fi riscantă. Gândiţi-vă totuşi că mulţi oameni se aruncă în vâltoarea căsătoriei fără a şti prea multe lucruri despre modul în care să-şi asume responsabilităţile pe care le implică aceasta.

ISUS a spus: „Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?“ (Luca 14:28). Acest adevăr referitor la construirea unui turn este valabil şi în cazul întemeierii unei căsnicii. Cei ce vor să se căsătorească ar trebui să calculeze cu multă grijă preţul şi să se asigure că pot satisface cerinţele necesare.

O privire asupra căsătoriei

Faptul de a avea un partener cu care să vă împărţiţi bucuriile şi necazurile vieţii este într-adevăr o binecuvântare. Căsătoria poate umple un gol creat de singurătate sau de disperare. Ea poate satisface setea înnăscută de dragoste, companie şi intimitate. După ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu a spus pe bună dreptate: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“. — Geneza 2:18; 24:67; 1 Corinteni 7:9.

Da, căsătoria poate rezolva unele probleme, însă, în acelaşi timp, ea dă naştere la altele noi. De ce? Deoarece căsătoria este unirea a două personalităţi diferite care sunt probabil compatibile, dar deloc identice. Aşadar, chiar şi cele mai potrivite cupluri vor avea din când în când neînţelegeri. Apostolul creştin Pavel a scris că cei ce se căsătoresc vor avea „necazuri în carne“ (nota de subsol) — sau, potrivit versiunii The New English Bible, „suferinţă în această viaţă carnală“. — 1 Corinteni 7:28.

Era Pavel pesimist? Nu, deloc! El pur şi simplu îi îndemna pe cei ce intenţionau să se căsătorească să fie realişti. Sentimentul euforic pe care îl ai atunci când eşti atras de cineva nu constituie un indicator sigur al modului în care va fi viaţa conjugală în lunile şi anii de după ziua nunţii. Fiecare căsnicie are propriile dificultăţi şi probleme. Întrebarea care se pune este cum se pot rezolva aceste probleme, nu dacă vor apărea.

Problemele care se ivesc le oferă soţului şi soţiei posibilitatea de a-şi demonstra autenticitatea iubirii lor reciproce. Să ilustrăm acest lucru: O navă de croazieră poate părea impresionantă când stă nefolosită la dană. Totuşi, adevărata ei capacitate de navigare se poate vedea când nava este pe mare, probabil chiar în mijlocul mării învolburate cuprinse de o furtună. În mod asemănător, tăria legăturii unei căsnicii nu se poate observa numai în momentele romantice liniştite. Uneori ea este demonstrată în situaţii potrivnice, când un cuplu înfruntă furtunile adversităţilor.

Pentru a face acest lucru, partenerii conjugali trebuie să-şi ia un angajament unul faţă de celălalt, deoarece Dumnezeu a stabilit ca bărbatul „să se lipească de soţia sa“ şi ca aceştia să „devină un singur trup“ (Geneza 2:24). Ideea unui angajament îi înspăimântă pe mulţi oameni. Cu toate acestea, este cât se poate de raţional ca două persoane care se iubesc să dorească să facă o promisiune solemnă de a sta împreună. Angajamentul conferă demnitate căsătoriei. El constituie fundamentul încrederii că, indiferent ce s-ar întâmpla, soţul şi soţia se vor sprijini reciproc.a Dacă nu sunteţi gata să vă luaţi un astfel de angajament, nu sunteţi cu adevărat pregătiţi să vă căsătoriţi (compară cu Eclesiastul 5:4, 5). Chiar şi cei căsătoriţi pot avea nevoie să înţeleagă mai bine ce rol important joacă acest angajament în realizarea unei căsnicii trainice.

O privire asupra propriei persoane

Nu încape îndoială că puteţi enumera calităţile pe care aţi dori să le aibă partenerul vostru de căsătorie. Totuşi este foarte dificil să vă faceţi o autoanaliză şi să vedeţi cum aţi putea contribui la consolidarea unei căsnicii. Atât înainte, cât şi după încheierea căsătoriei este absolut necesară o autoanaliză. De exemplu, puneţi-vă următoarele întrebări:

• Sunt dispus să-mi iau un angajament pe viaţă faţă de partenerul meu conjugal? — Matei 19:6.

În zilele profetului biblic Maleahi, mulţi soţi îşi părăseau partenerele de căsătorie probabil pentru a se căsători cu femei mai tinere. Iehova a spus că altarul său a fost acoperit cu lacrimile soţiilor părăsite şi a condamnat atitudinea acestor bărbaţi care, procedând astfel, s-au purtat „în mod trădător“ (NW) faţă de partenerele lor de căsătorie. — Maleahi 2:13–16.

• Dacă intenţionez să mă căsătoresc, am trecut de vârsta adolescenţei, când dorinţele sexuale sunt foarte puternice şi mă pot împiedica să iau decizii raţionale? — 1 Corinteni 7:36.

„Este foarte riscant să te căsătoreşti când eşti foarte tânără“, a spus Nikki, care s-a căsătorit la 22 de ani. Ea dă următorul sfat: „De pe la 18, 19 ani până pe la 25–30 de ani, sentimentele, obiectivele şi gusturile sunt într-o continuă schimbare“. Bineînţeles, gradul de pregătire pentru căsătorie nu poate fi stabilit numai în funcţie de vârstă. Cu toate acestea, faptul că cineva se căsătoreşte înainte de a trece de perioada adolescenţei, când impulsurile sexuale sunt noi şi îndeosebi puternice, l-ar putea împiedica să gândească raţional şi să vadă posibilele probleme.

• Ce calităţi pe care le am mă vor ajuta să contribui la o căsnicie fericită? — Galateni 5:22, 23.

Apostolul Pavel le-a scris colosenilor: „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:12). Acest sfat este potrivit atât pentru cei ce intenţionează să se căsătorească, cât şi pentru cei deja căsătoriţi.

• Am maturitatea necesară pentru a-mi sprijini partenerul conjugal când trece prin dificultăţi? — Galateni 6:2.

„Când apar probleme“, a spus un medic, „există tendinţa de a-l învinovăţi pe partenerul de căsătorie. Însă lucrul cel mai important este nu a cui e vina, ci cum pot coopera atât soţul, cât şi soţia pentru a îmbunătăţi relaţia conjugală“. Următoarele cuvinte ale înţeleptului rege Solomon se aplică la cuplurile căsătorite: „Mai bine doi decât unul“, a scris el, „căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur când cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!“ — Eclesiastul 4:9, 10.

• Sunt în general bine dispus şi optimist sau, de cele mai multe ori, sunt morocănos şi negativist? — Proverbele 15:15.

O persoană negativistă vede fiecare zi în culori întunecate. Căsătoria nu schimbă această atitudine în mod miraculos. O persoană necăsătorită, fie bărbat, fie femeie, care este foarte critică sau pesimistă va deveni un partener de căsătorie la fel de critic sau de pesimist. Această atitudine poate da naştere la relaţii încordate într-o căsnicie. — Compară cu Proverbele 21:9.

• Îmi păstrez calmul când trec prin momente stresante sau izbucnesc în mânie vorbind într-un mod necontrolat? — Galateni 5:19, 20.

Creştinilor li se porunceşte să fie „înceţi la mânie“ (Iacov 1:19). Atât înainte de căsătorie, cât şi după aceea, un bărbat sau o femeie trebuie să se străduiască să trăiască potrivit sfatului următor: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră“. — Efeseni 4:26.

O privire asupra posibilului partener conjugal

„Omul prevăzător ia seama bine cum merge“, spune un proverb biblic (Proverbele 14:15). Acest lucru este valabil şi în privinţa alegerii unui partener de căsătorie. Această alegere este una dintre cele mai importante decizii pe care le va lua vreodată un bărbat sau o femeie. Cu toate acestea, s-a observat faptul că mulţi oameni petrec mai mult timp gândindu-se ce maşină să-şi cumpere sau ce şcoală să urmeze decât cu cine să se căsătorească.

În congregaţia creştină, cei cărora li s-au încredinţat responsabilităţi sunt „verificaţi mai întâi cu privire la aptitudinea lor“ (1 Timotei 3:10, NW). Dacă intenţionaţi să vă căsătoriţi, va trebui să vă asiguraţi cu privire la „aptitudinea“ celeilalte persoane. Să examinăm, de exemplu, următoarele întrebări. Deşi întrebările sunt formulate din punctul de vedere al unei femei, multe dintre aceste principii li se aplică şi bărbaţilor. În plus, chiar şi cei căsătoriţi pot trage foloase dacă le vor analiza.

• Ce fel de reputaţie are el? — Filipeni 2:19–22.

În Proverbele 31:23 se vorbeşte despre un bărbat care este „cunoscut la porţi, când stă printre bătrânii ţării“. Bătrânii cetăţii stăteau la porţile cetăţii pentru a judeca. Aşadar, el ocupa, evident, o poziţie de încredere publică. Modul în care un om este văzut de alţii spune ceva despre reputaţia sa. Dacă este cazul, analizează şi modul în care posibilul tău partener conjugal este văzut de cei ce se află în subordinea sa. Acest lucru poate arăta ce părere vei ajunge să-ţi faci cu timpul despre el când îi vei fi soţie. — Compară cu 1 Samuel 25:3, 23–25.

• Ce fel de valori morale are el?

Înţelepciunea divină este „în primul rând castă“ (Iacov 3:17, NW). Este posibilul tău partener de căsătorie interesat mai mult de propria satisfacţie sexuală decât de poziţia sa sau a ta înaintea lui Dumnezeu? Dacă el nu depune încă de pe acum eforturi pentru a trăi potrivit normelor morale ale lui Dumnezeu, ce te face să crezi că după căsătorie va respecta aceste norme? — Geneza 39:7–12.

• Cum mă tratează? — Efeseni 5:28, 29.

În cartea biblică Proverbele se vorbeşte despre un soţ care „se încrede“ în soţia lui. Mai mult decât atât, el „îi aduce laude“ (Proverbele 31:11, 28). El nu manifestă o gelozie obsesivă şi nici speranţe nerezonabile. Iacov a scris că înţelepciunea de sus este „paşnică, rezonabilă, . . . plină de îndurare şi de roade bune“. — Iacov 3:17, NW.

• Cum îi tratează pe membrii familiei sale? — Exodul 20:12.

Respectul faţă de părinţi nu este doar o cerinţă pe care copiii trebuie să o satisfacă. Biblia spune: „Ascultă pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit“ (Proverbele 23:22). Este demn de remarcat ceea ce a scris dr. W. Hugh Missildine: „Multe probleme conjugale şi disensiuni ar putea fi evitate — sau, cel puţin, prevăzute — dacă viitorii miri ar vizita fiecare, într-un mod neoficial, familia celuilalt şi ar observa ce relaţii există între «logodnic» şi părinţii acestuia. Modul în care îşi tratează el părinţii arată modul în care îşi va trata soţia. Persoana respectivă trebuie să se întrebe: «Mi-ar plăcea să fiu tratată aşa cum îşi tratează el părinţii?» De asemenea, modul în care părinţii săi îl tratează va indica foarte bine modul în care îşi va trata propria persoană şi modul în care va aştepta să te porţi cu el — după luna de miere“.

• Este irascibil sau are o vorbire injurioasă?

Biblia dă următorul sfat: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare şi orice defăimare [vorbire injurioasă, NW] să fie înlăturate de la voi“ (Efeseni 4:31). Pavel l-a avertizat pe Timotei cu privire la unii creştini care aveau să aibă „boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte“ şi care aveau să cadă pradă „invidiei, certurilor, cuvintelor jignitoare, bănuielilor rele, zadarnicelor ciocniri de cuvinte“. — 1 Timotei 6:4, 5.

În plus, Pavel a scris că cel care întruneşte condiţiile necesare pentru a primi privilegii speciale în congregaţie nu trebuie să fie „bătăuş“, sau, potrivit originalului în limba greacă, nu trebuie să fie „unul care dă lovituri“ (1 Timotei 3:3, NW, nota de subsol). El nu poate fi o persoană care îi loveşte fizic pe alţii sau care îi răneşte cu cuvinte. O persoană care are tendinţa de a deveni violentă într-un moment de mânie nu este un partener de căsătorie potrivit.

• Care sunt obiectivele lui?

Unii aleargă după bogăţii şi culeg în mod inevitabil roadele acestui comportament (1 Timotei 6:9, 10). Alţii trec degeaba prin viaţă, fără să-şi fixeze vreun obiectiv (Proverbele 6:6–11). Totuşi, un om temător de Dumnezeu va fi la fel de hotărât ca Iosua, care a spus: „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji DOMNULUI“. — Iosua 24:15.

Recompense şi responsabilităţi

Căsătoria este o instituţie divină. Ea a fost autorizată şi instituită de Iehova Dumnezeu (Geneza 2:22–24). El a instituit căsătoria cu scopul de a forma o legătură permanentă între un bărbat şi o femeie, astfel încât ei să poată fi de folos unul celuilalt. Când un soţ şi o soţie aplică principiile biblice, ei se pot aştepta să ducă o viaţă fericită. — Eclesiastul 9:7–9.

Totuşi trebuie să nu uităm că trăim în „timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă“. Biblia a prezis că, pe parcursul acestei perioade de timp, oamenii vor fi „iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, . . . fără evlavie, fără afecţiune naturală, neînduplecaţi, . . . trădători, obraznici, îngâmfaţi“ (2 Timotei 3:1–4). Aceste trăsături pot exercita o influenţă puternică asupra căsniciei cuiva. Astfel, cei ce intenţionează să se căsătorească trebuie să calculeze cu seriozitate preţul. Şi cei care sunt deja căsătoriţi trebuie să continue să-şi întărească legăturile conjugale învăţând şi aplicând sfaturile divine consemnate în Biblie.

Da, cei ce intenţionează să se căsătorească vor proceda înţelept dacă vor privi dincolo de ziua nunţii. Şi toţi trebuie să analizeze ce înseamnă atât actul căsătoriei în sine, cât şi viaţa ca persoană căsătorită. Bizuiţi-vă pe îndrumarea lui Iehova pentru a putea gândi în mod realist şi nu conduşi de sentimente romantice. Procedând astfel, este mult mai probabil că vă veţi bucura de o căsnicie reuşită.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 5]

„Cea mai bună descriere a iubirii pe care am citit-o vreodată“

„Cum poţi să ştii dacă într-adevăr eşti îndrăgostit?“, a scris dr. Kevin Leman. „Există o carte străveche ce conţine o descriere a iubirii. Deşi este veche de aproape două mii de ani, cartea conţine cea mai bună descriere a iubirii pe care am citit-o vreodată.“

Dr. Leman se referea la cuvintele apostolului creştin Pavel consemnate în Biblie în 1 Corinteni 13:4–8:

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu este invidioasă; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se aprinde de mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată“.

[Chenarul de la pagina 8]

Sentimentele pot fi înşelătoare

Tânăra sunamită din timpurile biblice era, evident, perfect conştientă de puterea înşelătoare a sentimentelor romantice. În timp ce era curtată de măreţul rege Solomon, ea le-a spus însoţitoarelor ei: „Nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vrea ea“ (Cântarea Cântărilor 2:7). Această tânără înţeleaptă nu voia ca prietenele să exercite presiuni asupra ei pentru a se lăsa călăuzită de sentimente. Acest exemplu este demn de urmat şi în prezent de cei ce intenţionează să se căsătorească. Ţineţi-vă sub control sentimentele. Motivul pentru care vă căsătoriţi trebuie să fie faptul că iubiţi o persoană, nu pur şi simplu ideea de a fi căsătoriţi.

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Chiar şi cei căsătoriţi de mult timp îşi pot întări legăturile conjugale

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Cum îşi tratează el părinţii?