Iehova, un Dumnezeu care dezvăluie secretele

„Există în ceruri un Dumnezeu care dezvăluie secretele.“ — DANIEL 2:28, NW.

 1, 2. a) În ce fel se deosebeşte Iehova de marele său Adversar? b) Cum se reflectă la oameni această deosebire?

IEHOVA, supremul şi iubitorul Dumnezeu al universului, unicul Creator, este un Dumnezeu al înţelepciunii şi al dreptăţii. El nu are de ce să-şi ascundă identitatea, lucrările sau scopurile. La timpul şi în modul său, el se dezvăluie. În felul acesta, el se deosebeşte de Adversarul său, Satan Diavolul, care încearcă să-şi ascundă identitatea şi intenţiile adevărate.

² Aşa cum Iehova şi Satan sunt diametral opuşi, tot aşa sunt şi închinătorii lor. Cei care urmează conducerea lui Satan sunt caracterizaţi prin duplicitate şi înşelăciune. Ei încearcă să se prezinte într-o lumină bună, deşi fac lucrări care aparţin întunericului. Creştinilor din Corint li s-a spus să nu fie surprinşi de acest lucru. „Căci unii ca aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători vicleni, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satan se preface într-un înger de lumină“ (2 Corinteni 11:13, 14). Pe de altă parte, creştinii îl consideră pe Cristos Conducătorul lor. În timp ce se afla pe pământ, el a reflectat în mod perfect personalitatea Tatălui său, Iehova Dumnezeu (Evrei 1:1–3). Astfel, urmându-l pe Cristos, creştinii îl imită pe Iehova, Dumnezeul adevărului, al sincerităţii şi al luminii. Nici ei nu au de ce să-şi ascundă identitatea, lucrările sau scopurile. — Efeseni 4:17–19; 5:1, 2.

 3. Cum putem dezminţi acuzaţia conform căreia oamenii care devin Martori ai lui Iehova sunt constrânşi să se alăture unei „secte secrete“?

³ Când el ştie că este cel mai bine, Iehova dezvăluie unele detalii despre scopurile sale şi despre viitor, detalii necunoscute până atunci oamenilor. În acest sens, el este un Dumnezeu care dezvăluie secrete. Aşadar, oamenii care doresc să-l slujească sunt invitaţi — chiar îndemnaţi — să afle aceste informaţii dezvăluite. Un studiu efectuat în 1994 în rândurile a peste 145 000 de Martori dintr-o ţară europeană a demonstrat că, în medie, fiecare dintre ei studiase personal învăţăturile Martorilor lui Iehova timp de trei ani de zile înainte de a decide să devină un Martor. Ei au făcut alegerea de bunăvoie, fără să fie constrânşi. Iar ei au continuat să aibă libertate de voinţă şi de acţiune. De exemplu, deoarece câţiva au ajuns să nu mai fie de acord cu normele morale înalte ale creştinilor, aceştia au decis mai târziu să nu mai fie Martori. Este interesant însă că, în ultimii cinci ani, un număr mare dintre aceşti foşti Martori au făcut paşii necesari pentru a-şi relua asocierea şi activitatea ca Martori.

 4. Ce nu ar trebui să-i tulbure pe creştinii fideli, şi de ce?

⁴ Bineînţeles, nu toţi foştii Martori se întorc, iar printre aceştia există unii care au deţinut cândva poziţii de răspundere în congregaţia creştină. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, întrucât chiar şi unul dintre cei mai apropiaţi continuatori ai lui Isus, apostolul Iuda, l-a renegat (Matei 26:14–16, 20–25). Dar este acesta un motiv pentru a ne îndoi de creştinismul în sine? Oare acest lucru infirmă succesul cu care Martorii lui Iehova îşi efectuează activitatea de instruire? În nici un caz, tot aşa cum nici acţiunea trădătoare a lui Iuda Iscarioteanul nu a împiedicat îndeplinirea scopurilor lui Dumnezeu.

Atotputernic, dar iubitor

 5. De unde ştim că Iehova şi Isus îi iubesc pe oameni, şi cum şi-au demonstrat ei această iubire?

⁵ Iehova este un Dumnezeu al iubirii. El are grijă de oameni (1 Ioan 4:7–11). În pofida poziţiei sale înalte, el se bucură să-şi facă prieteni dintre oameni. Despre unul dintre slujitorii săi din antichitate citim: „«Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca dreptate»; şi el a fost numit «prietenul lui Dumnezeu»“ (Iacov 2:23; 2 Cronici 20:7; Isaia 41:8). Aşa cum prietenii umani îşi împărtăşesc unii altora lucruri confidenţiale, sau secrete, tot aşa acţionează şi Iehova faţă de prietenii săi. În această privinţă, Isus l-a imitat pe Tatăl său, deoarece şi-a făcut prieteni din discipolii săi şi le-a împărtăşit secrete. „Nu vă mai numesc robi — le-a spus el —, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu“ (Ioan 15:15). Informaţiile confidenţiale, sau „secretele“, pe care le împărtăşesc între ei Iehova, Fiul său şi prietenii lor îi unesc într-o legătură de nezdruncinat a iubirii şi devoţiunii. — Coloseni 3:14.

 6. De ce Iehova nu are de ce să-şi ascundă intenţiile?

⁶ Semnificaţia numelui Iehova, „El face să devină“, arată că el are capacitatea de a deveni orice este necesar să devină pentru a-şi duce la îndeplinire scopul. Spre deosebire de oameni, Iehova nu are de ce să-şi ascundă intenţiile de teamă că altcineva l-ar putea împiedica să le realizeze. El pur şi simplu nu poate eşua, aşa că el dezvăluie în mod deschis în Cuvântul său, Biblia, multe dintre lucrurile pe care şi le-a propus. El promite: „Cuvântul Meu . . . nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis“. — Isaia 55:11.

 7. a) Ce a prezis Iehova în Eden, şi cum a dovedit Satan că Dumnezeu a spus adevărul? b) Cum se adevereşte întotdeauna principiul din 2 Corinteni 13:8?

⁷ La scurt timp după răzvrătirea din Eden, Iehova a dezvăluit în linii generale deznodământul controversei dintre el şi Adversarul său, Satan. Sămânţa promisă a lui Dumnezeu avea să fie zdrobită în mod dureros, dar nu definitiv, în timp ce Satan avea să sufere în cele din urmă o zdrobire definitivă (Geneza 3:15). În anul 33 e.n., Diavolul a zdrobit efectiv această sămânţă, Cristos Isus, cauzându-i moartea. În acest fel, Satan a împlinit Scriptura şi, în acelaşi timp, a dovedit că Iehova este un Dumnezeu al adevărului, deşi, cu siguranţă, nu aceasta era intenţia lui. Ura lui Satan faţă de adevăr şi dreptate, precum şi mândria lui şi atitudinea lipsită de căinţă l-au determinat să facă exact ceea ce prezisese Dumnezeu că va face. Da, pentru toţi adversarii adevărului, chiar şi pentru Satan însuşi, rămâne valabil principiul: „Nu putem face nimic împotriva adevărului, ci [numai, NW] pentru adevăr“. — 2 Corinteni 13:8.

 8, 9. a) Ce cunoaşte Satan, dar pune în pericol această cunoştinţă realizarea scopurilor lui Iehova? b) Ce avertisment clar ignoră cei ce i se opun lui Iehova, şi de ce?

⁸ Întrucât Regatul lui Dumnezeu a fost instaurat în mod invizibil în 1914, s-a împlinit Apocalipsa 12:12: „De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ele! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp“. Dar cunoaşterea faptului că timpul lui este scurt îl determină oare pe Satan să-şi schimbe conduita? Aceasta ar însemna să admită că Iehova este Dumnezeul adevărului şi că, în calitate de Suveran Suprem, numai el merită să i se aducă închinare. Însă Diavolul nu este dispus să-şi recunoască înfrângerea nici chiar în faţa realităţii.

⁹ Iehova dezvăluie în mod deschis ce se va întâmpla când Cristos va veni să aplice judecata asupra sistemului mondial al lui Satan (Matei 24:29–31; 25:31–46). În această privinţă, Cuvântul său anunţă cu privire la conducătorii lumii: „Când vor zice: «Pace şi linişte!», atunci o nimicire neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată“ (1 Tesaloniceni 5:3). Cei care urmează exemplul lui Satan ignoră acest avertisment clar. Ei sunt orbiţi din cauza inimii lor rele, iar această situaţie nu le permite să se căiască de conduita lor rea şi să-şi schimbe planurile şi strategia prin care încearcă să zădărnicească scopurile lui Iehova.

10. a) În ce măsură se pare că s-a împlinit 1 Tesaloniceni 5:3, dar cum ar trebui să reacţioneze poporul lui Iehova? b) De ce oamenii fără credinţă ar putea să se opună şi mai agresiv în viitor poporului lui Dumnezeu?

¹⁰ Lumea a vorbit foarte mult despre pace şi securitate, îndeosebi din anul 1986, pe care Organizaţia Naţiunilor Unite l-a declarat Anul Internaţional al Păcii. S-au făcut paşi concreţi în direcţia asigurării păcii mondiale şi se pare că s-a înregistrat un anumit succes. Să fie aceasta împlinirea completă a acestei profeţii sau ne putem aştepta la un alt anunţ impresionant în viitor? Iehova va clarifica această problemă la timpul stabilit de el. Până atunci, să rămânem treji spiritualiceşte, „aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu“ (2 Petru 3:12). Pe măsură ce timpul trece şi continuă să se vorbească despre pace şi securitate, unele persoane care cunosc acest avertisment, dar care preferă să-l ignore, pot deveni şi mai sfidătoare, considerând că Iehova nu-şi va îndeplini, sau nu-şi poate îndeplini, cuvântul (compară cu Eclesiastul 8:11–13; 2 Petru 3:3, 4). Dar creştinii adevăraţi ştiu că Iehova îşi va îndeplini scopul!

Respectul cuvenit pentru instrumentele folosite de Iehova

11. Ce au învăţat Daniel şi Iosif despre Iehova?

¹¹ Când regele Nebucadneţar, conducătorul Imperiului Neo-Babilonian, a avut un vis tulburător pe care nu şi-l putea aminti, el a cerut ajutor. Preoţii, magii şi vrăjitorii săi nu i-au putut spune nici visul, nici semnificaţia acestuia. Însă Daniel, slujitorul lui Dumnezeu, a putut face aceste lucruri, deşi a recunoscut prompt că dezvăluirea visului şi a semnificaţiei acestuia nu era rezultatul propriei lui înţelepciuni. Daniel a spus: „Este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele [dezvăluie secretele, NW] şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă“ (Daniel 2:1–30). Cu câteva secole mai înainte, Iosif, un alt profet al lui Dumnezeu, a avut şi el dovada că Iehova este Cel care dezvăluie secretele. — Geneza 40:8–22; Amos 3:7, 8.

12, 13. a) Cine a fost cel mai mare profet al lui Dumnezeu, şi cum vă motivaţi răspunsul? b) Cine sunt cei ce slujesc astăzi ca „administratori ai secretelor sacre ale lui Dumnezeu“, şi cum ar trebui să-i considerăm?

¹² Cel mai mare profet al lui Iehova care a slujit pe pământ a fost Isus (Faptele 3:19–24). Pavel a explicat: „Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe feluri, la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile“. — Evrei 1:1, 2.

¹³ Iehova le-a vorbit primilor creştini prin intermediul Fiului său, Isus, care le-a dezvăluit secretele divine. Isus le-a spus: „Vouă v-a fost acordat să înţelegeţi secretele sacre ale regatului lui Dumnezeu“ (Luca 8:10, NW). Pavel a vorbit mai târziu despre creştinii unşi ca fiind „subordonaţi ai lui Cristos şi . . . administratori ai secretelor sacre ale lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 4:1, NW). În prezent, creştinii unşi continuă să slujească în această calitate, alcătuind o clasă a sclavului fidel şi prevăzător care, prin intermediul Corpului său de Guvernare, furnizează hrană spirituală la timpul potrivit (Matei 24:45–47). Dacă avem un respect deosebit faţă de profeţii inspiraţi ai lui Dumnezeu din timpurile de odinioară şi mai ales faţă de Fiul lui Dumnezeu, nu ar trebui oare să avem acelaşi respect faţă de instrumentul uman pe care Iehova îl foloseşte astăzi pentru a dezvălui informaţii biblice atât de necesare poporului său în aceste timpuri critice? — 2 Timotei 3:1–5, 13.

Deschişi sau secretoşi?

14. În ce situaţii efectuează creştinii activităţi în secret, şi al cui exemplu îl urmează ca atare?

¹⁴ Oare sinceritatea cu care Iehova dezvăluie lucrurile presupune ca şi creştinii să dezvăluie întotdeauna şi în orice împrejurare tot ce ştiu? Ei bine, creştinii dau ascultare sfatului dat de Isus apostolilor săi de a fi „prudenţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii“ (Matei 10:16). Dacă li se interzice să i se închine lui Dumnezeu, aşa cum îi îndeamnă conştiinţa, creştinii continuă să ‘asculte de Dumnezeu’, deoarece îşi dau seama că nici un for uman nu are dreptul să impună restricţii închinării la Iehova (Faptele 5:29). Isus însuşi a dovedit valabilitatea acestui lucru. Citim: „După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. Şi sărbătoarea iudeilor, a Corturilor, era aproape. Isus le-a zis [fraţilor săi naturali necredincioşi]: . . . «Suiţi-vă voi la sărbătoarea aceasta; Eu încă nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă timpul». După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea. După ce s-au suit fraţii Lui, S-a suit şi El la sărbătoare, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns“ (Ioan 7:1, 2, 6, 8–10).

Să spunem sau să nu spunem?

15. Cum a demonstrat Iosif că păstrarea unui secret este, uneori, un lucru iubitor?

¹⁵ În unele situaţii, faptul de a nu dezvălui o chestiune este nu numai înţelept, dar şi iubitor. De exemplu, cum a reacţionat Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus, când a aflat că logodnica lui, Maria, era însărcinată? Citim: „Iosif, soţul ei, fiind un om drept şi nevoind s-o expună public, şi-a propus s-o lase pe ascuns“ (Matei 1:18, 19). Ce lipsă de bunătate ar fi fost s-o expună public!

16. Ce responsabilitate au bătrânii, precum şi ceilalţi membri ai congregaţiei în ce priveşte chestiunile confidenţiale?

¹⁶ Chestiunile confidenţiale care ar putea cauza probleme sau durere nu ar trebui dezvăluite unor persoane neavizate. Bătrânii creştini ţin cont de acest lucru când trebuie să le ofere sfaturi personale sau mângâiere colaboratorilor creştini sau când eventual îi disciplinează pentru că au păcătuit grav împotriva lui Iehova. Este necesară tratarea acestor probleme în mod scriptural; dezvăluirea unor amănunte confidenţiale unor persoane care nu sunt implicate nu este necesară şi nici iubitoare. Cu siguranţă, membrii congregaţiei creştine nu vor încerca să smulgă informaţii confidenţiale de la bătrâni, ci vor respecta responsabilitatea bătrânilor de a ţine secrete chestiunile confidenţiale. În Proverbele 25:9 se spune: „Apără-ţi cauza împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă secretul altuia“.

17. De ce creştinii ţin secret chestiunile confidenţiale de cele mai multe ori, dar de ce nu pot proceda întotdeauna astfel?

¹⁷ Acest principiu este valabil şi în cercul familial sau între prietenii apropiaţi. Păstrarea secretă a unor chestiuni este vitală pentru a evita neînţelegerile şi a nu strica relaţiile. „Vântul de miazănoapte aduce ploaia şi limba defăimătoare aduce o faţă mâhnită“ (Proverbele 25:23). Bineînţeles, loialitatea faţă de Iehova şi faţă de principiile sale drepte, precum şi iubirea faţă de persoanele care au greşit pot pretinde uneori să le spunem părinţilor, bătrânilor creştini sau altor persoane avizate chiar şi lucruri confidenţiale.a Însă, în majoritatea cazurilor, creştinii păstrează secret chestiunile personale ale altora, păzindu-le ca pe propriile lor secrete.

18. Care sunt cele trei calităţi creştine care ne pot ajuta să stabilim ce ar trebui să spunem şi ce nu?

¹⁸ În concluzie, un creştin îl imită pe Iehova ţinând secret anumite chestiuni când este necesar şi dezvăluindu-le numai când este cazul. Când decide ce anume trebuie să spună şi ce nu, el se lasă îndrumat de umilinţă, credinţă şi iubire. Umilinţa nu-i permite să-şi exagereze propria importanţă, încercând să-i impresioneze pe alţii fie spunându-le tot ce ştie, fie chinuindu-i cu secretele pe care nu li le poate spune. Credinţa în Cuvântul lui Iehova şi congregaţia creştină îl determină să predice informaţiile biblice furnizate de Dumnezeu, fiind în acelaşi timp atent să nu spună lucruri care i-ar putea ofensa pe alţii la început. Da, iubirea îl îndeamnă să vorbească deschis despre lucruri care îl glorifică pe Dumnezeu şi pe care oamenii trebuie să le cunoască pentru a obţine viaţă. Pe de altă parte, el nu dezvăluie chestiunile personale confidenţiale, dându-şi seama că, în cele mai multe cazuri, dezvăluirea lor ar denota lipsă de iubire.

19. Ce atitudine contribuie la identificarea adevăraţilor creştini, şi la ce duce acest lucru?

¹⁹ Această atitudine echilibrată contribuie la identificarea adevăraţilor creştini. Ei nu ascund identitatea lui Dumnezeu în spatele unei măşti fără nume sau în spatele unei doctrine misterioase şi inexplicabile a Trinităţii. Dumnezeii necunoscuţi caracterizează religia falsă, nu religia adevărată (vezi Faptele 17:22, 23). Martorii unşi ai lui Iehova apreciază profund privilegiul de a fi „administratori ai secretelor sacre ale lui Dumnezeu“. Dezvăluindu-le în mod deschis aceste secrete altora, ei îi ajută pe cei sinceri să caute prietenia lui Iehova. — 1 Corinteni 4:1; 14:22–25; Zaharia 8:23; Maleahi 3:18.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce Iehova nu are de ce să-şi ascundă intenţiile?

◻ Cui îşi dezvăluie Iehova secretele?

◻ Ce responsabilitate au creştinii în ce priveşte chestiunile confidenţiale?

◻ Care sunt cele trei calităţi care îi vor ajuta pe creştini să stabilească ce să spună şi ce să nu spună?

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 8, 9]

Iehova dezvăluie secretele prin intermediul Cuvântului său