Necazurile lui Pavel în Asia

13, 14. a) Cum a descris Pavel o perioadă de mari necazuri de care a avut parte în Asia? b) Ce incident se poate să fi avut în vedere Pavel?

¹³ Genul de suferinţe de care avusese parte congregaţia din Corint până la acest punct nici nu se putea compara cu multele necazuri pe care a trebuit să le suporte Pavel. Astfel, el le-a putut aminti: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterea noastră, aşa că nici nu mai aveam nădejde de viaţă. Ba încă aveam în noi înşine sentinţa morţii, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu, care înviază morţii. El ne-a scăpat şi ne scapă dintr-o astfel de moarte; şi în El ne încredem că ne va mai scăpa încă“. — 2 Corinteni 1:8–10.

¹⁴ Unii biblişti consideră că Pavel se referea la răscoala din Efes, care ar fi putut să-i coste viaţa pe Pavel şi pe Gaius şi Aristarh, doi macedoneni care l-au însoţit în călătorie. Aceşti doi creştini au fost duşi cu forţa într-un teatru înţesat de oameni care au strigat „timp de aproape două ceasuri: «Mare este Diana, [zeiţa] efesenilor!»“ Într-un final, un demnitar al oraşului a reuşit să potolească mulţimea. Această ameninţare la adresa vieţii lui Gaius şi a lui Aristarh trebuie să-l fi tulburat foarte mult pe Pavel. De fapt, el a vrut să meargă acolo şi să discute cu mulţimea fanatică, însă ceilalţi nu l-au lăsat să-şi rişte viaţa în felul acesta. — Faptele 19:26–41.

15. Ce situaţie disperată este posibil să descrie 1 Corinteni 15:32?

¹⁵ Totuşi, poate că Pavel descria o situaţie mult mai disperată decât incidentul tocmai menţionat. În prima sa scrisoare către Corinteni, Pavel a întrebat: „Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care îmi este folosul?“ (1 Corinteni 15:32). Aceasta poate însemna că viaţa lui Pavel a fost ameninţată nu numai de oameni cu trăsături animalice, ci şi de animale sălbatice propriu-zise pe stadionul din Efes. Uneori, criminalii erau obligaţi, ca pedeapsă, să lupte cu fiarele sălbatice sub privirile mulţimii însetate de sânge. Dacă Pavel a vrut să spună că a înfruntat fiare sălbatice propriu-zise, el trebuie să fi fost cruţat de la o moarte crudă în mod miraculos în ultimul moment, aşa cum Daniel fusese salvat din gura leilor reali. — Daniel 6:22.

16. a) De ce mulţi Martori ai lui Iehova pot înţelege necazurile suferite de Pavel? b) Ce siguranţă putem avea cu privire la cei care au murit datorită credinţei lor? c) Ce efecte pozitive are eliberarea unor creştini care s-au aflat la un pas de moarte?

¹⁶ Mulţi creştini din prezent pot înţelege necazurile suferite de Pavel (2 Corinteni 11:23–27). Şi în prezent creştinii au fost „apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterea [lor]“, şi mulţi s-au confruntat cu situaţii în care „nici nu mai [aveau] nădejde de viaţă“ (2 Corinteni 1:8). Unii au ajuns victima genocidurilor sau a persecutorilor cruzi. Putem fi siguri că puterea mângâietoare a lui Dumnezeu i-a făcut capabili să suporte şi că au murit cu inimile şi minţile fixate asupra împlinirii speranţei lor, fie ea cerească, fie pământească (1 Corinteni 10:13; Filipeni 4:13; Apocalipsa 2:10). În alte cazuri, Iehova a dirijat lucrurile, iar fraţii noştri au fost salvaţi de la moarte. Fără îndoială că aceia care au avut parte de o astfel de salvare au cultivat şi mai multă încredere „în Dumnezeu, care înviază morţii“ (2 Corinteni 1:9). După aceea, ei au putut vorbi cu şi mai multă convingere când le-au împărtăşit altora mesajul mângâietor al lui Dumnezeu. — Matei 24:14.