Colaborarea cu Dumnezeu ne aduce multă bucurie

 1. Chiar dacă este Cel Suprem, ce îi invită Iehova pe alții să facă?

IEHOVA este Cel Suprem, Creatorul tuturor lucrurilor, Cel care are o putere și o înțelepciune infinite. Iov a ajuns să înțeleagă acest lucru. După ce Iehova i-a pus câteva întrebări despre lucrările Sale de creație, Iov a spus: „Știu că tu poți să faci totul și că nu este gând pe care să nu-l poți realiza” (Iov 42:2). Chiar dacă poate să facă tot ce își propune – fără ajutorul cuiva – , Iehova arată iubire invitându-i și pe alții să colaboreze cu el la realizarea scopului său.

 2. La ce activitate importantă l-a invitat Iehova pe Isus să participe?

² Prima lucrare de creație a lui Dumnezeu a fost Fiul său unic-născut. Iehova i-a permis Fiului său să ia parte la toate celelalte lucrări de creație, atât spirituale, cât și materiale (Ioan 1:1-3, 18). Apostolul Pavel a scris despre Isus: „Prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri și de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie guvernări, fie autorități. Toate celelalte lucruri au fost create prin el și pentru el” (Col. 1:15-17). Astfel, Iehova l-a onorat pe Isus invitându-l să participe la lucrările de creație, dar și vorbindu-le altora despre rolul important al Fiului său.

 3. Ce l-a invitat Iehova pe Adam să facă și de ce?

³ Iehova i-a invitat și pe oameni să colaboreze cu el. De exemplu, el i-a permis lui Adam să dea nume animalelor (Gen. 2:19, 20). Ce plăcere trebuie să fi fost pentru Adam să observe aceste creaturi, să le analizeze trăsăturile și să decidă ce nume i s-ar potrivi fiecăreia! Iehova ar fi putut să dea el însuși nume animalelor; la urma urmei, el le crease. Totuși, el a arătat iubire permițându-i lui Adam să le dea nume. De asemenea, el i-a dat lui Adam posibilitatea să extindă paradisul dincolo de granițele Edenului (Gen. 1:27, 28). Din nefericire, Adam a ales în cele din urmă să nu colaboreze cu Dumnezeu, aducând astfel multă suferință atât asupra lui, cât și asupra tuturor urmașilor săi (Gen. 3:17-19, 23).

 4. Cum au colaborat și alți oameni cu Dumnezeu la îndeplinirea voinței sale?

⁴ Mai târziu, Dumnezeu i-a invitat și pe alți oameni să ia parte la realizarea scopului său. Noe a construit o arcă în care el și familia sa au fost păstrați în viață în timpul Potopului. Moise a eliberat națiunea Israel din Egipt. Iosua i-a condus pe israeliți în Țara Promisă. Solomon a construit templul din Ierusalim. Maria a devenit mama lui Isus. Toți acești oameni fideli, dar și mulți alții au colaborat cu Iehova la îndeplinirea voinței sale.

 5. a) La ce lucrare putem lua parte? b) A fost Iehova obligat să ne invite să participăm la această lucrare? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁵ În prezent, Iehova ne invită să facem tot ce putem pentru a susține Regatul mesianic. Există multe forme ale serviciului sacru. Chiar dacă la unele dintre acestea nu pot lua parte toți slujitorii lui Iehova, cu toții putem să participăm la lucrarea de predicare a veștii bune despre Regat. Evident, Iehova n-a fost obligat să ne invite să participăm la această lucrare. El ar fi putut alege să le vorbească oamenilor direct din cer. Isus a spus că Iehova putea face chiar ca pietrele să le vorbească oamenilor despre Regele mesianic (Luca 19:37-40). Totuși, Iehova ne permite să fim ‘colaboratorii săi’ (1 Cor. 3:9). Apostolul Pavel a scris: „Deoarece colaborăm cu el, vă implorăm de asemenea să nu acceptați bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu ca să-i ratați scopul” (2 Cor. 6:1). Faptul de a colabora cu Dumnezeu este o mare onoare, pe care n-o merităm. Să vedem câteva motive pentru care colaborarea cu Dumnezeu ne aduce multă bucurie.

 6. Ce a spus Fiul întâi născut al lui Dumnezeu despre colaborarea cu Tatăl său?

⁶ Colaborarea cu Dumnezeu le-a adus întotdeauna bucurie slujitorilor săi. Înainte să vină pe pământ, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu, personificarea înțelepciunii, a spus: „Iehova m-a adus în existență ca început al căii sale . . . Eram lângă el ca meșter iscusit și zi de zi îmi arăta afecțiune, iar eu mă bucuram tot timpul înaintea lui” (Prov. 8:22, 30). Isus a lucrat cu bucurie alături de Tatăl său, găsindu-şi plăcerea în ceea ce făcea, dar și în faptul de a ști că Iehova îi arăta afecțiune. Ce se poate spune despre noi?

 7. De ce lucrarea de predicare ne aduce bucurie?

⁷ Isus a spus că suntem fericiți atât când dăruim, cât și când primim (Fap. 20:35). Ne-am bucurat când am primit adevărul, dar ne bucurăm și când îl împărtășim altora. Când le predicăm altora, vedem cum cei flămânzi din punct de vedere spiritual sunt cuprinși de bucurie pe măsură ce înțeleg mesajul Bibliei și cultivă apreciere față de Dumnezeu și față de adevărurile prețioase din Cuvântul său. Inima ne tresaltă de bucurie când îi vedem făcând schimbări în modul de gândire, dar și în modul de viață. Prin lucrarea de predicare a veștii bune îi ajutăm pe oameni să se împace cu Dumnezeu și, astfel, să poată primi viață veșnică (2 Cor. 5:20). Înțelegem deci că această lucrare este cea mai importantă activitate la care am putea participa și ne aduce cele mai mari satisfacții.

 8. Ce au spus unii despre colaborarea cu Iehova?

⁸ Deși ne bucurăm când oamenii reacționează favorabil la mesajul pe care îl predicăm, noi suntem fericiți și deoarece știm că îi suntem plăcuți lui Iehova și că el apreciază eforturile noastre de a-i sluji. (Citește 1 Corinteni 15:58.) Marco, un frate care locuiește în Italia, a zis: „Simt o bucurie nespus de mare știind că îi dau tot ce am mai bun lui Iehova, nu vreunui om care va uita repede ce am făcut”. În aceeași idee, Franco, un frate care slujește și el în Italia, a spus: „Prin intermediul Cuvântului său și al darurilor sale spirituale, Iehova ne amintește în fiecare zi că ne iubește și că tot ce facem pentru el este important, chiar dacă nouă ni se pare că eforturile noastre n-au nicio valoare. Iată de ce colaborarea cu Dumnezeu mă face fericit și dă sens vieții mele”.

 9. Ce relație există între Iehova și Isus și de ce?

⁹ Când colaborăm cu cei pe care îi iubim, ne apropiem mai mult de ei și ajungem să le cunoaștem mai bine personalitatea și calitățile. Aflăm care sunt obiectivele lor și cum se străduiesc să le atingă. Isus a colaborat cu Iehova probabil miliarde de ani. În tot acest timp, ei au manifestat multă iubire și afecțiune unul față de altul, astfel că între ei s-a creat o legătură indestructibilă. Arătând cât de strânsă este relația dintre el și Tatăl său, Isus a spus: „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Ei s-au bucurat de o unitate extraordinară, colaborând întotdeauna în deplină armonie.

10. De ce lucrarea de predicare ne apropie mai mult de Dumnezeu și de alții?

¹⁰ Isus l-a rugat pe Iehova să vegheze asupra discipolilor săi. De ce? El a spus: „Pentru ca ei să fie una, așa cum și noi suntem una” (Ioan 17:11). Trăindu-ne viața în armonie cu normele lui Dumnezeu și participând la lucrarea de predicare, ajungem să înțelegem calitățile sale atrăgătoare. Înțelegem, de asemenea, de ce este înțelept să avem încredere în el și să urmăm îndrumarea sa. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, și el se apropie de noi. (Citește Iacov 4:8.) În plus, ne apropiem și de frații noștri de credință, deoarece trecem prin încercări asemănătoare, avem parte de bucurii similare și urmărim aceleași obiective. Da, noi lucrăm împreună, ne bucurăm împreună și perseverăm împreună. Octavia, o soră din Marea Britanie, a spus: „Colaborarea cu Iehova mă apropie mai mult de alții, întrucât prieteniile și relațiile mele nu mai au la bază o simpatie superficială, ci un obiectiv și o direcție comune”. Fără îndoială că și noi simțim la fel! Când vedem eforturile pe care le fac frații noștri pentru a-i fi plăcuți lui Iehova, ne apropiem mai mult de ei.

11. De ce în lumea nouă ne vom apropia și mai mult de Iehova și de frații noștri?

¹¹ Iubirea pe care o avem acum față de Dumnezeu și față de frații noștri este puternică, însă în lumea nouă va fi și mai puternică. Să ne gândim la activitatea care ne stă înainte! Va trebui să-i întâmpinăm pe cei care vor învia și să-i învățăm despre Iehova. De asemenea, va trebui să lucrăm pentru a transforma pământul în paradis. Acestea nu sunt sarcini mărunte. Ce bucurie va fi să lucrăm umăr la umăr și să înaintăm spre perfecțiune sub domnia Regatului mesianic! Membrii familiei umane se vor apropia tot mai mult unii de alții, dar și de Dumnezeu, care, fără îndoială, ‘va satisface dorința a tot ce este viu’ (Ps. 145:16).

12. În ce fel este lucrarea de predicare o protecție?

¹² Trebuie să ne ocrotim spiritualitatea. Întrucât trăim în lumea lui Satan și suntem imperfecți, este ușor să adoptăm modul de gândire și conduita lumii. Spiritul acestei lumi este asemenea curentului unui râu care ne trage într-o direcție în care nu vrem să mergem. Pentru a nu fi duși în acea direcție, trebuie să înotăm cu toată puterea în direcția opusă. În mod asemănător, trebuie să facem eforturi pentru a nu fi influențați de spiritul lumii lui Satan. Când le predicăm altora, noi ne concentrăm asupra lucrurilor spirituale, care sunt importante și folositoare, nu asupra unor lucruri care ne slăbesc credința (Filip. 4:8). Predicarea ne întărește credința, amintindu-ne de promisiunile lui Dumnezeu și de normele sale iubitoare. De asemenea, ne ajută să ne păstrăm armura spirituală intactă. (Citește Efeseni 6:14-17.)

13. Ce simte un frate din Australia cu privire la lucrarea de predicare?

¹³ Dacă participăm din plin la lucrarea de predicare și la alte activități spirituale, nu vom mai avea timp să ne îngrijorăm peste măsură cu privire la propriile probleme. Iar acest lucru este o protecție. Joel, care locuiește în Australia, a spus: „Lucrarea de predicare mă ajută să nu pierd contactul cu realitatea. Îmi amintește de problemele cu care se confruntă oamenii și de foloasele pe care le am pentru că aplic principiile Bibliei în viața mea. Lucrarea de predicare mă ajută să rămân umil; îmi dă ocazia să mă bazez pe Iehova și pe frații și surorile de credință”.

14. De ce este perseverența noastră în lucrarea de predicare o dovadă că spiritul lui Dumnezeu este cu noi?

¹⁴ De asemenea, lucrarea de predicare ne întărește convingerea că spiritul lui Dumnezeu este cu noi. Să ilustrăm: Imaginează-ţi că locul tău de muncă ar presupune să le distribui pâine celor din comunitatea ta. Nu ești plătit pentru ceea ce faci și nici nu ți se acoperă cheltuielile. Mai mult, în scurt timp îți dai seama că majoritatea oamenilor nu vor să primească pâine, iar unii dintre ei chiar te urăsc pentru că o distribui. Cât timp ai continua să faci această muncă? Din cauza reacției negative a oamenilor, probabil că nu după mult timp te-ai descuraja și ai renunța. Să ne gândim: Mulți dintre noi perseverează în lucrarea de predicare an după an, și asta pe propria cheltuială și în pofida disprețului și a batjocurii celor nerecunoscători. Nu este aceasta o dovadă că spiritul lui Dumnezeu lucrează în noi?

15. Ce legătură există între predicarea veștii bune și scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire?

¹⁵ Să ne gândim ce legătură există între predicarea veștii bune și scopul lui Iehova cu privire la omenire. El a dorit ca oamenii să trăiască veșnic pe pământ. Chiar dacă Adam a păcătuit, scopul lui Iehova nu s-a schimbat (Is. 55:11). El a luat măsuri pentru a-i elibera pe oameni de păcat și de moarte. Colaborând cu Dumnezeu la realizarea acestui scop, Isus a venit pe pământ și și-a jertfit viața pentru oamenii ascultători. Însă, pentru a da dovadă de ascultare, oamenii trebuiau să înțeleagă care sunt cerințele lui Dumnezeu. De aceea, Isus i-a învățat pe oameni care sunt aceste cerințe și le-a poruncit discipolilor săi să facă la fel. Când îi ajutăm pe alții să se împace cu Dumnezeu, noi contribuim în mod direct la realizarea scopului lui Iehova de a-i elibera pe oameni de păcat și de moarte.

16. Care este legătura dintre lucrarea de predicare și cele mai mari porunci date de Dumnezeu?

¹⁶ Ajutându-i pe alții să meargă pe calea care duce la viață veșnică, arătăm iubire atât față de semeni, cât și față de Iehova, „care vrea ca orice fel de oameni să fie salvați și să ajungă la cunoștința exactă a adevărului” (1 Tim. 2:4). Când a fost întrebat care era cea mai mare poruncă dată națiunii Israel, Isus a spus: „«Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta». Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»” (Mat. 22:37-39). Participând la lucrarea de predicare, arătăm că respectăm aceste porunci. (Citește Faptele 10:42.)

17. Ce simți cu privire la privilegiul de a predica vestea bună?

¹⁷ Cât de binecuvântați suntem! Iehova ne-a încredințat o lucrare care ne aduce bucurie, care ne apropie mai mult de el și de alții și care ne ocrotește din punct de vedere spiritual. De asemenea, această lucrare ne dă ocazia să ne arătăm iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. Iehova are milioane de slujitori pe întregul pământ, a căror situație diferă foarte mult. Însă toți, indiferent că suntem tineri sau vârstnici, bogați sau săraci, puternici sau slabi, căutăm și găsim modalități de a le împărtăși altora credința noastră. Probabil că suntem de aceeași părere cu Chantel, o soră din Franța. Ea a zis: „Cea mai puternică Persoană din univers, Creatorul tuturor lucrurilor, fericitul Dumnezeu, îmi spune: «Du-te! Vorbește în numele meu, vorbește din toată inima! Eu îți dau putere, îți dau Cuvântul meu, Biblia, îți dau ajutor din cer, dar și de pe pământ, te instruiesc în mod progresiv și îți dau instrucțiuni precise la momentul potrivit». Ce privilegiu măreț este să facem ceea ce ne cere Iehova și să colaborăm cu Dumnezeul nostru!”.