Cartea biblică numărul 48 — Galateni

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Corint sau Antiohia Siriană

Data încheierii scrierii: aprox. 50–52 e.n.

 1. Căror congregaţii le este adresată scrisoarea către galateni, când şi cu ce ocazie au fost ele organizate?

CONGREGAŢIILE cărora li se adresează Pavel în Galateni 1:2 se aflau, după cât se pare, în Antiohia din Pisidia, Iconium, Listra şi Derbe. Deşi erau situate în ţinuturi diferite, toate aceste localităţi făceau parte din provincia romană Galatia. Faptele apostolilor, capitolele 13 şi 14, prezintă prima călătorie misionară pe care Pavel a făcut-o în această regiune alături de Barnaba. Atunci au fost organizate congregaţiile din Galatia. Ele erau alcătuite din iudei şi neiudei, dintre care unii erau, fără îndoială, celţi, sau gali. Călătoria lui Pavel a avut loc la scurt timp după ce el a vizitat Ierusalimul, în jurul anului 46 e.n. (Fap. 12:25).

 2. a) Care a fost rezultatul celei de-a doua călătorii a lui Pavel în Galatia, dar ce s-a întâmplat imediat după aceea? b) Între timp, pe unde a trecut Pavel?

² În anul 49 e.n., Pavel însoţit de Sila a pornit în a doua călătorie misionară în Galatia. Drept urmare, ‘congregaţiile s-au întărit în credinţă şi au crescut la număr zi de zi’ (Fap. 16:5; 15:40, 41; 16:1, 2). Însă, imediat după ce au plecat de acolo, au venit iudaizanţii, nişte învăţători falşi, care i-au convins pe unii membri ai congregaţiilor din Galatia să creadă că circumcizia şi respectarea Legii lui Moise erau o parte importantă a adevăratului creştinism. Între timp, Pavel a trecut prin Misia, Macedonia şi Grecia şi a ajuns, în cele din urmă, în Corint, unde a stat cu fraţii peste 18 luni. Apoi, în 52 e.n., el a plecat de acolo şi a mers prin Efes spre Antiohia Siriană, centrul activităţii sale, unde a ajuns în acelaşi an (Fap. 16:8, 11, 12; 17:15; 18:1, 11, 18–22).

 3. Unde şi când este posibil să fi fost scrisă scrisoarea către galateni?

³ Unde şi când a scris Pavel scrisoarea către galateni? Fără îndoială, el a scris-o imediat după ce a primit veşti despre activitatea iudaizanţilor. S-ar putea ca el să se fi aflat atunci în Corint, în Efes sau în Antiohia Siriană. Este posibil ca lucrul acesta să se fi petrecut în cele 18 luni în care a stat în Corint, între anii 50 şi 52 e.n., întrucât veştile ar fi avut timp să ajungă la el din Galatia. Este puţin probabil ca el să fi scris această scrisoare în Efes, întrucât acolo a stat puţin, cu ocazia călătoriei de întoarcere. Însă, după aceea, „a stat un timp“ în Antiohia Siriană, centrul activităţii sale, probabil în vara anului 52 e.n. Întrucât veştile circulau cu rapiditate între acest oraş şi Asia Mică, este posibil ca apostolul să fi primit vestea despre iudaizanţi în Antiohia Siriană şi să fi scris scrisoarea către galateni în acea perioadă (Fap. 18:23).

 4. Ce dezvăluie scrisoarea către galateni cu privire la apostolatul lui Pavel?

⁴ Scrisoarea îl prezintă pe Pavel ca „apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu, Tatăl“. Totodată, ea dezvăluie multe lucruri din viaţa şi apostolatul lui Pavel şi arată că, în calitate de apostol, el a lucrat în armonie cu apostolii din Ierusalim şi chiar şi-a exercitat autoritatea corectându-l pe apostolul Petru (Gal. 1:1, 13–24; 2:1–14).

 5. Ce fapte susţin autenticitatea şi canonicitatea scrisorii către galateni?

⁵ Ce fapte susţin autenticitatea şi canonicitatea scrisorii către galateni? Numele ei este menţionat în scrierile lui Ireneu, Clement din Alexandria, Tertulian şi Origene. De asemenea, ea se găseşte în următoarele manuscrise biblice importante: Sinaiticus, Alexandrinus, Vaticanus nr. 1209, Codex Ephraemi Syri rescriptus, Codex Claramontanus şi Papirusul Chester Beatty nr. 2 (P⁴⁶). În plus, ea este în armonie atât cu celelalte scrieri din Scripturile greceşti, cât şi cu Scripturile ebraice, la care face deseori referire.

 6. a) Care sunt cele două lucruri pe care le clarifică scrisoarea către galateni? b) Contrar obiceiului lui Pavel, cum a fost scrisă această scrisoare, şi ce scoate ea în evidenţă?

⁶ În scrisoarea sa energică şi plină de greutate „către congregaţiile din Galatia“, Pavel demonstrează: 1) că era un apostol adevărat (fapt pe care iudaizanţii încercaseră să-l conteste) şi 2) că un om era declarat drept prin credinţa în Cristos Isus, nu prin lucrările Legii, prin urmare, circumcizia nu era necesară pentru creştini. Deşi Pavel obişnuia să-şi scrie scrisorile cu ajutorul unui secretar, scrisoarea către galateni a fost scrisă chiar de el ‘cu litere mari, cu mâna lui’ (6:11). Conţinutul cărţii era deosebit de important atât pentru Pavel, cât şi pentru galateni. Cartea scoate în evidenţă aprecierea faţă de libertatea pe care o au adevăraţii creştini prin Isus Cristos.

CONŢINUTUL SCRISORII CĂTRE GALATENI

 7, 8. a) Ce a spus Pavel cu privire la vestea bună? b) Cum a fost confirmat apostolatul lui Pavel pentru cei necircumcişi, şi cum şi-a demonstrat el autoritatea în legătură cu Chifa?

⁷ Pavel îşi apără apostolatul (1:1—2:14). După ce salută congregaţiile din Galatia, Pavel se arată mirat că trecuseră atât de repede la o altă veste bună şi spune cu fermitate: „Chiar dacă vreunul dintre noi sau un înger din cer v-ar anunţa o altă veste bună decât aceea pe care v-am anunţat-o noi, să fie blestemat!“. Vestea bună pe care le-o anunţase Pavel nu era omenească, el n-o învăţase de la cineva, ci i-o ‘dezvăluise Isus Cristos printr-o revelaţie’. Ca apărător zelos al iudaismului, Pavel persecutase înainte congregaţia lui Dumnezeu, dar, mai târziu, Dumnezeu l-a chemat prin bunătatea sa nemeritată ca să le anunţe naţiunilor vestea bună despre Fiul său. El n-a urcat la Ierusalim decât după trei ani de la convertirea sa, dar chiar şi atunci l-a văzut doar pe Petru, dintre apostoli, şi de asemenea pe Iacov, fratele Domnului. Congregaţiile din Iudeea, deşi auziseră despre el, nu-l cunoşteau ca persoană şi „au început să-l glorifice pe Dumnezeu“ datorită lui (1:8, 12, 24).

⁸ După 14 ani, Pavel a urcat din nou la Ierusalim şi le-a explicat în particular vestea bună pe care o predica. Nici chiar Tit, care îl însoţea, n-a fost obligat să se circumcidă, deşi era grec. Când Iacov, Chifa şi Ioan au văzut că lui Pavel i se încredinţase vestea bună pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i se încredinţase vestea bună pentru cei circumcişi, au dat mâna dreaptă cu Pavel şi cu Barnaba în semn de părtăşie pentru ca aceştia să meargă la naţiuni, în timp ce ei înşişi s-au dus la cei circumcişi. Când Chifa a venit în Antiohia şi n-a umblat drept „după adevărul veştii bune“ de teama celor circumcişi, Pavel l-a mustrat înaintea tuturor (2:14).

 9. Pe ce bază este declarat drept un creştin?

⁹ Declaraţi drepţi prin credinţă, nu prin lege (2:15—3:29). Noi iudeii, spune Pavel, ştim „că omul nu este declarat drept prin lucrările legii, ci numai prin credinţa în Cristos Isus“. Când devine creştin, el trăieşte în unitate cu Cristos şi este viu prin credinţă pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu. „Dacă dreptatea vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar.“ (2:16, 21)

10. Ce anume contează pentru a avea binecuvântarea lui Dumnezeu, şi, prin urmare, care a fost scopul Legii?

¹⁰ Erau oare galatenii atât de iraţionali, încât să creadă că ei, care începuseră când au primit spiritul datorită credinţei, puteau să termine slujindu-i lui Dumnezeu prin lucrările Legii? Ceea ce conta era să audă cu credinţă, asemenea lui Avraam, care „a crezut în Iehova, iar lucrul acesta i-a fost socotit ca dreptate“. De acum, spune Pavel, potrivit promisiunii lui Dumnezeu, „cei care au credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu fidelul Avraam“. Ei sunt eliberaţi de sub blestemul Legii prin moartea lui Cristos pe stâlp. Cristos este Sămânţa lui Avraam, iar promisiunea cu privire la această Sămânţă nu putea fi anulată de Legea care a fost dată după 430 de ani. Atunci care a fost scopul Legii? Ea a fost „tutorele nostru care ne conduce la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi datorită credinţei“. Prin urmare, spune Pavel, nu mai suntem sub tutore şi nu mai există nicio diferenţă între iudeu şi grec, căci toţi sunt una în unitate cu Cristos Isus şi sunt într-adevăr „sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit promisiunii“ (3:6, 9, 24, 29).

11. a) Ce eliberare ignorau galatenii? b) Cum a ilustrat Pavel libertatea creştină?

¹¹ Rămâneţi fermi în libertatea creştină (4:1—6:18). Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său pentru a-i elibera pe cei ce erau sub Lege, ca să ‘primească adopţia ca fii’ (4:5). Aşadar, ce rost avea să se întoarcă în sclavia lucrurilor elementare, slabe şi sărăcăcioase? Întrucât galatenii respectau zile, luni, perioade şi ani, Pavel se temea să nu fi trudit în zadar pentru ei. Când îi vizitase prima dată, ei îl primiseră ca pe un înger al lui Dumnezeu. Devenise el duşmanul lor pentru că le spunea adevărul? Cei ce doreau să fie sub Lege erau invitaţi să audă ce spune Legea: Avraam a avut doi fii de la două femei. Una dintre femei, servitoarea Agar, corespunde naţiunii Israelului carnal, legat de Iehova prin legământul Legii mozaice, legământ care a dat naştere la copii pentru sclavie. Însă femeia liberă, Sara, corespunde Ierusalimului de sus, care, spune Pavel, „este liber şi . . . este mama noastră“. „Ce spune Scriptura?“, întreabă Pavel. Iată cum răspunde el: „Fiul servitoarei nu va fi nicidecum moştenitor cu fiul femeii libere“. Iar noi nu suntem copiii servitoarei, „ci ai femeii libere“ (4:26, 30, 31).

12. a) Cum trebuiau să umble galatenii? b) Ce contrast important realizează Pavel?

¹² Circumcizia sau necircumcizia nu înseamnă nimic, explică Pavel. Ceea ce contează este credinţa care lucrează prin iubire. Întreaga Lege este împlinită în cuvintele: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Ei trebuiau să umble întotdeauna prin spirit, căci, spune Pavel, „dacă sunteţi conduşi de spirit, nu sunteţi sub lege“. Cât despre lucrările cărnii, Pavel avertizează: „Cei care practică astfel de lucruri nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“. În contrast izbitor, el descrie rodul spiritului, împotriva căruia nu există lege, şi adaugă: „Dacă trăim prin spirit să şi umblăm cum se cuvine prin spirit“ şi să înlăturăm înfumurarea şi invidia (5:14, 18, 21, 25).

13. Cum este împlinită legea lui Cristos, şi ce anume era decisiv?

¹³ Dacă un om face un pas greşit înainte de a-şi da seama, cei calificaţi spiritualiceşte trebuie să caute să-l îndrepte „în spiritul blândeţii“. Creştinii împlinesc legea lui Cristos prin aceea că îşi poartă poverile unii altora, dar fiecare trebuie să-şi poarte propria sarcină ca să dovedească ce este lucrarea lui. O persoană va secera potrivit cu ceea ce seamănă, fie putrezirea, din carne, fie viaţă veşnică, din spirit. Cei ce voiau ca galatenii să se circumcidă acţionau astfel doar pentru a fi pe placul oamenilor şi pentru a nu fi persecutaţi. Decisivă nu era circumcizia, nici necircumcizia, ci o nouă creaţie. Peste cei ce umblă cum se cuvine, potrivit acestei reguli de conduită, da, peste „Israelul lui Dumnezeu“, vor fi pace şi îndurare, spune Pavel în încheiere (6:1, 16).

DE CE ESTE DE FOLOS

14. Ce exemplu le dă Pavel supraveghetorilor?

¹⁴ Scrisoarea către galateni arată că Pavel, persecutorul înverşunat de altădată, a devenit un apostol zelos al naţiunilor, gata oricând să lupte pentru interesele fraţilor săi (1:13–16, 23; 5:7–12). Pavel a demonstrat prin propriul exemplu că un supraveghetor trebuie să fie prompt în ce priveşte rezolvarea problemelor şi să combată raţionamentele false apelând la logică şi la Scripturi (1:6–9; 3:1–6).

15. Cum le-a fost de folos această scrisoare congregaţiilor din Galatia, şi ce principiu este valabil şi pentru creştinii de astăzi?

¹⁵ Scrisoarea le-a fost de folos congregaţiilor din Galatia pentru că le-a vorbit cu putere despre libertatea pe care o aveau în Cristos şi i-a demascat pe cei ce denaturau vestea bună. Ea scoate în evidenţă că o persoană este declarată dreaptă prin credinţă şi că circumcizia nu mai este necesară pentru a obţine salvarea (2:16; 3:8; 5:6). Eliminarea acestor deosebiri de ordin fizic a servit la unirea într-o singură congregaţie a iudeilor şi a neiudeilor. Eliberarea de sub Lege nu avea obiectivul de a îndemna spre dorinţele cărnii, deoarece rămânea valabil principiul: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Acesta îi îndrumă şi pe creştinii de astăzi (5:14).

16. Ce explicaţii ale Scripturilor ebraice, care întăresc credinţa, se găsesc în Galateni?

¹⁶ Scrisoarea lui Pavel i-a ajutat pe galateni să înţeleagă multe aspecte doctrinare, folosind ilustrări sugestive care au la bază Scripturile ebraice. Ea dă interpretarea inspirată a cuvintelor din Isaia 54:1–6, explicând că „femeia“ lui Iehova este „Ierusalimul de sus“. De asemenea, a explicat pe cine reprezintă în „sens simbolic“ Agar şi Sara, arătând că moştenitorii promisiunilor lui Dumnezeu sunt cei eliberaţi prin Cristos şi nu cei ce rămân în sclavia Legii (Gal. 4:21–26; Gen. 16:1–4, 15; 21:1–3, 8–13). Scrisoarea a subliniat clar că legământul Legii n-a anulat legământul avraamic, ci a fost adăugat la acesta, iar între instituirea celor două legăminte au fost 430 de ani, detaliu important pentru cronologia biblică (Gal. 3:17, 18, 23, 24). Aceste informaţii au fost păstrate pentru a întări credinţa creştinilor de astăzi.

17. a) Ce este dezvăluit în mod clar în scrisoarea către galateni? b) Ce îndemn excelent le este dat moştenitorilor Regatului şi colaboratorilor lor?

¹⁷ Cel mai important este că în scrisoarea către galateni este dezvăluit în mod clar cine este Sămânţa Regatului, pe care toţi profeţii au aşteptat-o cu nerăbdare. „Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui . . . care este Cristos.“ Cei ce devin fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus sunt adoptaţi pentru a face parte din această sămânţă. „Dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi într-adevăr sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit promisiunii.“ (3:16, 29) Aceşti moştenitori ai Regatului şi cei ce lucrează alături de ei trebuie să dea ascultare îndemnului excelent din Galateni: ‘Rămâneţi fermi în libertatea pentru care v-a eliberat Cristos!’. „Să nu renunţăm deci să facem ce este bine, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.“ „Să facem ce este bine faţă de toţi, dar mai ales faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă.“ (5:1; 6:9, 10)

18. Ce avertisment puternic şi ce îndemn sunt date în încheierea cărţii Galateni?

¹⁸ În încheierea cărţii este dat un avertisment puternic, potrivit căruia cei ce practică lucrările cărnii „nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“. Toţi sunt îndemnaţi deci să se întoarcă în mod complet de la murdăria şi de la certurile lumii şi să fie hotărâţi în inima lor să producă rodul spiritului, şi anume „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“ (5:19–23).