Faceţi ca progresul vostru să fie evident

„Meditează la aceste lucruri, fii absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie evident pentru toţi.“ — 1 TIMOTEI 4:15.

 1. De unde ştiţi că un fruct este copt şi bun de mâncat?

IMAGINAŢI-VĂ că aveţi în faţă fructul vostru preferat — o piersică, o pară, un mango etc. Vă daţi seama dacă este copt şi bun de mâncat? Mai mult ca sigur. Aroma, culoarea şi aspectul lui vă fac nerăbdători să-l savuraţi. În momentul în care muşcaţi din el, vă exprimaţi satisfacţia. Ce dulce e! Şi ce delicios! Îl savuraţi cu mare plăcere.

 2. În ce fel demonstrează cineva maturitate spirituală, şi ce efect are aceasta asupra relaţiilor cu alţii?

² Această experienţă simplă, dar plăcută, îşi poate găsi o paralelă în alte domenii ale vieţii. De exemplu, ca şi în cazul unui fruct copt, maturitatea spirituală a unei persoane devine evidentă în mai multe moduri. Ne dăm seama că o anumită persoană este matură dacă vedem că manifestă discernământ, perspicacitate, înţelepciune şi alte calităţi (Iov 32:7–9). Este, desigur, o plăcere să ne asociem şi să lucrăm cu oameni care demonstrează astfel de calităţi prin atitudinea şi acţiunile lor. — Proverbele 13:20.

 3. Ce putem înţelege referitor la maturitate din ceea ce a spus Isus despre oamenii din zilele sale?

³ În altă ordine de idei, cineva poate fi matur din punct de vedere fizic, însă modul lui de a vorbi şi de a acţiona să trădeze lipsă de maturitate pe plan afectiv şi spiritual. De exemplu, referitor la generaţia îndărătnică din zilele sale, Isus Cristos a spus: „Ioan a venit fără să mănânce şi fără să bea, totuşi oamenii zic: «Are demon»; Fiul omului a venit mâncând şi bând, însă oamenii zic: «Iată! Un om mâncăcios şi băutor de vin»“. Deşi acei oameni erau maturi din punct de vedere fizic, Isus a spus că ei acţionau ca nişte „copilaşi“ — adică nu erau câtuşi de puţin maturi. Astfel, el a adăugat: „Totuşi, înţelepciunea este dovedită dreaptă de lucrările ei“. — Matei 11:16–19.

 4. În ce fel devin evidente progresul şi maturitatea?

⁴ Din cuvintele lui Isus putem înţelege că o persoană dovedeşte că are înţelepciune adevărată — semn distinctiv al maturităţii — prin lucrările pe care le înfăptuieşte şi prin rezultatele obţinute. Legat de aceasta, remarcaţi sfatul pe care i l-a dat apostolul Pavel lui Timotei. După ce a enumerat lucrurile pe care Timotei trebuia să le aibă în vedere, Pavel a spus: „Meditează la aceste lucruri, fii absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie evident pentru toţi“ (1 Timotei 4:15). Da, progresul unui creştin spre maturitate este „evident“, adică poate fi observat uşor. Maturitatea creştină, asemenea unei lumini strălucitoare, nu este o calitate invizibilă sau ascunsă (Matei 5:14–16). În cele ce urmează vom analiza două modalităţi primordiale prin care putem face ca progresul şi maturitatea să fie evidente: 1) creşterea în cunoştinţă, înţelegere şi înţelepciune; 2) manifestarea roadelor spiritului.

Unitatea în credinţă şi în cunoaştere

 5. Cum ar putea fi definită maturitatea?

⁵ Majoritatea dicţionarelor definesc maturitatea drept o stare de deplină dezvoltare, calitatea de a fi matur, atingerea unei stări finale sau a unui anumit standard. Aşa cum s-a menţionat mai înainte, un fruct este matur, sau copt, când s-a dezvoltat în mod deplin, iar aspectul, culoarea, aroma şi gustul lui ne spun că este bun. Aşadar, maturitatea este sinonimă cu desăvârşirea, cu completivitatea, ba chiar cu perfecţiunea. — Isaia 18:5, NW; Matei 5:45–48; Iacov 1:4.

6, 7. a) De unde ştim că Iehova doreşte foarte mult ca toţi închinătorii săi să înainteze spre maturitate spirituală? b) Cu ce este în strânsă legătură maturitatea spirituală?

⁶ Iehova Dumnezeu doreşte foarte mult ca toţi închinătorii săi să progreseze spre maturitate spirituală. În acest scop, el a oferit daruri minunate în congregaţia creştină. Iată ce le-a scris Pavel creştinilor din Efes: „El i-a dat pe unii ca apostoli, pe unii ca profeţi, pe unii ca evanghelizatori, pe unii ca păstori şi învăţători, în vederea redresării sfinţilor, pentru o lucrare ministerială, pentru zidirea corpului Cristosului, până când vom ajunge toţi la unitatea în credinţă şi în cunoaşterea exactă a Fiului lui Dumnezeu, la starea de adult, la măsura acelei staturi a plinătăţii Cristosului; ca să nu mai fim nişte copii mici, aruncaţi în toate părţile ca de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură prin şiretenia oamenilor, prin viclenie în născocirea erorii“. — Efeseni 4:11–14.

⁷ În aceste versete, Pavel a prezentat câteva dintre motivele pentru care Dumnezeu a oferit bogate daruri spirituale în congregaţie. El a spus că toţi trebuie ‘să ajungem la unitatea în credinţă şi în cunoaştere exactă’, să devenim ‘adulţi’ şi să avem ‘măsura staturii Cristosului’. Numai atunci vom fi la adăpost de ideile şi învăţăturile false, adică nu vom mai fi aruncaţi în toate părţile asemenea unor copii mici în sens spiritual. Putem înţelege astfel legătura strânsă care există între progresul spre maturitate creştină şi dobândirea ‘unităţii în credinţă şi în cunoaşterea exactă a Fiului lui Dumnezeu’. Sfatul lui Pavel cuprinde câteva idei cărora este bine să le acordăm atenţie.

 8. Ce înseamnă a ajunge la „unitatea“ în credinţă şi în cunoaşterea exactă?

⁸ În primul rând, întrucât trebuie păstrată „unitatea“, un creştin matur trebuie să fie în deplină armonie cu colaboratorii săi în privinţa credinţei şi a cunoaşterii. El nu-şi promovează propriile opinii şi nu insistă asupra lor, nici nu are idei personale în ce priveşte înţelegerea Bibliei. În schimb, el crede în totalitate adevărul revelat de Iehova Dumnezeu prin Fiul său, Isus Cristos, şi prin „sclavul fidel şi prevăzător“. Dacă asimilăm cu regularitate hrana spirituală furnizată „la timpul potrivit“ — prin intermediul publicaţiilor creştine, al întrunirilor şi al congreselor —, putem fi siguri că păstrăm „unitatea“ noastră creştină în ce priveşte credinţa şi cunoaşterea. — Matei 24:45.

 9. La ce s-a referit Pavel în scrisoarea adresată efesenilor când a folosit termenul „credinţă“?

⁹ În al doilea rând, cuvântul „credinţă“ nu se referă la certitudinea pe care fiecare creştin o are, ci la totalitatea convingerilor noastre, „lăţimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea“ lor (Efeseni 3:18; 4:5; Coloseni 1:23; 2:7). De fapt, cum ar putea un creştin să fie în unitate cu colaboratorii săi în închinare dacă el crede sau acceptă numai o anumită parte a ‘credinţei’? Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne mulţumim să cunoaştem învăţăturile fundamentale ale Bibliei sau să avem doar o cunoştinţă superficială ori parţială a adevărului. Dimpotrivă, ar trebui să dorim să profităm de toate măsurile luate de Iehova prin organizaţia sa ca să săpăm adânc în Cuvântul său. Trebuie să ne străduim să dobândim o înţelegere cât mai exactă a voinţei şi scopului lui Dumnezeu. Aceasta presupune să ne facem timp să citim şi să studiem Biblia şi publicaţiile biblice, să ne rugăm lui Dumnezeu cerându-i ajutor şi îndrumare, să asistăm cu regularitate la întrunirile creştine şi să participăm din plin la lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli. — Proverbele 2:1–5.

10. Care este semnificaţia cuvintelor „până când vom ajunge toţi“ consemnate în Efeseni 4:13?

¹⁰ În al treilea rând, înainte de a prezenta triplul obiectiv amintit anterior, Pavel a rostit cuvintele: „până când vom ajunge toţi“. Un manual biblic explică termenul „toţi“ în felul următor: „nu toţi unul câte unul, separat, ci toţi împreună“. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi trebuie să depună eforturi sincere să atingă obiectivul de a ajunge la maturitate creştină, iar aceasta împreună cu întreaga comunitate de fraţi. O lucrare biblică face următoarea remarcă: „Nici o persoană care se separă de ceilalţi nu poate atinge deplinătatea realizării spirituale, aşa cum nici o parte a corpului nu se poate dezvolta în mod deplin decât în condiţiile în care tot corpul continuă să se dezvolte normal“ (The Interpreter’s Bible). Pavel le-a amintit creştinilor efeseni că trebuiau să se străduiască să înţeleagă toate dimensiunile credinţei „împreună cu toţi sfinţii“. — Efeseni 3:18a.

11. a) Ce nu înseamnă a progresa pe plan spiritual? b) Ce trebuie să facem pentru a progresa?

¹¹ Din cuvintele lui Pavel reiese clar că a progresa pe plan spiritual nu înseamnă pur şi simplu a ne umple mintea cu cunoştinţă şi cu o mare erudiţie. Creştinul matur nu este unul care îi uimeşte pe alţii cu mintea lui sclipitoare. Biblia spune: „Cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei“ (Proverbele 4:18). Deci „cărarea“, nu persoana, este ca „lumina strălucitoare, care merge mereu crescând“. Dacă depunem eforturi susţinute ca să ţinem pasul cu înţelegerea tot mai clară a Cuvântului lui Iehova pe care el i-o acordă poporului său, vom progresa pe plan spiritual. În acest caz, a ţine pasul înseamnă a merge înainte, lucru pe care cu toţii îl putem face. — Psalmii 97:11; 119:105.

Să manifestăm „roadele spiritului“

12. De ce este important să manifestăm roadele spiritului în timp ce ne străduim să progresăm în sens spiritual?

¹² Este important să ajungem la „unitatea în credinţă şi în cunoaşterea exactă“. Însă la fel de important este şi să manifestăm în fiecare aspect al vieţii roadele spiritului lui Dumnezeu. De ce? Deoarece, aşa cum am văzut, maturitatea nu este o calitate invizibilă sau ascunsă, ci una cu faţete evidente ce îi pot încuraja pe alţii şi le pot aduce foloase. Desigur, strădania noastră de a progresa în sens spiritual nu este pur şi simplu un efort de a părea manieraţi sau rafinaţi. Mai degrabă, pe măsură ce progresăm în sens spiritual, urmând îndrumarea spiritului lui Dumnezeu, atitudinea şi acţiunile noastre cunosc o transformare extraordinară. „Continuaţi să umblaţi prin spirit şi nu veţi îndeplini nici o dorinţă carnală“, a spus apostolul Pavel. — Galateni 5:16.

13. Ce schimbare constituie o dovadă clară a progresului?

¹³ În continuare, Pavel a enumerat „lucrările cărnii“, care sunt numeroase şi „evidente“. Înainte să înţeleagă valoarea cerinţelor lui Dumnezeu, o persoană trăieşte conform căilor lumii, viaţa ei fiind, probabil, marcată de unele dintre lucrurile menţionate de Pavel: „fornicaţia, necurăţia, conduita libertină, idolatria, practicarea spiritismului, duşmăniile, cearta, gelozia, accesele de mânie, disputele, sciziunile, sectele, invidiile, beţiile, chefurile şi lucruri asemănătoare acestora“ (Galateni 5:19–21). Dar, pe măsură ce face progrese spirituale, persoana învinge treptat aceste indezirabile „lucrări ale cărnii“ şi le înlocuieşte cu „roadele spiritului“. Această schimbare vizibilă constituie o dovadă clară a înaintării spre maturitate creştină. — Galateni 5:22.

14. Explicaţi termenii „lucrările cărnii“ şi „roadele spiritului“.

¹⁴ Să ne oprim asupra celor două expresii: „lucrările cărnii“ şi „roadele spiritului“. „Lucrările“ sunt rezultatul acţiunilor cuiva. Altfel spus, elementele menţionate de Pavel pe lista lucrărilor cărnii sunt fie rezultatul alegerii deliberate a cuiva, fie rezultatul influenţei cărnii umane decăzute (Romani 1:24, 28; 7:21–25). Expresia „roadele spiritului“ arată însă că aceste calităţi nu sunt rezultatul eforturilor depuse într-un aşa-numit proces de formare a caracterului sau de îmbunătăţire a personalităţii, ci sunt rezultatul acţiunii spiritului lui Dumnezeu asupra unei persoane. Aşa cum un pom face roade când este îngrijit în mod corespunzător, tot aşa cineva manifestă roadele spiritului când spiritul sfânt acţionează nestingherit asupra vieţii lui. — Psalmul 1:1–3.

15. De ce este important să acordăm atenţie tuturor calităţilor ce formează „roadele spiritului“?

¹⁵ Un alt aspect demn de luat în considerare este modul în care foloseşte Pavel cuvântul ‘roade’a cu referire la toate calităţile excelente pe care le-a menţionat. Spiritul nu produce o varietate de ‘fructe’ pentru ca noi să-l alegem pe cel preferat. Toate calităţile enumerate de Pavel — iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea şi stăpânirea de sine — sunt la fel de importante şi, împreună, ele alcătuiesc noua personalitate creştină (Efeseni 4:24; Coloseni 3:10). Prin urmare, deşi am putea constata că unele dintre aceste calităţi sunt mai evidente în viaţa noastră având în vedere propria noastră personalitate şi propriile înclinaţii, este important să acordăm atenţie tuturor calităţilor menţionate de Pavel. Procedând astfel, vom putea demonstra într-o măsură mai mare că avem o personalitate asemănătoare celei a lui Cristos. — 1 Petru 2:12, 21.

16. Care este obiectivul nostru în timp ce ne străduim să ajungem la maturitate creştină, şi cum poate fi el atins?

¹⁶ Lecţia importantă pe care o învăţăm din analiza făcută de Pavel este că, în timp ce ne străduim să ajungem la maturitate creştină, obiectivul nostru nu e nici de a dobândi multă cunoştinţă sau o mare erudiţie, nici de a cultiva o personalitate mai rafinată. Obiectivul este de a permite spiritului lui Dumnezeu să acţioneze nestingherit asupra noastră. În măsura în care demonstrăm prin gândurile şi acţiunile noastre că suntem receptivi la îndrumarea spiritului lui Dumnezeu, în aceeaşi măsură vom progresa spre maturitate spirituală. Cum putem atinge acest obiectiv? Trebuie să lăsăm ca inima şi mintea să ne fie influenţate de spiritul lui Dumnezeu. Aceasta presupune să fim prezenţi şi să participăm în mod activ, regulat, la întrunirile creştine. De asemenea, trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu şi să medităm la el cu regularitate, lăsând ca principiile lui să ne influenţeze relaţiile cu alţii, precum şi alegerile şi deciziile. Apoi, progresul nostru va fi, desigur, cât se poate de evident.

Să progresăm spre gloria lui Dumnezeu

17. Ce legătură există între progresul nostru şi glorificarea Tatălui nostru ceresc?

¹⁷ La urma urmei, faptul de a face ca progresul nostru să fie evident îi aduce laude şi glorie lui Iehova, nu nouă, da, Tatălui nostru ceresc, care face posibil ca noi să dobândim maturitate spirituală. În noaptea dinaintea morţii sale, Isus le-a spus discipolilor: „Tatăl meu este glorificat în aceasta: că voi continuaţi să daţi mult rod şi că vă dovediţi discipolii mei“ (Ioan 15:8). Atât prin roadele spiritului pe care le-au manifestat, cât şi prin roadele Regatului obţinute în minister, discipolii i-au adus glorie lui Iehova. — Faptele 11:4, 18; 13:48.

18. a) Ce fel de seceriş care produce bucurie se desfăşoară în prezent? b) Ce provocare aduce cu sine acest seceriş?

¹⁸ Astăzi, Iehova îşi binecuvântează poporul care participă la secerişul spiritual ce se desfăşoară la nivel mondial. De mai mulţi ani încoace, anual aproximativ 300 000 de persoane se dedică lui Iehova şi îşi simbolizează dedicarea prin botez. Acest lucru ne bucură foarte mult şi, fără îndoială, îl bucură şi pe Iehova (Proverbele 27:11). Însă, pentru a fi o permanentă sursă de bucurie şi de laudă pentru Iehova, aceste persoane noi în adevăr trebuie ‘să continue să umble în comuniune cu Cristos, înrădăcinate şi zidite în el şi consolidate în credinţă’ (Coloseni 2:6, 7). Aceasta constituie o dublă provocare pentru slujitorii lui Dumnezeu. Pe de o parte, dacă eşti botezat de puţin timp, vei accepta provocarea de a depune eforturi pentru ca „progresul tău să fie evident pentru toţi“? Pe de altă parte, dacă eşti de mai mult timp la adevăr, vei accepta provocarea de a-ţi asuma responsabilitatea să te îngrijeşti de bunăstarea spirituală a celor noi? În ambele cazuri, este evidentă necesitatea de a înainta spre maturitate. — Filipeni 3:16, Evrei 6:1.

19. De ce privilegiu şi binecuvântări puteţi avea parte dacă faceţi ca progresul vostru să devină evident?

¹⁹ Celor ce se străduiesc din răsputeri ca progresul lor să devină evident le sunt rezervate binecuvântări minunate. Să ne amintim cuvintele încurajatoare pe care le-a rostit Pavel după ce l-a îndemnat pe Timotei să facă progrese: „Fii în mod constant atent la tine însuţi şi la predare. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aceasta, te vei salva atât pe tine însuţi, cât şi pe cei care te ascultă“ (1 Timotei 4:16). Dacă depuneţi eforturi susţinute să faceţi ca progresul vostru să fie evident, şi voi veţi avea parte de privilegiul de a glorifica numele lui Dumnezeu şi de a vă bucura de binecuvântările sale.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• În ce fel putem face ca maturitatea noastră spirituală să devină evidentă?

• Ce gen de cunoaştere şi înţelegere reflectă maturitate?

• În ce fel este manifestarea ‘roadelor spiritului’ o dovadă a progresului spiritual?

• Ce provocare trebuie să acceptăm în timp ce înaintăm spre maturitate?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Maturitatea poate fi observată uşor

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Putem face progrese spirituale dacă ţinem pasul cu adevărul revelat

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Rugăciunea ne ajută să manifestăm „roadele spiritului“