Puteţi învinge singurătatea

CINE poate spune că nu a simţit niciodată durerea singurătăţii? Există mulţi factori care ne pot face să ne simţim singuri. Însă, în cazul celibatarelor sau a femeilor văduve ori divorţate, singurătatea poate fi cu adevărat copleşitoare.

De exemplu, o tânără creştină pe nume Francesa relatează: „Când aveam 23 de ani, mi se părea că toate prietenele mele s-au căsătorit, iar eu am rămas singură“. Odată cu trecerea anilor, sentimentele de izolare pot deveni din ce în ce mai puternice, iar şansele de a te căsători devin tot mai mici. „N-am vrut niciodată să rămân celibatară. Şi acum m-aş căsători dacă s-ar ivi ocazia“, spune Sandra, care are peste 45 de ani. Angela, care a trecut de 50 de ani, spune: „Nu am intenţionat să rămân celibatară. Aşa a fost situaţia. În zona în care am fost repartizată ca pionieră specială erau foarte puţini fraţi necăsătoriţi“.

Este lăudabil faptul că multe femei creştine nu s-au căsătorit deoarece au respectat cu loialitate sfatul de a se căsători „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39). Unele s-au adaptat bine celibatului, însă altele au constatat că dorinţa de a se căsători şi de a avea copii a devenit mai intensă odată cu trecerea anilor. „Simt permanent un gol interior, deoarece nu am un tovarăş de viaţă“, mărturiseşte Sandra.

Un alt factor care ar putea accentua sentimentul de singurătate este îngrijirea părinţilor în vârstă. „Întrucât nu sunt căsătorită, ceilalţi membri ai familiei se aşteaptă ca eu să mă îngrijesc de părinţii noştri în vârstă“, spune Sandra. „Timp de 20 de ani am dus greul acestei responsabilităţi, chiar dacă suntem şase fraţi. Probabil că viaţa mi-ar fi fost mult mai uşoară dacă aş fi avut un soţ care să mă sprijine.“

Frances menţionează un alt lucru care îi accentuează sentimentul de singurătate. Ea spune: „Uneori oamenii mă întreabă direct: «De ce nu te-ai căsătorit?» Asemenea remarce mă fac să cred că din vina mea nu m-am căsătorit. Aproape la fiecare nuntă la care particip, cineva îmi pune neplăcuta întrebare «Tu când te căsătoreşti?». Am ajuns să gândesc că, dacă fraţii spirituali nu sunt interesaţi de mine, probabil că nu am calităţile creştine necesare sau poate că pur şi simplu nu sunt atrăgătoare“.

Cum pot fi depăşite sentimentele de singurătate? Ce pot face alţii pentru a oferi ajutor?

Să ne bizuim pe Iehova

Psalmistul a spus: „Aruncă-ţi sarcina [povara, NW] asupra DOMNULUI şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“ (Psalmul 55:22). Termenul „povară“ din textul ebraic înseamnă literalmente „porţie“ şi se referă la problemele şi îngrijorările cu care ne putem confrunta în viaţă. Iehova cunoaşte aceste poveri mai bine decât oricine altcineva şi ne poate da puterea de a le suporta. Faptul de a se bizui pe Iehova Dumnezeu a ajutat-o pe Angela să facă faţă sentimentului de singurătate. Privitor la ministerul cu timp integral, ea îşi aminteşte: „Când am început pionieratul, eu şi partenera mea parcurgeam un drum foarte lung până la cea mai apropiată congregaţie. Am învăţat să ne bizuim totalmente pe Iehova, ceea ce mi-a fost de folos toată viaţa. Când îmi vin în minte gânduri negative, vorbesc cu Iehova, iar el mă ajută. Psalmul 23 mi-a oferit întotdeauna multă mângâiere şi îl citesc adesea“.

Apostolul Pavel a avut de purtat o povară deosebit de grea. În cel puţin trei ocazii, el ‘l-a implorat pe Domnul ca spinul în carne pe care-l avea să se îndepărteze de la el’. Pavel nu a primit în mod miraculos ajutor, însă i s-a promis că bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu îl va susţine (2 Corinteni 12:7–9). De asemenea, Pavel a descoperit secretul faptului de a fi mulţumit. Iată ce a scris el mai târziu: „În toate lucrurile şi în toate împrejurările am învăţat secretul atât de a fi sătul, cât şi de a fi flămând, atât de a fi în abundenţă, cât şi de a fi în nevoie. Pentru toate lucrurile am forţă prin cel care îmi dă putere“. — Filipeni 4:12, 13.

Cum poate cineva să primească putere de la Dumnezeu când este descurajat sau se simte singur? Pavel a scris: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciune şi implorare împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“ (Filipeni 4:6, 7). Sandra a pus în practică acest sfat. Ea explică: „Fiind celibatară, sunt mult timp singură şi de aceea pot să mă rog deseori lui Iehova. Mă simt foarte aproape de el şi pot vorbi deschis cu el despre problemele şi bucuriile mele“. Iar Frances spune: „Trebuie încontinuu să mă lupt cu gânduri negative. Însă faptul de a-i împărtăşi în mod deschis lui Iehova sentimentele mele mă ajută enorm. Sunt convinsă că Iehova este interesat de orice lucru care mi-ar putea afecta bunăstarea spirituală şi afectivă“. — 1 Timotei 5:5.

„Continuaţi să vă purtaţi poverile unii altora“

În cadrul fraternităţii creştine, nu trebuie să ne purtăm singuri poverile. „Continuaţi să vă purtaţi poverile unii altora, şi astfel împliniţi legea Cristosului“, a îndemnat apostolul Pavel (Galateni 6:2). Asociindu-ne cu colaboratorii noştri creştini, putem primi „un cuvânt bun“ de încurajare, care ne poate uşura povara singurătăţii. — Proverbele 12:25.

Să ne gândim la ce spun Scripturile despre fiica judecătorului israelit Iefta. Înainte de a obţine victoria asupra forţelor amonite inamice, Iefta a făcut un jurământ prin care i-a promis lui Iehova că i-o va da pe prima persoană din casa lui care-i va veni în întâmpinare. Aceasta a fost chiar fiica lui (Judecătorii 11:30, 31, 34–36). Chiar dacă acest lucru însemna să rămână celibatară şi să renunţe la dorinţa firească de a avea o familie, fiica lui Iefta s-a supus de bunăvoie acestui jurământ şi a slujit la templul de la Şilo tot restul vieţii. A trecut neobservat sacrificiul ei? Dimpotrivă: „An de an, fiicele lui Israel se duc să sărbătorească [să o laude, NW] pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an“ (Judecătorii 11:40). Într-adevăr, laudele pot constitui o încurajare pentru cei cărora le sunt adresate. De aceea, să-i lăudăm pe cei merituoşi.

De asemenea, este util să analizăm exemplul lui Isus. Deşi, potrivit obiceiurilor iudaice, bărbaţii nu stăteau de vorbă cu femeile, Isus a petrecut timp cu Maria şi Marta. Probabil, ele erau fie necăsătorite, fie văduve. Isus a dorit ca aceste femei să tragă foloase spirituale de pe urma asocierii cu el (Luca 10:38–42). Putem imita exemplul lui Isus dacă le invităm şi pe surorile noastre necăsătorite la reuniuni recreative şi ne programăm cu ele în lucrarea de predicare (Romani 12:13). Apreciază ele atenţia acordată? O soră a spus: „Ştiu că fraţii mă iubesc şi mă apreciază, dar le sunt recunoscătoare când manifestă mai mult interes personal faţă de mine“.

„Întrucât nu avem o familie“, explică Sandra, „avem nevoie să ni se arate iubire într-o măsură mai mare, să simţim că facem parte din familia de fraţi şi surori spirituale“. Evident, Iehova se îngrijeşte de asemenea persoane, iar noi, dacă le facem să se simtă dorite şi iubite, colaborăm cu el (1 Petru 5:6, 7). Interesul pe care îl vom arăta nu va trece neobservat, pentru că „cine are milă de sărac împrumută pe DOMNUL şi El [Iehova Dumnezeu] îi va răsplăti binefacerea“. — Proverbele 19:17.

„Fiecare îşi va purta propria sarcină“

Deşi alţii pot oferi ajutor, iar sprijinul lor poate fi foarte încurajator, „fiecare îşi va purta propria sarcină“ (Galateni 6:5). Însă, în timp ce purtăm „sarcina“ singurătăţii, trebuie să fim atenţi la anumite pericole. De pildă, singurătatea ne poate copleşi dacă ne închidem în noi înşine; dar, manifestând iubire, o putem învinge (1 Corinteni 13:7, 8). Faptul de a dărui este cea mai bună cale de a fi fericiţi — indiferent de situaţia în care ne aflăm (Faptele 20:35). „Nu am prea mult timp să mă gândesc că sunt singură“, spune o pionieră foarte zeloasă. „Când mă simt utilă şi sunt ocupată, nu mă simt singură.“

De asemenea, trebuie să fim atenţi ca, din cauza singurătăţii, să nu legăm relaţii nepotrivite. De exemplu, cât de trist ar fi să permitem dorinţei de a ne căsători să ne orbească. Nu ne-am mai da seama de numeroasele probleme care apar într-o căsătorie cu un necredincios şi nu am mai înţelege valoarea sfatului biblic care spune să evităm un asemenea jug (2 Corinteni 6:14)! O creştină divorţată a spus: „Există un lucru mult mai rău decât să fii singur: să fii căsătorit cu o persoană nepotrivită“.

O problemă care nu poate fi rezolvată trebuie suportată, cel puţin pentru moment. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sentimentele de singurătate pot fi suportate. În timp ce continuăm să-i slujim lui Iehova, putem avea încredere că într-o zi toate necesităţile noastre vor fi satisfăcute în cel mai bun mod posibil. — Psalmul 145:16.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 28]

Dăruind putem învinge singurătatea