EFESENI (SCRISOAREA CĂTRE)

Carte a Scripturilor grecești creștine, scrisă de apostolul Pavel în 60-61 e.n., în perioada când era închis la Roma. (Ef 1:1; 3:1; 4:1; 6:20) A fost trimisă congregației din Efes prin Tihic (Ef 6:21, 22), căruia Pavel i-a încredințat și scrisoarea pentru coloseni. (Col 4:7-9) Întrucât scrisoarea către coloseni a fost consemnată aproximativ în aceeași perioadă cu cea adresată creștinilor din Efes, între ele există unele asemănări. După cum afirmă Charles Smith Lewis, „dintre cele 155 de versete din Ef[eseni], 78 se regăsesc în Col[oseni], cu mici deosebiri”. (The International Standard Bible Encyclopaedia, editată de J. Orr, 1960, vol. II, p. 959) Fără îndoială, situația din Colose se asemăna întrucâtva cu cea din Efes, ceea ce l-a determinat pe Pavel să dea sfaturi similare.

De ce era oportună pentru creștinii din Efes. Papirusul Chester Beatty (P⁴⁶), precum și textul original al manuscriselor Vaticanus 1209 și Codex Sinaiticus omit cuvintele „din Efes” din capitolul 1, versetul 1. Totuși, aceste cuvinte se găsesc în alte manuscrise și în toate versiunile antice ale textului. În plus, scriitorii bisericii timpurii au considerat că scrisoarea le era adresată efesenilor. Chiar dacă unii au presupus că aceasta este scrisoarea despre care se spune că a fost trimisă laodiceenilor (Col 4:16), este demn de remarcat că niciun manuscris vechi nu conține cuvintele „către Laodiceea” și că Efesul este singurul oraș menționat în toate manuscrisele acestei scrisori.

Sfaturi cu privire la materialism. Înțelegem că Pavel i-a avut în vedere pe creștinii din Efes când a scris scrisoarea chiar din conținutul ei. Sfaturile sale erau oportune având în vedere situația din acest oraș. De exemplu, Efesul, cel mai important oraș din provincia romană Asia, era cunoscut pentru bogăția lui. Așadar, exista tendința de a se acorda o importanță exagerată bogățiilor materiale. Dar, în scrisoarea sa, Pavel scoate în evidență adevăratele bogății: „bogăția bunătății sale nemeritate”, „bogăția gloriei” pe care Dumnezeu o păstrează ca moștenire pentru sfinți, „neasemuita bogăție a bunătății sale nemeritate”, „bogăția de nepătruns a lui Cristos” și „bogăția gloriei” lui Dumnezeu. (Ef 1:7, 18; 2:7; 3:8, 16) Aceste sfaturi aveau să-i ajute pe creștinii din Efes să-și însușească un punct de vedere corect cu privire la bogății.

Înlăturarea imoralității. Efesul era cunoscut și pentru depravare, conduită libertină și imoralitate crasă. Prin urmare, apostolul Pavel a subliniat că acestea erau trăsături ale vechii personalități, de care creștinii trebuiau să se dezbrace; de asemenea, ei trebuiau să îmbrace „noua personalitate”. Degradarea morală din Efes se reflecta și în conversațiile locuitorilor orașului. În loc să condamne imoralitatea sexuală, ei se delectau vorbind despre ea. De aceea, Pavel i-a sfătuit pe creștini să nu fie asemenea acelor oameni, cărora le plăcea să vorbească despre fornicație, sau imoralitate sexuală, și să spună glume obscene. (Ef 4:20-24; 5:3-5)

Temple complet diferite. Ilustrarea lui Pavel despre templul spiritual era foarte potrivită pentru congregația aflată în preajma impunătorului templu păgân al lui Artemis, considerat a fi una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. În timp ce „toată provincia Asiei și pământul locuit” se închinau la Artemis și admirau vestitul templu din Efes, creștinii unși erau „un templu sfânt”, în care Iehova locuia prin spiritul său. (Fa 19:27; Ef 2:21)

Întrucât templul lui Artemis era un sanctuar unde se putea refugia oricine, fenomenul infracțional a luat proporții în Efes. Nimeni nu putea fi arestat pe o anumită rază în jurul zidurilor templului, indiferent de infracțiunea comisă. Prin urmare, în preajma templului s-a dezvoltat o așezare de hoți, ucigași și alții asemenea lor. Astfel, sfaturile lui Pavel despre furt, precum și despre orice amărăciune răutăcioasă, strigăt și răutate erau oportune. (Ef 4:25-32)

Ocultismul. Efesul era centrul multor practici oculte. De fapt, orașul era renumit în întreaga lume pentru nenumăratele lui tipuri de magie. Pe atunci, demonii erau extrem de activi în Efes. Pentru a combate influența magiei și a vrăjitoriei și a-i ajuta pe efesenii cu inima sinceră să se elibereze de aceste practici demonice, Pavel a făcut miracole cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu; printre acestea s-a numărat chiar și expulzarea spiritelor rele. (Fa 19:11, 12)

Următoarele aspecte arată cât de răspândită era magia în Efes și cât de oportun a fost îndemnul lui Pavel de a lupta împotriva spiritelor rele:

De exemplu, Scrierile efesene erau celebre în întreaga lume. „Ele constau, după cât se pare, în anumite combinații de litere sau cuvinte despre care se credea că, pronunțate cu o anumită intonație, pot fi eficiente pentru înlăturarea bolilor sau a spiritelor rele; când erau scrise pe pergament, erau purtate ca amulete, sau talismane, și se presupunea că protejau de spirite rele sau de pericole. În acest sens, Plutarh (Simpoz. 7) spune: «Magicienii îi obligă pe cei posedați de un demon să recite Scrierile efesene într-o anumită ordine».” (Notes, Explanatory and Practical, on the Acts of the Apostles, de A. Barnes, 1858, p. 264)

Inscripțiile descoperite printre ruinele din Efes arată cât de întunecată era mintea efesenilor și de ce apostolul Pavel le-a scris creștinilor din acest oraș: „Nu mai umblați cum umblă națiunile în deșertăciunea minții lor, având mintea întunecată”. (Ef 4:17, 18) Din inscripțiile de pe ziduri și clădiri reiese că viața locuitorilor orașului gravita în jurul superstițiilor, a divinației și a căutării de semne prevestitoare.

Predicarea lui Pavel, miracolele făcute de el și eșecul iudeilor care practicau exorcismul i-au făcut pe mulți efeseni să devină creștini. Fără îndoială, mulți dintre aceștia practicaseră unele forme de magie, întrucât Biblia spune: „Mulți dintre cei ce practicau magia și-au adunat cărțile și le-au ars în fața tuturor. S-a calculat prețul acestora și s-a constatat că valorau cincizeci de mii de arginți [dacă erau dinari, 37 200 $]”. (Fa 19:19) Având în vedere că magia și practicile demonice erau atât de răspândite în Efes, era cât se poate de potrivit ca Pavel să-i îndemne pe creștinii efeseni să lupte împotriva forțelor spirituale rele îmbrăcând „armura completă care provine de la Dumnezeu”. Cu siguranță, unii dintre cei ce se eliberaseră de aceste practici oculte erau hărțuiți de demoni, iar sfaturile lui Pavel aveau să-i ajute să se împotrivească spiritelor rele. Este interesant de remarcat că unul dintre primele lucruri pe care le-au făcut acei creștini a fost să distrugă toate cărțile ce aveau legătură cu ocultismul, lăsând astfel un exemplu și pentru cei din prezent care doresc să se elibereze de influența sau atacul demonilor. (Ef 6:11, 12)

Rolul lui Cristos. Întrucât și creștinii efeseni aveau glorioasa speranță de a fi comoștenitori cu Cristos, era cât se poate de potrivit ca Pavel să le scrie că Cristos a fost așezat „cu mult deasupra oricărei guvernări, autorități, puteri și domnii și a oricărui nume dat nu numai în acest sistem, ci și în cel viitor”. (Ef 1:21) În această scrisoare, Pavel descrie într-un mod grandios poziția înălțată a lui Isus Cristos și darul bunătății nemeritate a lui Dumnezeu, precum și iubirea, înțelepciunea și îndurarea acordate celor aduși în unitate cu el. Descrierea modului în care toate lucrurile din cer și de pe pământ vor fi aduse în unitate sub autoritatea lui Cristos, precum și faptul că atât evreii, cât și cei din națiuni puteau face parte din congregația creștină, ca „un singur om nou”, constituie cea mai cuprinzătoare explicație din Biblie despre „secretul sacru” al lui Dumnezeu, dezvăluit prin vestea bună despre Cristos. (Ef 2:15)

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN EFESENI

Scrisoare care îndreaptă atenția spre o administrare ce va aduce pace și unitate cu Dumnezeu prin Isus Cristos

Pavel a scris această scrisoare congregației din Efes, un oraș-port de pe coasta vestică a Asiei Mici, în timp ce era prizonier la Roma

Scopul lui Dumnezeu de a aduce pace și unitate prin Isus Cristos

În marea sa bunătate nemeritată, Dumnezeu a stabilit dinainte ca unii oameni să fie adoptați ca fii ai săi, prin Isus Cristos (1:1-7)

Dumnezeu a hotărât să instituie o administrare (o modalitate de a gestiona lucrurile în familia sa) prin care îi va uni cu el prin Cristos pe cei aleși să fie în cer și pe cei care vor trăi pe pământ (1:8-14)

Pavel se roagă ca efesenii să înțeleagă și să aprecieze cu adevărat măsura extraordinară luată de Dumnezeu în favoarea lor prin Isus Cristos (1:15-23; 3:14-21)

Cei care au primit însărcinări importante alături de Cristos fuseseră morți în păcat; salvarea lor este un dar de la Dumnezeu, nu o răsplată pentru lucrările lor (2:1-10)

Prin intermediul lui Cristos, Legea a fost înlăturată, punându-se astfel baza pentru ca iudeii și oamenii din națiuni să devină un singur corp, membri ai casei lui Dumnezeu, un templu în care El să locuiască prin spirit (2:11–3:7)

Chiar și pentru cei din locurile cerești, modul în care Dumnezeu se îngrijește de congregație dezvăluie numeroase fațete ale înțelepciunii lui (3:8-13)

Factori care contribuie la unitate, prevăzuți de Dumnezeu: congregația ca un singur corp spiritual, un singur spirit sfânt, o singură speranță, un singur Domn, Isus Cristos, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tată (4:1-6)

Oamenii ca daruri pe care i-a dat Cristos îi ajută pe toți să ajungă la unitate în credință; întregul corp, aflat sub conducerea sa, funcționează armonios deoarece toți spun adevărul și dau dovadă de iubire (4:7-16)

Să îmbrăcăm noua personalitate, în armonie cu învățătura și exemplul lui Cristos

Cristos este exemplul de urmat, nu oamenii din națiuni; pentru a-l urma este necesară o nouă personalitate (4:17-32)

Să-l imităm pe Dumnezeu și să manifestăm o iubire ca a lui Cristos (5:1, 2)

Să evităm vorbirea și conduita imorală și să umblăm ca niște copii ai luminii (5:3-14)

Să răscumpărăm timpul și să-l folosim pentru a-l lăuda pe Iehova (5:15-20)

Având respect profund pentru Cristos, să manifestăm supunerea cuvenită față de soți, părinți, stăpâni, precum și iubire și considerație față de cei aflați în grija noastră (5:21–6:9)

Pentru a rămâne neclintiți împotriva mașinațiilor Diavolului, e necesar să ne îmbrăcăm cu armura spirituală completă

Avem de luptat împotriva forțelor spirituale rele; cu ajutorul lui Dumnezeu, putem face față acestor dușmani ai păcii și ai unității (6:10-13)

Armura spirituală de la Dumnezeu ne conferă ocrotire deplină; să o folosim cât mai bine și să ne rugăm cu ardoare, amintindu-i pe sfinți în implorările noastre (6:14-24)