Capitolul 20

O mare mulţime ce nu se poate număra

 1. După ce vorbeşte despre sigilarea celor 144 000, ce alt grup prezintă Ioan?

DUPĂ ce vorbeşte despre sigilarea celor 144 000, Ioan prezintă una dintre cele mai emoţionante revelaţii din Scripturi. Probabil că inima-i sălta de bucurie în timp ce spunea: „După aceste lucruri am văzut şi, iată: o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile, stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în robe albe şi având ramuri de palmier în mâini“ (Revelaţia 7:9). Întrucât îngerii nu dau imediat drumul celor patru vânturi, pe lângă cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual mai este salvat un grup: o mare mulţime de oameni de pe tot pământul şi de toate limbile. — Revelaţia 7:1.

 2. Ce concepţie aveau erudiţii despre marea mulţime, şi cum priveau în trecut chiar Studenţii în Biblie acest grup?

² Unii erudiţi considerau că marea mulţime este alcătuită fie din neevrei convertiţi la creştinism, fie din creştini martiri cu speranţă cerească. Chiar şi Studenţii în Biblie considerau în trecut că marea mulţime este o clasă cerească secundară, după cum reiese din următorul fragment din volumul I al Studiilor în Scripturi, intitulat Planul divin al vârstelor şi publicat în 1886: „Ei pierd premiul pentru tron şi natura divină [gloria, onoarea şi nemurirea], dar vor ajunge să se nască fiinţe spirituale de o ordine mai joasă decât natura divină. Cu toate că aceştia sunt pe deplin consacraţi, ei sunt biruiţi de către spiritul lumii în aşa grad încât ei lipsesc a aduce vieţile lor ca jertfă“. Regăsim această idee şi în cartea Lumină (engl.), volumul I, apărută în 1930: „Cei care alcătuiesc marea mulţime nu dau curs invitaţiei de a deveni martori zeloşi pentru Domnul“. Ei erau descrişi ca un grup de oameni ce se socoteau singuri drepţi şi cunoşteau într-o oarecare măsură adevărul, dar nu depuneau eforturi să-l predice. Ei urmau să ajungă în cer ca clasă secundară, dar nu aveau să participe la guvernare alături de Cristos.

 3. a) Ce speranţă aveau unii oameni drepţi care au participat mai apoi cu zel la lucrarea de predicare? b) Cum explica Turnul de veghe din 1923 parabola despre oi şi capre?

³ Existau însă şi alte persoane care se asociau cu creştinii unşi şi care au început mai apoi să participe cu mult zel la lucrarea de predicare. Ei nu doreau să meargă la cer. Într-adevăr, speranţa lor era în armonie cu titlul unei cuvântări publice ţinute de poporul lui Iehova în anii 1918-1922. Acest titlu a sunat iniţial astfel: „Lumea s-a sfârşit: Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată“.a La scurt timp după aceea, revista Turnul de veghe din 15 octombrie 1923 (engl.) explica astfel parabola lui Isus despre oi şi capre (Matei 25:31-46): „Oile îi reprezintă pe toţi oamenii naţiunilor, nu pe cei născuţi de spirit, ci pe cei care sunt înclinaţi spre dreptate, care îl recunosc în sinea lor pe Isus Cristos ca Domn şi care aşteaptă şi speră să vadă vremuri mai bune sub domnia sa“.

 4. În privinţa clasei pământeşti, în ce sens a strălucit lumina tot mai mult în 1931? Dar în 1932 şi în 1934?

⁴ Câţiva ani mai târziu, în 1931, volumul I din cartea Justificare (engl.) analiza capitolul 9 din Ezechiel. Cei însemnaţi pe frunte pentru a supravieţui sfârşitului acestei lumi erau identificaţi cu oile din parabola menţionată anterior. Volumul al III-lea al cărţii, apărut în 1932, vorbea despre dreptatea inimii lui Ionadab, un neisraelit care a urcat în carul lui Iehu, regele uns al Israelului, şi a văzut zelul cu care regele i-a nimicit pe cei ce practicau închinarea falsă (2 Regi 10:15-17). Cartea menţiona: „Ionadab reprezenta sau prefigura această clasă de oameni care se află pe pământ acum, când se desfăşoară lucrarea lui Iehu [de anunţare a judecăţilor lui Iehova]. Aceştia resping organizaţia lui Satan şi sunt de partea dreptăţii. Sunt cei pe care Domnul îi va păstra în viaţă la Armaghedon, scăpându-i din acel necaz, şi le va da viaţă veşnică pe pământ. Ei formează clasa «oilor»“. În 1934, Turnul de veghe spunea clar că aceşti creştini cu speranţă pământească trebuie să se dedice lui Iehova şi să fie botezaţi. Într-adevăr, în privinţa clasei pământeşti, lumina era tot mai strălucitoare! — Proverbele 4:18.

 5. a) Ce s-a dezvăluit în 1935 cu privire la identitatea marii mulţimi? b) Ce s-a întâmplat în 1935, când J. F. Rutherford i-a invitat să se ridice pe toţi cei din auditoriu care aveau speranţa de a trăi veşnic pe pământ?

⁵ Dar lumina avea să strălucească deplin asupra textelor din Revelaţia 7:9-17 (Psalmul 97:11). Revista Turnul de veghe şi-a exprimat în mai multe rânduri speranţa că congresul programat să aibă loc între 30 mai şi 3 iunie 1935 în Washington, D.C., (SUA) le va aduce „înviorare şi foloase veritabile“ celor prefiguraţi de Ionadab. Şi chiar aşa a fost! În cursul unei cuvântări însufleţitoare, intitulate „Marea mulţime“, J. F. Rutherford, care în acea vreme era în fruntea lucrării de predicare mondiale, le-a prezentat celor aproximativ 20 000 de persoane din auditoriu dovezi biblice care arătau că clasa altor oi din timpurile noastre reprezintă marea mulţime din Revelaţia 7:9. Când cuvântarea a ajuns la punctul culminant, vorbitorul le-a făcut următoarea invitaţie celor din auditoriu: „Toţi cei care au speranţa de a trăi pentru totdeauna pe pământ sunt rugaţi să se ridice!“ Deoarece majoritatea s-au ridicat, vorbitorul a exclamat: „Iată, marea mulţime!“ A fost un moment de tăcere, urmat de aplauze furtunoase. Cât de bucuroşi erau cei din clasa Ioan şi cei din clasa Ionadab! Ziua următoare au fost botezate 840 de persoane, majoritatea declarând că făceau parte din marea mulţime.

Identitatea marii mulţimi este confirmată

 6. a) Ce ne ajută să înţelegem că marea mulţime reprezintă grupul de creştini din zilele noastre care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ? b) Ce simbolizează robele albe ale marii mulţimi?

⁶ De ce putem afirma cu convingere că marea mulţime reprezintă grupul creştinilor dedicaţi din zilele noastre, care au speranţa de a trăi veşnic pe pământul creat de Dumnezeu? Ioan văzuse anterior în viziune grupul ceresc „cumpărat pentru Dumnezeu . . . din orice trib, limbă, popor şi naţiune“ (Revelaţia 5:9, 10). Marea mulţime are aceeaşi origine, dar un destin diferit. Spre deosebire de Israelul lui Dumnezeu, numărul membrilor ei nu este stabilit dinainte. Nimeni nu-l ştie dinainte. Robele albite în sângele Mielului simbolizează faptul că sunt aprobaţi de Iehova datorită credinţei în jertfa lui Isus (Revelaţia 7:14). Ei flutură ramuri de palmier, aclamându-l pe Mesia ca Rege al lor.

 7, 8. a) La ce trebuie să se fi gândit apostolul Ioan văzând ramurile de palmier? b) Ce simbolizează faptul că marea mulţime flutură ramuri de palmier?

⁷ Pe măsură ce evenimentele din viziune se desfăşoară, Ioan se gândeşte probabil la ce s-a petrecut cu mai bine de 60 de ani în urmă, în ultima săptămână de viaţă a lui Isus pe pământ. La 9 nisan 33 e.n., mulţimile au venit să-l întâmpine pe Isus la intrarea sa în Ierusalim. Biblia spune că ‘au luat ramuri de palmier, i-au ieşit în întâmpinare şi au început să strige: «Salvează, te rugăm! Binecuvântat este cel care vine în numele lui Iehova, da, regele lui Israel!»’ (Ioan 12:12, 13). Şi marea mulţime flutură ramuri de palmier şi strigă, arătându-şi bucuria fără margini pentru că l-a acceptat pe Isus ca Rege uns de Iehova.

⁸ Nu încape îndoială că ramurile de palmier şi strigătele de bucurie îi reamintesc lui Ioan de Sărbătoarea Colibelor pe care o ţineau israeliţii în vechime. Iehova poruncise cu privire la această sărbătoare: „În prima zi să luaţi rod din pomii frumoşi, frunze de palmier şi ramuri de copaci stufoşi şi de plopi din vale şi să vă bucuraţi înaintea lui Iehova, Dumnezeul vostru, şapte zile“. Ramurile de palmier simbolizau bucuria israeliţilor. Cât despre colibele ridicate temporar, ele aminteau că poporul a locuit în corturi în pustiu după ce Iehova l-a eliberat din Egipt. „Locuitorul străin, orfanul de tată şi văduva“ participau şi ei la această sărbătoare. Tot Israelul trebuia ‘să fie bucuros’. — Leviticul 23:40; Deuteronomul 16:13-15.

 9. Cărui strigăt plin de bucurie se alătură marea mulţime?

⁹ Chiar dacă nu fac parte din Israelul spiritual este potrivit ca membrii marii mulţimi să fluture ramuri de palmier, întrucât, plini de bucurie şi de recunoştinţă, ei le atribuie victoria şi salvarea lui Dumnezeu şi Mielului. Ioan scrie: „Ei strigau cu glas tare, zicând: «Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi Mielului!»“ (Revelaţia 7:10). Deşi provin din toate popoarele, membrii marii mulţimi strigă tare, într-un glas. Dar cum pot face acest lucru fiind de naţionalităţi diferite şi vorbind limbi diferite?

10. Cum pot membrii marii mulţimi să strige într-un glas, deşi sunt de naţionalităţi diferite şi vorbesc limbi diferite?

¹⁰ Această mare mulţime face parte din singura organizaţie mondială ai cărei membri sunt cu adevărat uniţi. Ei nu au norme de viaţă diferite, potrivit ţării în care locuiesc, ci aplică cu consecvenţă principiile drepte ale Bibliei oriunde trăiesc. Ei nu iau parte la mişcări naţionaliste sau revoluţionare, deoarece ‘şi-au făurit din săbii brăzdare’ (Isaia 2:4). Nu sunt divizaţi în biserici şi secte şi de aceea nu predică mesaje confuze şi contradictorii precum religiile creştinătăţii. Ei nu lasă în seama unei clase clericale sarcina de a-l lăuda pe Dumnezeu în locul lor. Nu declară că datorează salvarea spiritului sfânt, deoarece nu slujesc unei trinităţi. În circa 200 de ţări şi teritorii ei cheamă numele lui Iehova într-un glas, vorbind limba pură, limba adevărului (Ţefania 3:9). Ei recunosc public că salvarea vine de la Iehova, Dumnezeul salvării, prin Isus Cristos, „Reprezentantul Principal al salvării lor“. — Psalmul 3:8; Evrei 2:10.

11. Cum i-a ajutat tehnologia modernă pe cei ce alcătuiesc marea mulţime să-şi facă auzite şi mai tare glasurile?

¹¹ Graţie tehnologiei moderne, glasul marii mulţimi unite se aude şi mai tare. Niciun alt grup religios de pe pământ nu are nevoie să publice auxiliare de studiu în peste 400 de limbi, deoarece niciun alt grup nu vrea să ajungă la toţi oamenii de pe pământ cu acelaşi mesaj. Pentru a facilita atingerea acestui obiectiv, sub îndrumarea Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova, s-a conceput un sistem multilingv de fotoculegere electronică (MEPS). Chiar în momentul tipăririi acestui material se folosesc diferite tipuri de MEPS în mai bine de 125 de locuri de pe întregul pământ, ceea ce le permite slujitorilor lui Iehova să publice simultan revista bilunară Turnul de veghe în 138 de limbi, iar revista Treziţi-vă! în 54 de limbi. Poporul lui Iehova publică simultan şi cărţi, precum aceasta, în mai multe limbi. Astfel, Martorii lui Iehova, dintre care majoritatea fac parte din marea mulţime, distribuie anual sute de milioane de publicaţii în limbile cele mai cunoscute din lume. Astfel, mulţi oameni din toate triburile şi de toate limbile au posibilitatea de a studia Cuvântul lui Dumnezeu şi de a-şi uni glasul cu puternicul glas al marii mulţimi. — Isaia 42:10, 12.

În cer sau pe pământ?

12, 13. În ce sens ‘stă [marea mulţime] în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului’?

¹² De unde ştim că marea mulţime nu ‘stă în picioare înaintea tronului’ în cer? Există multe dovezi în acest sens. De pildă, cuvântul grecesc tradus „înaintea“ (enopíon) înseamnă literalmente „sub privirile“ lui Iehova şi este folosit de câteva ori cu referire la oamenii de pe pământ care sunt „înaintea“ lui Iehova (1 Timotei 5:21; 2 Timotei 2:14; Romani 14:22; Galateni 1:20). Odată, când israeliţii se aflau în pustiu, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Prezentaţi-vă înaintea lui Iehova, fiindcă v-a auzit murmurele»“ (Exodul 16:9). Nu era nevoie ca israeliţii să fie duşi în cer ca să stea înaintea lui Iehova (compară cu Leviticul 24:8). Nu, ei au stat chiar acolo, în pustiu, sub privirile lui, iar El s-a uitat cu atenţie la ei.

¹³ Mai mult, citim: „Când va sosi Fiul omului în gloria sa . . . toate naţiunile vor fi adunate înaintea sab“. Când această profeţie se va împlini, omenirea nu se va afla în cer. Este evident că aceia care „vor merge la tăiere veşnică“ nu vor ajunge în cer (Matei 25:31-33, 41, 46). Dimpotrivă, oamenii se află pe pământ sub privirile lui Isus, iar el îşi îndreaptă atenţia asupra lor pentru a-i judeca. În mod asemănător, marea mulţime este „înaintea tronului şi înaintea Mielului“ în sensul că se află sub privirile lui Iehova şi ale Regelui său, Isus Cristos, care-i judecă favorabil.

14. a) Despre cine se spune că e „împrejurul tronului“ şi „pe muntele Sion“? b) Din moment ce marea mulţime slujeşte în „templul“ lui Dumnezeu, de ce nu este ea o clasă preoţească?

¹⁴ Cei 24 de bătrâni şi cei 144 000 de creştini unşi sunt descrişi ca stând „împrejurul tronului“ lui Iehova şi „pe muntele [ceresc] Sion“ (Revelaţia 4:4; 14:1). Marea mulţime nu este o clasă preoţească şi nu ajunge la o asemenea poziţie înaltă. Este adevărat însă că în Revelaţia 7:15 ea este descrisă ca slujindu-i lui Dumnezeu în „templul său“. Dar acest templu nu este sanctuarul interior, Sfânta Sfintelor, ci curtea pământească a templului spiritual al lui Dumnezeu. Cuvântul grecesc naós, tradus aici prin „templu“, se referă în sens larg la un edificiu pentru închinarea la Iehova. Astăzi, acelaşi cuvânt desemnează o structură spirituală care cuprinde atât cerul, cât şi pământul. — Compară cu Matei 26:61; 27:5, 39, 40; Marcu 15:29, 30; Ioan 2:19-21.

Un strigăt de laudă universal

15, 16. a) Ce se întâmplă în cer când apare marea mulţime? b) Cum reacţionează fiinţele spirituale la fiecare revelare a scopului divin? c) Cum ne putem alătura noi, cei de pe pământ, cântării de laudă?

¹⁵ Pe lângă marea mulţime, mai sunt şi alte fiinţe care îi aduc laude lui Iehova. Ioan spune: „Şi toţi îngerii stăteau în picioare în jurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru creaturi vii şi s-au prosternat înaintea tronului şi s-au închinat lui Dumnezeu, zicând: «Amin! A Dumnezeului nostru să fie binecuvântarea, gloria, înţelepciunea, mulţumirile, onoarea, puterea şi tăria pentru totdeauna şi veşnic! Amin!»“ — Revelaţia 7:11, 12.

¹⁶ Când Iehova a creat pământul, îngerii săi sfinţi „strigau împreună de bucurie şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de laudă“ (Iov 38:7). Probabil că la fiecare nouă revelare a scopului lui Iehova ei au scos strigăte de bucurie. Când cei 24 de bătrâni (cei 144 000 de creştini unşi în glorie cerească) strigă aclamându-l pe Miel, toate celelalte fiinţe cereşti ale lui Dumnezeu li se alătură, aducându-i laude lui Isus şi lui Iehova Dumnezeu (Revelaţia 5:9-14). Ei s-au bucurat deja nespus de mult când au văzut că Iehova şi-a împlinit scopul înviindu-i pe creştinii unşi fideli şi oferindu-le o poziţie glorioasă în domeniul spiritual. Toate fiinţele cereşti fidele lui Iehova înalţă cântece de laudă când apare marea mulţime. Într-adevăr, pentru toţi slujitorii lui Iehova, ziua Domnului este o perioadă emoţionantă (Revelaţia 1:10)! Ce privilegiu măreţ avem să ne alăturăm cântecului de laudă aici, pe pământ, predicând despre Regatul lui Iehova!

Apare marea mulţime

17. a) Ce întreabă unul dintre cei 24 de bătrâni, şi ce indică faptul că bătrânul poate găsi răspunsul la această întrebare? b) Când s-a răspuns la întrebare?

¹⁷ Încă din timpul apostolului Ioan şi până în ziua Domnului, creştinii unşi au căutat cu ardoare să afle cine este marea mulţime. Prin urmare, este potrivit ca cei 24 de bătrâni (reprezentanţii celor unşi aflaţi deja în cer) să-l ajute pe Ioan să reflecteze, întrebându-l: „Atunci unul dintre bătrâni m-a întrebat: «Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în robe albe, cine sunt şi de unde au venit?» Imediat i-am zis: «Domnul meu, tu ştii»“ (Revelaţia 7:13, 14a). Într-adevăr, acest bătrân poate să găsească răspunsul la întrebare şi să i-l dezvăluie lui Ioan. Aceasta sugerează că cei înviaţi, care fac parte din grupul celor 24 de bătrâni, ar putea avea un rol în comunicarea adevărurilor divine în prezent. Cât despre cei de pe pământ care formează clasa Ioan, ei au aflat cine este marea mulţime observând cu atenţie ce a realizat Iehova în mijlocul lor. În 1935, la timpul hotărât de Iehova, ei au înţeles repede străfulgerarea de lumină divină care a constituit un punct de cotitură în istoria teocraţiei.

18, 19. a) Spre ce speranţă a îndreptat atenţia clasa Ioan în anii ’20 şi ’30 ai secolului al XX-lea, dar ce grup de persoane primeau în număr tot mai mare mesajul? b) Ce a indicat cu privire la cei 144 000 faptul că în 1935 a fost identificată marea mulţime? c) Ce dezvăluie statisticile cu privire la Comemorare?

¹⁸ În anii ’20 şi ’30 ai secolului al XX-lea, clasa Ioan a îndreptat atenţia atât în publicaţii, cât şi în lucrarea de predicare spre speranţa cerească. Se pare că numărul celor 144 000 nu era complet. Dar tot mai mulţi oameni care dădeau ascultare mesajului şi participau cu zel la lucrarea de predicare erau atraşi de speranţa vieţii veşnice în paradis pe pământ. Ei nu voiau să meargă la cer. Nu aceasta era speranţa lor. Nu făceau parte din turma mică, ci din clasa alte oi (Luca 12:32; Ioan 10:16). Faptul că în 1935 s-a stabilit că formau marea mulţime de alte oi a indicat că alegerea celor 144 000 era aproape încheiată.

¹⁹ Dar sprijină statisticile această afirmaţie? Bineînţeles. În 1938, în întreaga lume participau la predicare 59 047 de Martori ai lui Iehova. Dintre aceştia, 36 732 se împărtăşeau din emblemele de la Comemorarea anuală a morţii lui Isus, ceea ce arăta că aveau speranţă cerească. De atunci, numărul celor ce se împărtăşesc este în scădere, în principal deoarece unii Martori fideli ai lui Iehova au încetat din viaţă, sfârşindu-şi cursa pământească. În 2005, doar 8 524 s-au împărtăşit din embleme, ceea ce reprezintă numai 0,05% din cele 16 390 116 de persoane care au asistat la Comemorare pe tot globul.

20. a) În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ce a fost auzit spunând în particular J.F. Rutherford despre marea mulţime? b) Ce dovezi arată că marea mulţime este într-adevăr mare?

²⁰ Când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, Satan a făcut eforturi disperate să oprească lucrarea de strângere a marii mulţimi. Lucrarea lui Iehova a fost interzisă în multe ţări. În acele zile întunecate, cu puţin timp înainte de a muri, în ianuarie 1942, J. F. Rutherford a spus: „Se pare că, până la urmă, marea mulţime nu va fi chiar atât de mare“. Dar datorită binecuvântării divine, lucrurile au luat un alt curs. În 1946, numărul Martorilor lui Iehova activi în lucrare ajunsese la 176 456, majoritatea făcând parte din marea mulţime. În 2005, erau 6 390 022 de Martori care îi slujeau lui Iehova cu fidelitate în 235 de ţări şi teritorii. Într-adevăr, O MARE MULŢIME! Iar numărul este în creştere!

21. a) În ce sens a fost lucrarea de strângere a poporului lui Dumnezeu din ziua Domnului în armonie cu viziunea lui Ioan? b) Cum au început să se împlinească unele profeţii importante?

²¹ Lucrarea de strângere a poporului lui Dumnezeu în ziua Domnului a fost astfel în armonie cu viziunea lui Ioan: mai întâi, a fost strânsă rămăşiţa celor 144 000, iar apoi, marea mulţime. Aşa cum a profeţit Isaia, acum, „în zilele din urmă“, oameni din toate naţiunile vin în număr mare la închinarea curată adusă lui Iehova. Îi suntem, fără îndoială, nespus de recunoscători lui Iehova că a creat „ceruri noi şi un pământ nou“ (Isaia 2:2-4; 65:17, 18). Dumnezeu adună „toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“ (Efeseni 1:10). Moştenitorii unşi ai Regatului ceresc, aleşi de-a lungul veacurilor începând de pe timpul lui Isus, reprezintă „lucrurile din ceruri“. Iar membrii marii mulţimi de alte oi sunt primii dintre „lucrurile de pe pământ“. Dacă slujim în armonie cu această măsură, putem avea parte de fericire veşnică.

Marea mulţime primeşte binecuvântări

22. Ce mai spune Ioan despre marea mulţime?

²² Ioan primeşte în continuare detalii despre marea mulţime prin mijlocul prevăzut de Dumnezeu: „Şi el [bătrânul] mi-a zis: «Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare. Ei şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului. De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu. Şi zi şi noapte îndeplinesc pentru el un serviciu sacru în templul său, iar Cel ce stă pe tron îşi va întinde cortul peste ei»“. — Revelaţia 7:14b, 15.

23. Ce reprezintă marele necaz din care „vine“ marea mulţime?

²³ Mai înainte, Isus spusese că prezenţa sa în gloria Regatului va culmina cu „un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum, nu, şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21, 22). Împlinind această profeţie, îngerii vor da drumul celor patru vânturi ale pământului ca să distrugă sistemul mondial al lui Satan. Mai întâi, va fi distrus Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false. Apoi, când marele necaz va ajunge la apogeu, Isus va elibera rămăşiţa celor 144 000 care vor mai fi încă în viaţă pe pământ, precum şi marea mulţime. — Revelaţia 7:1; 18:2.

24. Ce trebuie să facă membrii marii mulţimi pentru a supravieţui?

²⁴ Ce trebuie să facă cei din marea mulţime ca să supravieţuiască? Bătrânul îi spune lui Ioan că „şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului“. Cu alte cuvinte, ei au avut credinţă în Isus, Răscumpărătorul lor, s-au dedicat lui Iehova, s-au botezat ca simbol al dedicării lor şi ‘au avut o conştiinţă bună’, datorită conduitei lor drepte (1 Petru 3:16, 21; Matei 20:28). Astfel, ei sunt curaţi şi drepţi în ochii lui Iehova şi ‘se păstrează nepătaţi de lume’. — Iacov 1:27.

25. a) Cum îndeplinesc membrii marii mulţimi „zi şi noapte pentru Iehova un serviciu sacru în templul său“? b) Cum ‘îşi întinde’ Iehova cortul peste marea mulţime?

²⁵ Mai mult decât atât, ei au devenit Martori zeloşi ai lui Iehova, ‘îndeplinind zi şi noapte pentru el un serviciu sacru în templul său’. Faceţi parte din marea mulţime dedicată lui Dumnezeu? Atunci aveţi privilegiul de a-i sluji lui Iehova neîncetat în curtea pământească a marelui său templu spiritual. În prezent, sub îndrumarea celor unşi, membrii marii mulţimi îndeplinesc cea mai mare parte a lucrării de predicare. În pofida responsabilităţilor laice, sute de mii dintre ei au făcut loc în viaţa lor lucrării cu timp integral ca pionieri. Fie că faceţi parte din acest grup, fie că nu, puteţi fi fericiţi deoarece, ca membri dedicaţi ai marii mulţimi şi pe baza credinţei şi a faptelor voastre, sunteţi declaraţi drepţi ca prieteni ai lui Dumnezeu şi sunteţi invitaţi în cortul său (Psalmul 15:1-5; Iacov 2:21-26). Astfel, Iehova ‘îşi întinde’ cortul peste cei care-l iubesc şi, ca o gazdă bună, îi ocroteşte. — Proverbele 18:10.

26. De ce alte binecuvântări se va bucura marea mulţime?

²⁶ Bătrânul mai spune: „Nu vor mai suferi de foame, nici de sete şi nu-i va mai bate nici soarele, nici vreo căldură dogoritoare, pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori şi îi va călăuzi la izvoarele apelor vieţii. Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“ (Revelaţia 7:16, 17). Într-adevăr, Iehova ne primeşte cu drag! Dar care este sensul profund al acestor cuvinte?

27. a) De ce profeţie a lui Isaia amintesc cuvintele bătrânului? b) De unde ştim că profeţia lui Isaia a început să se împlinească în vremea lui Pavel, cu privire la congregaţia creştină?

²⁷ Să analizăm o profeţie asemănătoare: „Iată ce a spus Iehova: «Într-un timp de bunăvoinţă ţi-am răspuns şi într-o zi de salvare te-am ajutat. . . . Nu vor mai flămânzi şi nu vor mai înseta, nici nu-i va mai bate căldura dogoritoare sau soarele. Fiindcă Cel care are milă de ei îi va călăuzi şi-i va conduce la izvoare de ap㻓 (Isaia 49:8, 10; vezi şi Psalmul 121:5, 6). Apostolul Pavel a citat o parte din această profeţie şi a aplicat-o ‘zilei de salvare’ care a început la Penticosta din 33 e.n. El a scris: „Căci el zice: «Într-un timp de bunăvoinţă te-am auzit şi într-o zi de salvare te-am ajutat». Iată, acum este în mod deosebit un timp de bunăvoinţă! Iată, acum este ziua salvării!“ — 2 Corinteni 6:2.

28, 29. a) Cum s-au împlinit cuvintele lui Isaia în primul secol? b) Cum s-au împlinit cuvintele din Revelaţia 7:16 în privinţa marii mulţimi? c) De ce binecuvântări se va bucura marea mulţime când va fi condusă la „izvoarele apelor vieţii“? d) De ce marea mulţime va fi un grup unic între ceilalţi oameni?

²⁸ Cum s-a împlinit în acele timpuri promisiunea că nimeni nu va mai suferi de foame sau de sete şi nici de „căldura dogoritoare“? Creştinii din primul secol chiar au suferit uneori de foame şi de sete (2 Corinteni 11:23-27). În sens spiritual însă ei aveau de toate. Necesităţile le erau din plin satisfăcute, prin urmare nu sufereau de foame sau de sete spirituală. Mai mult decât atât, Iehova nu a permis mâniei lui aprinse să vină asupra lor când a distrus sistemul iudaic în 70 e.n. În zilele noastre, cuvintele din Revelaţia 7:16 au o împlinire spirituală similară în privinţa marii mulţimi. Ea se bucură alături de creştinii unşi de hrană spirituală bogată. — Isaia 65:13; Naum 1:6, 7.

²⁹ Dacă faceţi parte din marea mulţime, inima vă va îndemna ‘să strigaţi de bucurie’, indiferent de necazurile şi greutăţile pe care le înduraţi în aceşti ultimi ani ai sistemului lui Satan (Isaia 65:14). Astfel, chiar şi acum Iehova poate ‘şterge orice lacrimă din ochii voştri’. „Soarele“ arzător al lui Dumnezeu, sau condamnarea divină, nu este o ameninţare pentru voi, iar când se va da drumul celor patru vânturi ale distrugerii, probabil că veţi fi cruţaţi de „căldura dogoritoare“ a mâniei lui Iehova. După aceea, Mielul vă va călăuzi, ajutându-vă să vă bucuraţi din plin de înviorătoarele ‘izvoare ale apelor vieţii’, care reprezintă măsurile luate de Iehova ca să aveţi viaţă veşnică. Credinţa voastră în sângele Mielului va fi justificată, pentru că veţi ajunge treptat la perfecţiune. Marea mulţime din care faceţi parte va fi un grup unic între oameni, întrucât „milioane“ de persoane care o alcătuiesc nu vor ajunge să cunoască moartea! Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii voştri în sensul cel mai deplin al cuvântului! — Revelaţia 21:4.

Siguri de speranţa lor

30. Ce perspectivă minunată ne deschide viziunea lui Ioan, şi cum vom putea ‘sta în picioare’?

³⁰ Ce perspectivă minunată ne deschid aceste cuvinte! Iehova însuşi este pe tron, iar toţi slujitorii, din cer şi de pe pământ, îl laudă în unitate. Slujitorii săi de pe pământ îşi dau seama ce privilegiu măreţ au să-şi unească vocile în acest cântec de laudă care răsună din ce în ce mai tare. În curând, când Iehova şi Cristos Isus îşi vor executa judecata, se va auzi un strigăt: „A venit ziua cea mare a mâniei lor! Şi cine poate să stea în picioare?“ (Revelaţia 6:17). Doar puţini oameni: rămăşiţa celor 144 000 de creştini sigilaţi care ar mai putea fi în viaţă pe pământ şi o mare mulţime de alte oi, care vor ‘sta în picioare’, adică vor supravieţui odată cu ei. — Ieremia 35:19; 1 Corinteni 16:13.

31. Ce efect trebuie să aibă împlinirea viziunii lui Ioan atât asupra celor unşi, cât şi asupra celor din marea mulţime?

³¹ Conştienţi de acest lucru, creştinii unşi, sau clasa Ioan, luptă cu îndârjire ‘să atingă ţinta pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, prin Cristos Isus’ (Filipeni 3:14). Ei ştiu bine că, din cauza evenimentelor actuale, trebuie să dea dovadă de o perseverenţă aparte (Revelaţia 13:10). După ce i-au slujit cu loialitate mulţi ani, ei rămân tari în credinţă, bucurându-se că numele lor sunt „scrise în ceruri“ (Luca 10:20; Revelaţia 3:5). Cei din marea mulţime ştiu şi ei că numai „cel care va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 24:13). Deşi marea mulţime are garanţia că va fi salvată ca grup din marele necaz, fiecare membru al ei trebuie să lupte personal pentru a se menţine curat şi activ.

32. Întrucât numai două grupuri de oameni ‘vor sta în picioare’ în ziua mâniei lui Iehova, ce trebuie să facem urgent?

³² Nu există nicio dovadă că cine nu face parte din aceste două grupuri ‘va sta în picioare’ în ziua mâniei lui Iehova. Ce înseamnă aceasta pentru milioanele de oameni care, an de an, arată un oarecare respect faţă de jertfa lui Isus, asistând la Comemorarea morţii sale, dar care nu au atâta credinţă în jertfa lui Isus, încât să se dedice lui Iehova, să se boteze şi să-i slujească lui cu zel? Şi ce se va întâmpla cu cei care au fost odată activi, dar care au permis inimii lor să „se îngreuneze . . . cu îngrijorările vieţii“? Fie ca toţi aceştia să se trezească şi să rămână treji ca „să reuşească să scape de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple şi să stea în picioare înaintea Fiului omului“, Isus Cristos. Timpul s-a scurtat! — Luca 21:34-36.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 119]

Interpretările îi aparţin lui Dumnezeu

Timp de decenii, membrii clasei Ioan au încercat să afle identitatea marii mulţimi, dar nu au găsit o explicaţie care să-i mulţumească. De ce? Răspunsul îl găsim în cuvintele lui Iosif, un om al credinţei. El a spus: „Oare nu lui Dumnezeu îi aparţin interpretările?“ (Geneza 40:8). Când şi cum interpretează Dumnezeu profeţiile? De obicei, când profeţiile sunt aproape de împlinire sau în curs de împlinire, pentru ca slujitorii săi să le poată înţelege semnificaţia. Această capacitate de a înţelege profeţiile ne este dată „pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“. — Romani 15:4.

[Chenarul de la pagina 124]

Membrii marii mulţimi

◼ provin din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile

◼ stau în picioare înaintea tronului lui Iehova

◼ şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului

◼ le atribuie salvarea lui Iehova şi lui Isus

◼ vin din necazul cel mare

◼ îi slujesc lui Iehova zi şi noapte în templul său

◼ se bucură de ocrotirea şi grija plină de iubire a lui Iehova

◼ sunt conduşi de Isus la izvoarele apelor vieţii

[Ilustraţie pe toată pagina 121]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 127]

Marea mulţime îi datorează salvarea lui Dumnezeu şi Mielului său

[Legenda ilustraţiei de la pagina 128]

Mielul va conduce marea mulţime la izvoarele apelor vieţii