Este sfatul tău primit de alţii?

UN SFAT bun, dat aşa cum se cuvine, aduce întotdeauna rezultate excelente. Este adevărată această afirmaţie? Nu, nu este! Chiar şi cel mai bun sfat dat de sfătuitori competenţi este deseori ignorat sau respins. — Proverbele 29:19.

Lucrul acesta s-a întâmplat când Iehova l-a sfătuit pe Cain, care cultivase ură faţă de Abel, fratele său (Geneza 4:3–5). Cunoscând pericolul pe care îl reprezenta lucrul acesta pentru Cain, Dumnezeu i-a spus: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Dacă faci bine, nu vei fi bine primit? Dar, dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti“. — Geneza 4:6, 7.

Prin urmare, Iehova a asemănat păcatul cu un animal de pradă gata să se năpustească asupra lui Cain dacă el continua să-i poarte ranchiună fratelui său (compară cu Iacov 1:14, 15). Cain mai avea timp să-şi schimbe atitudinea, să „facă bine“ în loc să se îndrepte spre dezastru. Din nefericire, Cain nu a acordat atenţie sfatului primit. Deoarece nu a luat în seamă sfatul dat de Iehova, consecinţele au fost tragice.

Unii se simt jigniţi când sunt sfătuiţi, şi nu primesc nici un sfat (Proverbele 1:22–30). Ar putea fi vina sfătuitorului dacă sfatul nu este primit (Iov 38:2)? Cel care sfătuieşte ar trebui să se întrebe: Le este greu celor pe care îi sfătuiesc să accepte sfatul meu? Din cauza imperfecţiunii umane ar putea exista acest pericol. Dar, dacă urmezi îndeaproape principiile biblice, poţi reduce acest risc. Să analizăm câteva dintre aceste principii.

„Redresaţi . . . cu duhul blândeţii“

„Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit înainte de a fi conştient de lucrul acesta, voi, care aveţi calităţi spirituale, încercaţi să-l redresaţi pe un asemenea om cu duhul blândeţii, veghind fiecare dintre voi asupra lui însuşi, ca să nu fii tentat şi tu“ (Galateni 6:1, NW). Apostolul Pavel a subliniat astfel că cei ce au „calităţi spirituale“ trebuie să încerce să-l redreseze pe un creştin care „face un pas greşit înainte de a fi conştient“. Se pare că, uneori, cei mai puţin competenţi sunt cei mai dispuşi să dea sfaturi. Aşadar, nu te grăbi să le dai sfaturi altora (Proverbele 10:19; Iacov 1:19; 3:1). Cei mai în măsură să dea sfaturi sunt bătrânii de congregaţie, care au calificarea spirituală necesară pentru a face lucrul acesta. Bineînţeles că orice creştin matur trebuie să tragă semnalul de alarmă dacă vede un frate aflat în pericol.

Dacă dai îndemnuri sau sfaturi, asigură-te că ceea ce spui se bazează pe înţelepciunea divină şi nu pe teorii sau filozofii omeneşti (Coloseni 2:8). Procedează la fel ca un bucătar atent care se asigură că toate ingredientele folosite sunt sănătoase şi nu conţin nici o substanţă care ar putea fi otrăvitoare. Asigură-te că sfatul tău este bine întemeiat pe Cuvântul lui Dumnezeu şi nu doar pe păreri personale (2 Timotei 3:16, 17). Dacă procedezi astfel, vei putea fi sigur că sfatul tău nu va dăuna nimănui.

Scopul cu care este sfătuită o persoană care a greşit este acela de a o „redresa“, nu de a o forţa să facă o schimbare nedorită. Cuvântul grecesc tradus prin „redresaţi“ este înrudit cu un cuvânt care se referă la punerea unui os fracturat la loc cu scopul de a preveni alte complicaţii. Potrivit lexicografului William Vine, cuvântul sugerează, de asemenea, „răbdarea şi perseverenţa necesare în timpul acestei operaţii“. Imaginează-ţi câtă delicateţe şi îndemânare se cer pentru a nu cauza dureri fizice inutile. În mod asemănător, un sfătuitor trebuie să fie foarte atent să nu-l rănească pe cel sfătuit de el. Lucrul acesta este destul de dificil atunci când cineva cere un sfat. Însă, când sfatul nu este solicitat, se cere şi mai mult tact şi îndemânare.

Cu siguranţă, nu vei putea „redresa“ pe cineva dacă ai pierdut simpatia lui. Pentru a nu face această greşeală, ţine cont de faptul că trebuie să manifeşti „tandre sentimente de compasiune, de bunăvoinţă, de umilinţă a minţii, de blândeţe şi de îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:12, NW). Dacă medicul nu are răbdare şi nu este amabil, pacientul i-ar putea ignora sfatul şi probabil că nu va mai veni niciodată la el pentru tratamentul de care are nevoie.

Aceasta nu înseamnă că sfatul nu trebuie dat cu fermitate. Isus Cristos a fost ferm când a sfătuit cele şapte congregaţii din districtul Asiei (Apocalipsa 1:4; 3:1–22). El le-a dat câteva sfaturi foarte directe cărora trebuiau să le dea ascultare şi pe care trebuiau să le pună în practică. Însă fermitatea lui Isus a fost întotdeauna echilibrată de calităţi cum ar fi compasiunea şi bunătatea, care reflectă spiritul iubitor al Tatălui său ceresc. — Psalmul 23:1–6; Ioan 10:7–15.

Sfătuiţi cu bunăvoinţă

„Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har [bunăvoinţă, NW], dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia“ (Coloseni 4:6). Sarea poate da un gust mai bun mâncării, făcând-o apetisantă. Dacă vrei ca sfatul tău să fie acceptat, trebuie să-l prezinţi „cu bunăvoinţă, dres cu sare“ (NW). Însă chiar şi cu cele mai bune ingrediente, mâncarea poate fi prost pregătită sau poate fi aruncată pe o farfurie. În cazul acesta, nimeni nu va avea poftă de mâncare. De fapt, chiar şi o îmbucătură din această mâncare care nu-ţi face nici o plăcere ar putea fi înghiţită cu greu.

Când se dau sfaturi, este bine să se aleagă cuvinte potrivite. Înţeleptul Solomon a spus: „Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ [cizeluri, NW] de argint“ (Proverbele 25:11). Este foarte probabil ca Solomon să se fi gândit la un vas de argint frumos gravat, având în el mere de aur sculptate cu măiestrie. Cât de încântător ar fi acesta şi cât de recunoscător ai fi să îl primeşti în dar! În acelaşi mod, cuvintele binevoitoare, alese cu grijă pot avea o mare înrâurire asupra persoanei pe care încerci să o ajuţi. — Eclesiastul 12:9, 10.

Dimpotrivă, „un cuvânt aspru aprinde mânia“ (Proverbele 15:1). În loc de recunoştinţă, cuvintele nepotrivite pot cauza cu uşurinţă durere şi pot aprinde mânia. De fapt, nu numai cuvintele necugetate, ci şi un ton nepotrivit al vocii pot determina o persoană să refuze un sfat în esenţă bun. Faptul de a sfătui pe cineva într-un mod lipsit de tact şi de sensibilitate poate produce o rană asemănătoare celei făcute cu o armă. „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii“, se spune în Proverbele 12:18. De ce ai spune nişte cuvinte necugetate care l-ar putea pune pe cel sfătuit în situaţia de a accepta cu greu sfatul? — Proverbele 12:15.

După cum a spus Solomon, un sfat trebuie „spus la timpul potrivit“. Momentul ales pentru a da un sfat este foarte important dacă dorim ca acesta să-şi atingă scopul! Cu siguranţă, mâncarea nu va fi apreciată de cineva care nu are poftă de mâncare. Poate că acea persoană tocmai a luat o masă copioasă sau poate că este bolnavă. A-i da cu forţa mâncare cuiva care nu vrea să mănânce nu este nici înţelept, nici indicat.

Sfătuiţi cu umilinţă

„Faceţi-mi bucuria deplină . . . Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci în smerenie [cu umilinţă, NW] fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite [cu interes personal, NW] nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora“ (Filipeni 2:2–4). Dacă eşti un bun sfătuitor, vei avea ca motivaţie „interesul personal“ pentru bunăstarea altora. De asemenea, îi vei trata „cu umilinţă“ pe fraţii şi surorile tale de credinţă, considerându-i pe ceilalţi superiori ţie. Ce presupune lucrul acesta?

Umilinţa te va împiedica să adopţi o atitudine de superioritate sau să vorbeşti de sus. Nici unul dintre noi nu are motive să se considere superior colaboratorilor săi în credinţă. Din când în când, fiecare dintre noi greşeşte. Deoarece nu poţi citi în inimă, este deosebit de important să nu judeci motivaţiile persoanei pe care o sfătuieşti. Poate că ea nu are motivaţii greşite sau nu este conştientă de nici o atitudine ori acţiune greşită. Chiar dacă ea îşi dă întrucâtva seama că nu corespunde cerinţelor lui Dumnezeu, fără îndoială că va primi cu mai multă uşurinţă sfatul dacă persoana care o sfătuieşte este umilă şi dovedeşte că este sincer interesată de bunăstarea ei.

Cum te-ai simţi dacă ai fi invitat să iei masa la cineva, dar gazda ar fi distantă cu tine şi te-ar trata cu dispreţ? Mai mult ca sigur că n-o să-ţi facă plăcere să mănânci. Într-adevăr, „mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură“ (Proverbele 15:17). În mod asemănător, chiar şi cel mai bun sfat poate fi greu de acceptat dacă sfătuitorul manifestă antipatie faţă de persoana pe care o sfătuieşte sau o înjoseşte, punând-o într-o situaţie jenantă. Dimpotrivă, iubirea, respectul reciproc şi încrederea vor face ca sfatul să fie mai uşor de dat şi de primit. — Coloseni 3:14.

Un sfat care a fost primit

Profetul Natan a manifestat umilinţă când l-a sfătuit pe regele David. Iubirea şi respectul lui faţă de David au reieşit din modul în care a vorbit şi a procedat. Luând în considerare eventuala dificultate cu care ar fi putut primi David sfatul, Natan a început cu o ilustrare (2 Samuel 12:1–4). Profetul a făcut apel la iubirea lui David pentru dreptate, chiar dacă lucrul acesta nu reieşise din acţiunile sale privitoare la Bat-Şeba (2 Samuel 11:2–27). Când a fost scoasă în evidenţă ideea-cheie a ilustrării, reacţia sinceră a lui David a fost: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI“ (2 Samuel 12:7–13). Spre deosebire de Cain, care nu l-a ascultat pe Iehova, David a acceptat cu umilinţă să fie corectat.

Fără îndoială că Iehova l-a îndrumat pe Natan să ia în considerare imperfecţiunea lui David şi posibilitatea ca el să nu reacţioneze favorabil. Natan a lucrat cu mult tact, considerându-l în mod evident superior pe David datorită poziţiei pe care acesta o avea în calitate de rege numit de Iehova. Dacă şi tu te afli într-o anumită poziţie de autoritate, sfatul pe care îl dai ar putea fi potrivit, însă va fi greu de acceptat dacă nu manifeşti umilinţă.

Natan l-a redresat pe David cu duhul blândeţii. Cuvintele profetului au fost binevoitoare şi alese dinainte cu grijă pentru ca David să poată reacţiona într-un mod din care să tragă foloase maxime. Natan nu a avut vreun interes personal, nici nu a pretins că îi este superior lui David din punct de vedere spiritual sau moral. El este un exemplu excelent în ce priveşte faptul de a spune cuvintele potrivite într-un mod potrivit. Dacă manifeşti un asemenea spirit, este mult mai probabil că alţii vor primi sfatul tău.

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

La fel ca mâncarea hrănitoare, sfatul pe care îl dai trebuie să fie sănătos

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Este sfatul tău la fel de atrăgător ca nişte mere de aur în cizeluri de argint?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Profetul Natan a făcut apel cu umilinţă la iubirea lui David pentru dreptate