Să ridicăm mâini loiale în rugăciune

„Doresc . . . ca bărbaţii să se roage în toate locurile, ridicând mâini loiale, fără mânie şi certuri.“ — 1 TIMOTEI 2:8, NW.

 1, 2. a) Cum se aplică 1 Timotei 2:8 la rugăciunile rostite de poporul lui Iehova? b) Ce vom analiza în continuare?

IEHOVA aşteaptă de la slujitorii săi să fie loiali atât faţă de el, cât şi în relaţiile dintre ei. Apostolul Pavel a pus loialitatea în legătură cu rugăciunea când a scris: „Doresc . . . ca bărbaţii să se roage în toate locurile, ridicând mâini loiale, fără mânie şi certuri“ (1 Timotei 2:8, NW). Se pare că Pavel făcea referire la rugăciunile publice rostite „în toate locurile“ unde se întruneau creştinii. Cine trebuia să-i reprezinte în rugăciune la întrunirile congregaţiei pe slujitorii lui Dumnezeu? Numai bărbaţii sfinţi, drepţi, sinceri, care respectau cu stricteţe toate îndatoririle scripturale pe care le aveau faţă de Dumnezeu (Eclesiastul 12:13, 14). Ei trebuiau să fie curaţi din punct de vedere spiritual şi moral şi pe deplin dedicaţi lui Iehova Dumnezeu.

² Îndeosebi bătrânii de congregaţie trebuie ‘să ridice mâini loiale în rugăciune’. Rugăciunile lor sincere adresate prin Isus Cristos dovedesc loialitate faţă de Dumnezeu şi îi ajută să evite certurile şi izbucnirile de mânie. De fapt, orice bărbat care are privilegiul de a reprezenta congregaţia creştină într-o rugăciune publică nu trebuie să fie mânios, duşmănos sau infidel lui Iehova şi organizaţiei sale (Iacov 1:19, 20). Ce alte norme biblice există pentru cei ce au privilegiul de a-i reprezenta pe alţii în rugăciuni publice? Şi care sunt câteva principii scripturale de care ar trebui să ţinem seama când ne rugăm în particular şi cu familia?

Gândiţi-vă dinainte ce veţi menţiona în rugăciune

 3, 4. a) De ce este de folos să ne gândim dinainte ce vom spune în rugăciunile publice? b) Ce spun Scripturile cu privire la lungimea rugăciunilor?

³ Dacă ni s-a cerut să ne rugăm în public, vom avea probabil posibilitatea să ne gândim dinainte cel puţin la câteva lucruri pe care le vom menţiona în rugăciune. Astfel vom putea menţiona lucruri importante şi oportune, fără să spunem o rugăciune lungă şi incoerentă. Bineînţeles, rugăciunile noastre personale pot fi rostite şi ele cu voce tare. Ele pot fi cât de lungi dorim. Isus s-a rugat o noapte întreagă înainte de a-i alege pe cei 12 apostoli. Însă, când a instituit Comemorarea morţii sale, se pare că rugăciunile rostite de el pentru pâine şi vin au fost destul de scurte (Marcu 14:22–24; Luca 6:12–16). Iar noi ştim că şi acele rugăciuni scurte rostite de Isus au fost în întregime aprobate de Dumnezeu.

⁴ Să presupunem că avem privilegiul de a reprezenta o familie în rugăciune înainte de masă. Această rugăciune ar putea fi destul de scurtă — dar, indiferent ce spunem, rugăciunea trebuie să cuprindă şi câteva cuvinte de recunoştinţă pentru mâncare. Dacă ne rugăm în public la începutul sau la încheierea unei întruniri creştine, nu trebuie să rostim o rugăciune lungă, în care să expunem multe idei. Isus i-a criticat pe scribii care, „de ochii lumii, făceau rugăciuni lungi“ (Luca 20:46, 47). Niciodată nu ar trebui ca o persoană temătoare de Dumnezeu să facă lucrul acesta. Uneori însă, ar putea fi potrivit ca rugăciunea să fie ceva mai lungă. De exemplu, un bătrân numit să spună rugăciunea de încheiere la un congres trebuie să se gândească dinainte ce va aminti în rugăciune. Probabil că el doreşte să menţioneze mai multe idei. Totuşi, nici această rugăciune nu trebuie să fie foarte lungă.

Adresaţi-vă lui Dumnezeu cu un respect profund

 5. a) Ce anume nu ar trebui să pierdem din vedere când ne rugăm în public? b) De ce rugăciunea noastră trebuie să fie demnă şi respectuoasă?

⁵ Când ne rugăm în public, ar trebui să nu uităm că nu ne adresăm unor oameni. Dimpotrivă, noi suntem creaturi păcătoase care îi adresează o cerere Suveranului Domn Iehova (Psalmii 8:3–5, 9; 73:28). Prin urmare, ar trebui să dăm dovadă de o teamă reverenţioasă de a nu-i displăcea prin ceea ce spunem şi prin modul în care ne exprimăm (Proverbele 1:7). Psalmistul David a cântat: „Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare [bunătatea ta iubitoare, NW], voi intra în casa Ta şi mă voi închina cu frică înaintea templului sfinţeniei Tale“ (Psalmul 5:7). Având această atitudine, cum ne vom exprima dacă ni s-a cerut să ne rugăm în public la o întrunire a Martorilor lui Iehova? Ei bine, dacă ne-am adresa unui rege uman, i-am vorbi în mod respectuos şi cu demnitate. Nu ar trebui ca rugăciunile noastre să fie cu atât mai demne şi mai pline de respect deoarece ne rugăm lui Iehova, „Regele eternităţii“ (NW) (Apocalipsa 15:3)? De aceea, când ne rugăm ar fi bine să nu folosim afirmaţii de genul: „Bună dimineaţa, Iehova“, „Îţi transmitem iubirea noastră“ sau „Să ai o zi bună“. Scripturile arată că Isus Cristos, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu, nu i s-a adresat niciodată Tatălui său în felul acesta.

 6. Ce nu trebuie să uităm atunci când ‘ne apropiem de tronul bunătăţii nemeritate cu libertate de exprimare’?

⁶ Pavel a spus: „Să ne apropiem . . . cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate“ (Evrei 4:16, NW). Ne putem adresa lui Iehova cu „libertate de exprimare“ în pofida stării noastre păcătoase deoarece avem credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos (Faptele 10:42, 43; 20:20, 21). Totuşi, această „libertate de exprimare“ nu înseamnă să stăm la „taifas“ cu Dumnezeu sau să-i spunem lucruri lipsite de respect. Dacă vrem ca rugăciunile noastre publice să-i fie plăcute lui Iehova, ele trebuie spuse cu respectul cuvenit şi în mod demn şi nu s-ar cuveni să le folosim ca pe o ocazie de a face anunţuri, de a da sfaturi unor persoane sau de a mustra un auditoriu.

Rugaţi-vă cu umilinţă

 7. Cum a manifestat Solomon umilinţă când s-a rugat cu ocazia dedicării templului lui Iehova?

⁷ Indiferent că ne rugăm în public sau în particular, un principiu scriptural important de care trebuie să ţinem seama este acela de a da dovadă de umilinţă atunci când ne rugăm (2 Cronici 7:13, 14). Regele Solomon a manifestat umilinţă când a rostit rugăciunea publică cu ocazia dedicării templului lui Iehova din Ierusalim. Solomon tocmai terminase de construit una dintre cele mai măreţe clădiri care au existat vreodată pe pământ. Cu toate acestea, el s-a rugat cu umilinţă: „Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am construit-o eu!“ — 1 Împăraţi 8:27.

 8. Care sunt câteva modalităţi de a manifesta umilinţă când ne rugăm în public?

⁸ La fel ca Solomon, trebuie să fim şi noi umili când îi reprezentăm pe alţii într-o rugăciune publică. Deşi nu trebuie să afişăm o pioşenie ipocrită, putem manifesta umilinţă în tonul vocii. Rugăciunile umile nu sunt pompoase sau teatrale. Ele nu atrag atenţia asupra persoanei care se roagă, ci îndreaptă atenţia spre Persoana căreia îi este adresată rugăciunea (Matei 6:5). Putem dovedi umilinţă şi prin ceea ce cerem în rugăciune. Dacă ne rugăm cu umilinţă, nu ne vom adresa lui Dumnezeu ca şi cum i-am cere să facă anumite lucruri aşa cum vrem noi. Mai degrabă, îl vom implora pe Iehova să acţioneze în armonie cu voinţa sa sfântă. Psalmistul a arătat care este atitudinea corectă când s-a rugat: „O, acum, Iehova, salvează, te rugăm! O, acum, Iehova, acordă-ne succes, te rugăm!“ — Psalmul 118:25, NW; Luca 18:9–14.

Rugaţi-vă din inimă

 9. Ce sfat excelent a dat Isus în Matei 6:7, şi cum îl putem aplica?

⁹ Dacă dorim ca rugăciunile noastre rostite în public sau spuse în particular să-i fie plăcute lui Iehova, trebuie să ne rugăm din inimă. Astfel, nu vom repeta mereu o rugăciune tip fără să ne gândim ce spunem. În Predica sa de pe munte, Isus ne-a sfătuit astfel: „Când vă rugaţi, nu spuneţi de fiecare dată aceleaşi lucruri, cum fac oamenii naţiunilor, căci ei îşi imaginează [în mod greşit] că vor fi ascultaţi deoarece spun multe cuvinte“. Altfel spus, Isus a zis: „Nu bolborosiţi, nu rostiţi repetiţii inutile“. — Matei 6:7, NW; nota de subsol.

10. De ce este potrivit să ne rugăm de mai multe ori pentru acelaşi lucru?

¹⁰ Este adevărat, poate că trebuie să ne rugăm de mai multe ori pentru acelaşi lucru. Nu este greşit să procedăm astfel, deoarece Isus ne-a îndemnat: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da; continuaţi să căutaţi şi veţi găsi; continuaţi să bateţi şi vi se va deschide“ (Matei 7:7, NW). Poate că aveţi nevoie de o nouă sală a Regatului deoarece Iehova a binecuvântat lucrarea de predicare din localitatea voastră (Isaia 60:22). Ar fi potrivit să continuaţi să menţionaţi această necesitate a voastră când vă rugaţi în particular sau în public la întrunirile poporului lui Iehova. Lucrul acesta nu înseamnă că „rostim repetiţii inutile“.

Nu uitaţi să vă exprimaţi recunoştinţa şi să aduceţi laude

11. Cum se aplică Filipeni 4:6, 7 la rugăciunile personale şi la cele publice?

¹¹ Mulţi oameni se roagă doar pentru a cere ceva, dar iubirea noastră pentru Iehova Dumnezeu ar trebui să ne îndemne să-i aducem mulţumiri şi laude atât în rugăciunile personale, cât şi în cele publice. Pavel a scris: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri [implorări, NW] cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4:6, 7). Într-adevăr, pe lângă cereri şi implorări, trebuie să-i aducem mulţumiri lui Iehova pentru binecuvântările de natură materială şi spirituală (Proverbele 10:22). Psalmistul a cântat astfel: „Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi promisiunile făcute Celui-Prea-Înalt“ (Psalmul 50:14). Iar una dintre rugăciunile cântate ale lui David cuprindea următoarele cuvinte emoţionante: „Voi lăuda Numele lui Dumnezeu cu o cântare şi Îl voi preamări cu mulţumire“ (Psalmul 69:30). Nu ar trebui să facem şi noi la fel când ne rugăm în public sau în particular?

12. Cum se împlineşte în zilele noastre Psalmul 100:4, 5, şi, prin urmare, pentru ce putem să-i mulţumim şi să-i aducem laude lui Dumnezeu?

¹² Psalmistul a cântat cu privire la Dumnezeu: „Intraţi cu mulţumiri pe porţile Lui, cu laude în curţile Lui! Mulţumiţi-I şi binecuvântaţi-I Numele! Căci DOMNUL este bun; bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui din generaţie în generaţie“ (Psalmul 100:4, 5). În zilele noastre, oameni din toate naţiunile intră în curţile templului lui Iehova, motiv pentru care îi putem aduce laude şi mulţumiri. Vă exprimaţi voi recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru Sala Regatului din zona în care locuiţi şi vă demonstraţi aprecierea prin faptul că vă întruniţi acolo cu regularitate cu cei ce îl iubesc? Când vă aflaţi acolo, îi cântaţi din inimă iubitorului nostru Tată ceresc cântări de laudă şi mulţumire?

Să nu vă fie niciodată ruşine să vă rugaţi

13. Ce exemplu scriptural arată că trebuie să ne rugăm la Iehova chiar şi atunci când ne simţim nedemni din cauza unui păcat?

¹³ Chiar dacă ne simţim nedemni din cauza unui păcat, trebuie să ne rugăm fierbinte la Dumnezeu. Când evreii au păcătuit luându-şi femei străine, Ezra a îngenuncheat, şi-a ridicat mâinile loiale spre Dumnezeu şi s-a rugat cu umilinţă: „O! Dumnezeul meu, sunt uimit şi mi-e ruşine să-mi ridic faţa spre Tine, Dumnezeul meu; căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre şi greşelile noastre au crescut până la ceruri. Din zilele părinţilor noştri am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi . . . După tot ce ni s-a întâmplat din cauza faptelor rele şi marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeul nostru, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai dat o astfel de salvare, să începem iarăşi să călcăm poruncile Tale şi să ne unim prin căsătorie cu aceste popoare care fac astfel de urâciuni? N-ar izbucni atunci iarăşi mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă, nici vreunul care să scape? DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi suntem o rămăşiţă care a scăpat. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi şi din această cauză nu putem sta înaintea Ta“. — Ezra 9:1–15; Deuteronomul 7:3, 4.

14. Aşa cum s-a demonstrat pe timpul lui Ezra, ce se cere pentru a fi iertaţi de Dumnezeu?

¹⁴ Pentru a fi iertaţi de Dumnezeu, mărturisirea vinei înaintea lui trebuie să fie însoţită de remuşcări şi de „roade care corespund căinţei“ (Luca 3:8, NW; Iov 42:1–6; Isaia 66:2). Pe timpul lui Ezra, căinţa a fost însoţită de efortul de a îndrepta greşeala prin trimiterea înapoi a soţiilor străine (Ezra 10:44; compară cu 2 Corinteni 7:8–13). Dacă am comis un păcat grav şi căutăm iertarea lui Dumnezeu, să ne mărturisim vina rugându-ne cu umilinţă şi să producem roade care corespund căinţei. De asemenea, un spirit de căinţă şi dorinţa de a îndrepta greşeala ne va îndemna să căutăm ajutorul spiritual al bătrânilor creştini. — Iacov 5:13–15.

Găsiţi mângâiere în rugăciune

15. Cum demonstrează exemplul Anei că putem găsi mângâiere în rugăciune?

¹⁵ Când suntem îndureraţi dintr-un anumit motiv, putem găsi mângâiere în rugăciune (Psalmul 51:17; Proverbele 15:13). Ana, o femeie loială, a făcut lucrul acesta. Ea a trăit pe timpul când în Israel familiile erau numeroase, însă ea nu avea copii. Elcana, soţul ei, avea fii şi fiice de la Penina, cealaltă soţie a lui, care o ridiculiza pe Ana din cauză că era stearpă. Ana s-a rugat fierbinte şi a promis că, dacă va fi binecuvântată cu un fiu, ‘îl va da lui Iehova pentru toate zilele vieţii lui’. Mângâiată de rugăciunea pe care o făcuse şi de cuvintele marelui preot Eli, Ana „n-a mai fost aceeaşi [îngrijorată, NW]“. Ea a născut un băieţel căruia i-a pus numele Samuel. Mai târziu, ea l-a dat pentru a sluji la templul lui Iehova (1 Samuel 1:9–28). Recunoscătoare pentru bunătatea pe care i-a arătat-o Dumnezeu, ea i-a adresat o rugăciune de mulţumire, o rugăciune în care îl laudă pe Iehova, arătând că el este fără egal (1 Samuel 2:1–10). La fel ca Ana, şi noi putem găsi mângâiere în rugăciune, având încredere că Dumnezeu răspunde la toate cererile care sunt în armonie cu voinţa sa. După ce ne vărsăm inima înaintea lui, să nu mai fim „îngrijoraţi“, deoarece el ne va lua povara sau ne va ajuta să o purtăm. — Psalmul 55:22.

16. Aşa cum demonstrează exemplul lui Iacov, de ce trebuie să ne rugăm când ne este teamă sau suntem neliniştiţi?

¹⁶ Dacă ne confruntăm cu o situaţie care ne provoacă teamă, suferinţă sau nelinişte, să nu ezităm să căutăm mângâiere la Dumnezeu, îndreptându-ne spre el în rugăciune (Psalmul 55:1–4). Lui Iacov i-a fost teamă când era pe punctul de a se întâlni cu Esau, fratele său, cu care nu era în relaţii bune. Însă Iacov s-a rugat astfel: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, DOAMNE, care mi-ai zis: «Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!» Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere. Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii. Şi Tu ai zis: «Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra»“ (Geneza 32:9–12). Esau nu l-a atacat pe Iacov şi pe cei care îl însoţeau. Astfel, Iehova „a îngrijit“ de Iacov cu acea ocazie.

17. În armonie cu Psalmul 119:52, cum ne poate mângâia rugăciunea când trecem prin încercări grele?

¹⁷ În timp ce ne rugăm, putem fi mângâiaţi dacă ne amintim unele lucruri scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. În cel mai lung psalm, o frumoasă rugăciune pusă pe note, care a fost compus probabil de prinţul Ezechia, acesta a cântat: „Îmi aduc aminte de judecăţile Tale de odinioară, DOAMNE, şi mă mângâi“ (Psalmul 119:52). În timp ce ne rugăm cu umilinţă atunci când trecem prin încercări grele, ne putem aminti un principiu sau o lege biblică ce ne poate ajuta să urmăm o anumită cale care va constitui o asigurare reconfortantă că îi suntem plăcuţi Tatălui nostru ceresc.

Persoanele loiale perseverează în rugăciune

18. De ce se poate spune că „oricine este evlavios [loial, NW] se va ruga“ lui Dumnezeu?

¹⁸ Toţi cei ce sunt loiali lui Iehova Dumnezeu vor „persevera în rugăciune“ (Romani 12:12, NW). În Psalmul 32, compus probabil de David după ce a păcătuit cu Bat-Şeba, el descrie chinul prin care a trecut deoarece nu căutase iertarea şi uşurarea pe care i le-au adus căinţa şi mărturisirea păcatului înaintea lui Dumnezeu. Apoi David a cântat: ‘De aceea [deoarece Iehova îi iartă pe cei ce se căiesc cu adevărat], oricine este evlavios [loial, NW] se va ruga Ţie la timpul când poţi fi găsit’. — Psalmul 32:6.

19. De ce trebuie să ridicăm mâini loiale în rugăciune?

¹⁹ Dacă preţuim relaţia cu Iehova Dumnezeu, ne vom ruga pentru îndurarea sa pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus. Cu credinţă, ne putem apropia cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate pentru a obţine îndurare şi ajutor la timpul potrivit (Evrei 4:16). Ce multe motive avem pentru a ne ruga! De aceea, să ne „rugăm neîncetat“, adresându-i deseori lui Dumnezeu cuvinte sincere de laudă şi recunoştinţă (1 Tesaloniceni 5:17). Zi şi noapte, să ridicăm mâini loiale în rugăciune.

Cum aţi răspunde?

◻ De ce este de folos să ne gândim dinainte ce vom spune în rugăciunile publice?

◻ De ce trebuie ca rugăciunile noastre să fie respectuoase şi demne?

◻ Ce atitudine trebuie să avem când ne rugăm?

◻ De ce nu trebuie să uităm să aducem laude şi mulţumiri când ne rugăm?

◻ Cum arată Biblia că putem găsi mângâiere în rugăciune?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Regele Solomon a manifestat umilinţă când a rostit rugăciunea publică cu ocazia dedicării templului lui Iehova

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

La fel ca Ana, puteţi găsi mângâiere în rugăciune